Pastorala lui Teodosie: „După omul modern, secularist, sărbătoarea Naşterii Domnului capătă un aspect material şi de relaxare adeseori exagerată“ VIDEO
0
Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfinţitul Teodosie, a adresat un cuvânt de învăţătură pentru Sfintele Sărbători de Crăciun ale acestui an încercat, 2021. Pastorala ierarhului vorbeşte despre jertfă, credinţă şi împăcarea cu Dumnezeu. O redăm în cele ce urmează.
Cinstind Sărbătorile care marchează finele lunii decembrie, IPS Teodosie va fi prezent în mijlocul credincioşilor în fiecare zi.
Astfel, vineri, 24 decembrie, în Ajunul Crăciunului, el a oficiat Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare la Catedrala arhiepiscopală „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Constanţa, iar de la ora 19.00, va asista la concertul de colinde „Din străbuni noi colindăm”, desfăşurat la biserica „Buna Vestire” din Constanţa (str. Dionisie cel Mic nr. 50 A).
Sâmbătă, 25 decembrie, când Biserica Ortodoxă prăznuieşte Naşterea Domnului, IPS Teodosie va oficia de la ora 8.30 Sfânta Liturghie la Catedrala arhiepiscopală „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Constanţa. La sfârşitul Sfintei Liturghii, membrii Coralei Armonia vor interpreta colinde. De la ora 22.00, IPS va oficia Acatistul Naşterii Domnului şi pe cel al Soborului Maicii Domnului la Catedrala arhiepiscopală „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Constanţa.
Duminică, 26 decembrie, de la ora 8.20, va oficia Sfânta Liturghie a Sfântului Iacob, ruda Domnului, la Catedrala arhiepiscopală „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Constanţa.
Luni, 27 decembrie, în Biserica Ortodoxă este sărbătoarea Sfântului Apostol întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan. Cu acest prilej, de la ora 8.30, va oficia Sfânta Liturghie la biserica „Sfântul Ştefan” din Constanţa (din parcul gării), cinstind, astfel, ocrotitorul parohiei.
Cu asemenea program, omniprezentul ierarh al Tomisului nu este de mirare că oboseşte uneori şi chiar compromite unele dintre ocaziile la care ţine să fie prezent. La emisiunea „Dialog duhovnicesc“ de la Radio Dobrogea, din 23 decembrie, Teodosie a adormit de-a dreptul în scaunul de invitat.
Eforturile preotului Eugen Tănăsescu, realizatorul emisiunii, de a masca somnul ierarhului, n-au fost de ajuns. Privitorii trasmisiei în direct au remarcat şi au comentat pe chat-ul de pe Youtube că ierarhul e tare obosit. Astfel că ediţia de joi, 23 decembrie, nu mai este publică pe Youtube, fiind trecută actualmente ca „videoclip privat“. Aceasta nu se află nici pe Facebook-ul Arhiepiscopiei Tomisului.
Capturi foto din timpul emisiunii difuzate în direct, care nu mai este disponibilă public
Redăm în cele ce urmează Pastorala la Naşterea Domnului pentru Crăciunul 2021:
„Naşterea cea după trup a Fiului lui Dumnezeu,
dovada iubirii mai presus de fire
Iubitului cler, cuviosului cin monahal şi poporului lui Dumnezeu din întreg cuprinsul Arhiepiscopiei Tomisului, har, pace şi bucurie, iar de la noi,
arhierească binecuvântare
Iubiţi fii duhovniceşti,
Taina cea mare a creştinătăţii începe prin naşterea cea după trup a Fiului lui Dumnezeu, fapt relatat de Sfântul Apostol Pavel când spune: „Cu adevărat mare este taina creştinătăţii: Dumnezeu S-a arătat în trup” (I Tim 3, 16). Această taină îşi arată bogăţia spirituală şi deplina semnificaţie în actul cel mai presus de fire, în care Fiul lui Dumnezeu se naşte după trup de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria, pentru a realiza împăcarea dintre Dumnezeu şi om. Măreţia tainei naşterii lui Hristos reiese din faptul că Însuşi Fiul lui Dumnezeu, din iubire pentru om, se face frate al nostru după firea umană, oferindu-ne astfel marele dar al iubirii, atât de importantă în aceste zile în care lumea întreagă este cuprinsă de pandemie.
Prin naşterea lui Hristos din Sfânta Fecioară, Unul din Sfânta Treime devine frate al întregii umanităţi, iar smerenia Sa zguduie din temelii cerul şi pământul. Astăzi Fiul, cel Unul Născut din Tatăl mai înainte de veci, ia trup omenesc făcându-Se întru toate asemenea nouă, afară de păcat, ca mai apoi să ridice firea noastră până în iubirea Sfintei Treimi. Iubirea cea nesfârşită a lui Dumnezeu, în acest moment cheamă întreaga omenire să se ridice din starea de nepăsare şi indiferenţă, şi să răspundă acestei iubiri prin îndreptarea ei atât către Dumnezeu cât şi către aproapele. Numai prin iubirea aproapelui mărturisim prin fapte iubirea lui Dumnezeu, Care este „Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6).
Dreptmăritori creştini,
Citim la Sfântul Apostol Pavel că Hristos, Fiul lui Dumnezeu se naşte, „la plinirea vremii” (Gal. 4, 4). Era timpul hotărât din veci, de Tatăl Cel ceresc. Naşterea lui Hristos, Marele Împărat, este anunţată tuturor neamurilor, chiar şi celor păgâne, care, citind stelele, observă steaua cea strălucitoare ce anunţă naşterea unui mare împărat. Şi au văzut steaua şi au crezut şi au urmat ei, iar steaua i-a condus până la cetatea cea vestită a Ierusalimului, iar acolo s-a ascuns. Şi magii, nedumeriţi, nevoind să abandoneze căutarea lor arzătoare, au cerut sfat regelui ţării, lui Irod, cu nădejdea că acesta le va îndeplini cererea şi le va putea alunga tristeţea. Şi l-au întrebat pe el: Unde este să Se nască Hristos? Iar Irod i-a întrebat, la rândul său, pe cărturarii iudei, care l-au vestit, cu încredinţare mare, că în Betleemul Iudeii va să Se nască, căci aşa este scris prin prorocul Miheia, citat de către Sfântul Evanghelist Matei (Matei 2, 5).
Adevăratele intenţii ale acestui conducător pământesc sunt tăinuite, căutând sa afle de la magi locul naşterii lui Mesia, însă nu pentru a I se închina aşa cum făgăduise, ci pentru că el căuta să omoare Pruncul. Dorinţa de a-şi păstra tronul întunecă mintea lui Irod, care decide ca prin omor să înlăture orice posibil împărat. Iar dacă drumul magilor s-a făcut prin descoperire dumnezeiască, pentru că încă nu se plinise vremea ca Pruncul Nou Născut să părăsească această lume, un înger se arată magilor, după ce aceştia L-au descoperit pe Prunc şi I s-au închinat cu bucurie mare şi cu daruri, şi i-a îndrumat ca pe o altă cale să se întoarcă în ţara lor.
Teama că-şi va pierde tronul prin naşterea lui Mesia şi ura că s-a născut în lume un Împărat mai mare decât el, îl determină pe Irod să dea porunca cea fără de lege, ca soldaţii săi să meargă în cetatea Betleemului şi să ucidă acolo pe toţi pruncii, de 2 ani şi mai în jos, după timpul pe care îl aflase de la magi, ca astfel să Îl omoare şi pe Hristos (Matei 2, 16). Şi s-a împlinit atunci această mare fărădelege şi cruzime, vestită şi de Proorocul Ieremia: „Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu poate să se mângâie pentru că nu mai sunt!”(Matei 2, 18) Dar, cum toate se află în mâna lui Dumnezeu, sufletele acestor copii nevinovaţi s-au suit la Cer, în sânul lui Avraam, devenind primele jertfe vii şi fără prihană din ceata cea numeroasă a Mucenicilor creştini care s-au arătat mai apoi, de-a lungul veacurilor, până azi.
Iubiţi credincioşi,
Naşterea Fiului lui Dumnezeu oferă modelul iubirii şi smereniei absolute. El, Dumnezeu fiind, se naşte în iesle, înconjurat de fiinţe necuvântătoare, căci lumea pentru care s-a întrupat, prinsă în valurile zbuciumate ale vieţii, avea alte preocupări. Totuşi, pe câmpurile din jurul peşterii erau păstori care făceau de strajă în jurul turmelor şi aceştia au văzut lumina stelei şi au venit în întâmpinarea Pruncului. Lumea pentru care Hristos S-a smerit pe Sine, nu a realizat atunci importanţa marelui eveniment ce punea începutul istoriei mântuirii oamenilor, nu a înţeles că singurul motiv de bucurie real din lume este naşterea Celui care va deschide neamului omenesc porţile Raiului. Astăzi, unii au rămas în nepăsare, făcând din naşterea lui Hristos o sărbătoare în care accentul se pune pe materialitatea lumii şi nu pe Hristos. Sunt însă şi oameni care vin la Biserică şi aşteaptă cu mare bucurie sărbătoarea înnoirii Naşterii Pruncului Iisus şi se pregătesc pentru acest mare praznic prin post, rugăciune şi Taina Sfintei Spovedanii.
Venirea pe lume a lui Hristos în ieslea din Betleem aduce în sufletele celor credincioşi nădejdea cea tare că Dumnezeu nu a părăsit poporul Său şi că omenirea nu este singură în această încercare a bolii care bântuie întreg neamul omenesc. Acum, când suferinţa şi moartea ameninţă întreaga planetă, oamenii pot cunoaşte mai bine importanţa apropierii şi împăcării cu Dumnezeu, Singurul de la Care poate veni ajutorul. De aceea, naşterea Mântuitorului lumii este aşteptată astăzi cu mai multă trăire duhovnicească, cu mai multă pregătire din partea credincioşilor, care, de frica bolii şi a morţii mută accentul de la cele materiale şi trecătoare la cele spirituale, întorcându-se către Dumnezeu, cerându-i ajutorul şi primind binecuvântarea cerească. Iată de ce a fost necesară întruparea Fiului lui Dumnezeu. Pentru ca potrivnicia omului manifestată prin neascultare, să fie transformată în binecuvântare. Prin aceasta Mântuitorul Hristos vine în maximă apropiere de noi şi ne vesteşte bunătatea şi iubirea lui Dumnezeu Tatăl şi a Duhului Sfânt pentru întreaga creaţie.
Prin venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu, egoismul din oamenii despărţiţi de păcat se converteşte în iubire a aproapelui, iar singurătatea omului devine comuniune între cer şi pământ, prin venirea la ieslea din Betleem a îngerilor şi a păstorilor. Nouă, celor care eram orbi duhovniceşte, ni se oferă vederea celor cereşti prin deschiderea cerurilor din care coborau îngeri cântând: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire”.
Dreptmăritori creştini,
Lumea este creată de Dumnezeu din iubire, pentru ca aceasta să trăiască în deplină armonie şi fericire. Dar fericirea nu este un „dat”, ci un ţel spre care omul trebuie să tindă permanent, prin efortul personal exercitat în fiecare zi, de a urma dreptăţii şi adevărului şi de a te lupta mereu cu răul, cu păcatul. Pentru a ajunge însă la această fericire deplină se cuvine ca fiecare să experimenteze iubirea adevărată lipsită de orice egoism, care duce la adevărata fericire. Experienţa răului în viaţa omului întunecă fericirea şi răceşte dragostea şi faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni. Prin faptul că Dumnezeu ne-a făcut părtaşi la tot binele, suntem datori să fim responsabili şi să căutăm permanent realizarea faptelor bune pentru semenii noştri. „Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4, 8), de aceea întreaga Sa lucrare pentru om şi cu omul, o realizează din iubire, pentru ca să ne crească şi pe noi în iubire.
De multe ori când vine vorba de credinţa noastră o afirmăm numai în cuvinte. Dar „cel ce iubeşte pe Dumnezeu nu poate să nu iubească şi pe tot omul ca pe sine însuşi…”[1] . De aici înţelegem că iubirea şi credinţa adevărată se manifestă permanent prin iubire, prin faptele bune realizate pentru toţi cei aflaţi în nevoi. Faptele bune faţă de Dumnezeu sunt acelea care au drept temelie credinţa, nădejdea şi dragostea (I Cor. 13, 1, 28). Prin credinţă omul îşi însuşeşte adevărurile legilor lui Dumnezeu, făcându-le şi pe ale sale, iar prin nădejde el aşteaptă cu răbdare împlinirea celor crezute, după cum prin căldura dragostei el se luptă statornic în viaţa aceasta, ca să împlinească ceea ce crede. Această luptă nu se va sfârşi decât atunci când cele crezute şi nădăjduite se vor împlini, toate topindu-se în focul iubirii veşnice a lui Dumnezeu în Biserica triumfătoare din cer.
Iubiţi fii duhovniceşti ai acestor meleaguri apostolice,
După cum amintirea focului nu încălzeşte trupul, tot aşa şi credinţa fără dragoste nu lucrează în suflet iluminarea conştiinţei[2]. De aceea prin roadele iubirii se înţelege a face bine aproapelui din toată inima, a răbda îndelung, a fi cu îngăduinţă şi a folosi lucrurile cu dreaptă judecată”[3].
Cu toate că după omul modern, secularist, sărbătoarea Naşterii Domnului capătă un aspect material şi de relaxare adeseori exagerată, eu vă îndemn să-L căutăm pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în rugăciune şi comuniune cu semenii, prin lucrarea permanentă a faptelor bune, prin facerea de bine şi orice ajutor. Dar toate acestea trebuie să fie mereu şi în întâlnirea supremă, în Dumnezeu, prin darul Sfintei Liturghii.
Având nădejde tare în Dumnezeu, ne rugăm ca îndemnurile acestea să devină lucrătoare, iar iubirea să fie cea care guvernează sufletele tuturor. De aceea ne rugăm lui Dumnezeu să vă binecuvinteze cu darurile Sale cele bogate şi să vă ajute în urcuşul duhovnicesc al lucrării faptelor bune în iubire, credinţă şi nădejde.
În Arhiepiscopia Tomisului, noi cei care avem privilegiul să vieţuim aici pe pământ apostolic, privind spre Betleem semnele peşterii unde s-a născut Pruncul dumnezeiesc, vedem ca în oglindă şi Peştera Sfântului Andrei, unde Părintele credinţei noastre a vestit strămoşilor noştri naşterea Pruncului dumnezeiesc şi toate cele ce au urmat pentru mântuirea noastră.
Vă îndemn pe toţi, precum Sfântul Apostol Andrei, care a adus în inimile strămoşilor noştri atât peştera Betleemului cât şi pe Pruncul din ea, să primiţi şi din partea mea ca Păstor al vostru şi urmaş smerit al Sfântului Andrei, pe Pruncul Hristos, făcând inima voastră iesle curată şi să-L rugaţi să rămână cu voi pururea şi să vă ajute în suişul către cer.
Vă dorim, tuturor, să petreceţi cu pace şi cu bucurie sfântă aceste minunate zile de prăznuire, iar Anul Nou, care se apropie, să ne găsească mai bogaţi în credinţă, bunătate şi iertare, mai aproape de Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
Sărbători fericite! An Nou binecuvântat! Întru mulţi şi fericiţi ani!
Al vostru Arhipăstor,
pentru tot binele doritor
şi către Hristos Cel Născut la Betleem rugător,
† TEODOSIE
ARHIEPISCOPUL TOMISULUI“
Pe aceeaşi temă:
IPS Teodosie, despre vaccinul anti-COVID şi starea de alertă: „Minciuna e cam la loc de cinste”
Se încarcă comentariile...
