FOTO Pe urmele horahailor, copiii din Dobrogea care nu ştiu româneşte: „Ce să înveţe la şcoală? Numai prostii!“
0În Dobrogea trăieşte o comunitate de musulmani romi, analfabeţi, care nu este nerecunoscută de nicio etnie. Horahaii sunt condamnaţi la ignoranţă dacă pruncii lor nu sunt ţinuţi la şcoală.
În mahalaua Garoafelor din Castelu, o comună constănţeană de lângă Medgidia, apariţia unor vizitatori adună imediat curioşii. Se dă ceva? Nu se dă, se ia. Pentru început, o informaţie legată de câţi copii sunt în fiecare familie. Aici trăiesc horahaii, o comunitate de musulmani romi din Dobrogea, care nu sunt recunoscuţi de nicio etnie. Sunt peste 1.000 analfabeţi, unii fără acte de identitate, care trăiesc din cerşit sau din colectat de plastic şi fier vechi.
Au minimum 3 copii de familie, astfel că unele femei din comunitate cer să fie trimise la doctorul ginecolog să li se lege trompele, ca să nu mai rămână gravide. Horahaii vorbesc între ei doar turceşte, astfel că nici copiii lor, dacă nu merg la şcoală, nu au vreo şansă să vorbească vreodată româneşte.
„De unde bani de şcoală?“
În bordeiele coşcovite de sărăcie, copiii răsar de peste tot. Se iţesc, apoi se ascund în bezna colibei. Nu ştiu o boabă de română şi orice contact cu străinii, într-o limbă pe care nu o înţeleg, îi pune pe fugă. Mediatorii fac pe translatorii, pentru că adulţii abia rup câteva cuvinte, dar se aprind când spun că nu sunt ajutaţi să iasă din sărăcie: „Cu ce să trimit copilul la şcoală?“. Răspunsul este dat de Asociaţia OvidiuRo care a creat programul social „Fiecare copil în grădiniţă“, devenit lege în 2015. Familia primeşte un tichet de 50 lei pe lună dacă al său copil nu lipseşte de la şcoală.
„Dacă pierd startul cu grădiniţa, copiii nu mai au nicio şansă la educaţie. Nu vor înţelege nimic din ce se face mai departe în clasele primare, se pierd pe parcurs şi rămân tot analfabeţi. Şi asta se perpetuează din generaţie în generaţie. Avem aceste probleme cu copiii pentru că nu am ştiut să le şcolarizăm părinţii şi bunicii“, arată Maria Gheorghiu, co-fondatoarea Asociaţiei OvidiuRo, înfiinţată alături de Leslie Hawke (mama actorului Ethan Hawke).
„Ce să înveţe la şcoală?“
Fatma nu ştie nici să scrie, nici să citească, dar fiul său Mert merge la şcoală şi are caiete ca orice copil de vârsta lui. „Eu nu ştiu carte şi e tare greu, nu vreau ca el să păţească la fel. Vreau să înveţe şi el o meserie“, spune mama.
Vecinul Airedin este de altă părere: „Cât trăiesc eu, niciun copil de-al meu nu calcă la şcoală. Ce să înveţe de acolo, numai prostii?“. Este tânăr şi zdravăn, are haine bune şi curate, dar carte - ioc. Are alte planuri cu copiii lui: să meargă în Germania. „Hai să-i luăm în evidenţă şi până la toamnă mai discutăm noi. De mine nu scapi“, îl ameninţă zâmbind Elena Mocăniţă de la OvidiuRo.
Diamantul din noroi
Străinătatea este un miraj pentru oamenii care văd cum din banii „de Germania“ se construiesc case din BCA, cu termopane. Lângă o casă din asta stă familia lui Emirhan. Fetiţele sunt machiate şi rujate, ba chiar şi vopsite la păr. În toată mizeria aceea, ghiozdanul elevului de clasa a doua este o comoară: caiete ordonate, scris citeţ, penar curat, creioane şi carioci aranjate frumos. Emirhan este lăudat, încurajat, fotografiat („să-i arăt şi băieţelului meu“ - zice Mădălina, o referentă din primărie), iar emoţia copilului, amestecată cu mândrie, te mişcă.
Patru forţe pentru viitorul unui copil
„Să ştiţi că facem foarte multe pentru ei. Îi spălăm, îi hrănim, le dăm hăinuţe, încălţări. Dar mulţi vin la şcoală murdari, cu păduchi, stau doar pentru corn şi lapte, apoi dispar. Cu părinţii n-avem spor, i-am chemat la şcoală şi au adormit aici, la căldură. Dacă mamele se supără că n-ai ceva să le dai, după ce le-ai tot dat, te fac cu ou şi cu oţet şi îşi ridică fustele“, spun dascălii din Castelu.
„Sunt patru factori care trebuie să tragă în aceeaşi direcţie: Primăria, părinţii, şcoala şi societatea civilă reprezentată de ONG-uri, cum suntem noi. Dacă unul dintre aceşti factori nu se înhamă la căruţă, copiii aceştia nu au niciun viitor“, explică Maria Gheorghiu de la OvidiuRo.
Asistenta medicală comunitară vine c-o idee care pare SF întâi, dar când se caută soluţii, lucrurile par să se aranjeze. „O să punem la dispoziţie un autobuz care să ia copiii în fiecare dimineaţă la şcoală. Amenajăm în curtea fostei geamii - unde sunt deja spaţii şi apă trasă - o baie publică, unde să curăţăm copiii şi să-i îmbrăcăm pentru ore. O să facem în fiecare zi treaba asta, numai să-i aducem la şcoală“, plusează viceprimăriţa Antoneta Prodan.
O asociaţie parteneră, Reality Check, s-ar ocupa de amenajări şi ar oferi copiilor o masă caldă în fiecare zi. „Soluţia asta chiar ar putea să meargă“ - cad toţi de acord.
După o zi în care voluntarii, oengiştii şi funcţionarii au luat la rând cocioabele din Castelu, aproape 20 copii de horahai au fost înregistraţi în evidenţele programului „Fiecare copil în grădiniţă“. A fost greu pentru părinţi să-şi pună efectiv semnătura, pentru că nu ştiau să scrie. Mulţi părinţi nu au fost de găsit acasă, fiind plecaţi în Medgidia, în Constanţa sau în străinătate.
Ca să fie siguri de reuşită, OvidiuRo şi Primăria Castelu vor urmări demersurile de înscriere la grădiniţă şi apoi frecvenţa la şcoală, unde va fi angajat un dascăl care le cunoaşte limba, pentru a-i obişnui pe copiii horahailor cu lumea necunoscută în care nu-şi găsesc locul.
Odiseea unui program social
Conform Legii nr. 248/2015 (programul Fiecare Copil în Grădiniță), copiii de 3-6 ani din familii defavorizate (venit lunar/membru de familie cel mult 284 de lei) beneficiază de tichete sociale de 50 de lei pe lună dacă merg regulat la grădiniță. Ca să primească tichetele sociale, părinții trebuie (1) să înscrie copiii la grădiniță, (2) să facă o cerere la primărie ca să beneficieze de legea 248 și (3) să asigure frecvența copiilor (nicio absență nemotivată, absențe medicale motivate cu scutire și maximum 3 învoiri pe lună).
Conform Institutului Naţional de Statistică, în Castelu sunt 234 de copii preșcolari, dar numai 101 sunt înscriși la grădiniță. Dintre aceștia, numai 15 sunt înscriși în programul Fiecare Copil în Grădiniță, în timp ce datele anterioare ale OvidiuRo indică aproximativ 200 de copii săraci care ar putea primi tichete sociale.
Ce face OvidiuRo, ajutat de grupul Reality Check: merge din casă în casă să convingă/ajută părinții (1) să înscrie copiii la grădiniță și (2) să aplice pentru legea 248 (pentru tichete). „Pe lângă asta, colectăm și alte informații care or să ne ajute să sprijinim comunitatea și în alte feluri în viitor“, specifică oengiştii.
Comuna Castelu din judeţul Constanţa are 5.000 de locuitori în două sate (Castelu şi Nisipari), dintre care 1.150 sub limita sărăciei (650 sunt copii). Un număr de 200 de familii iau ajutor social. În Castelu sunt 3 zone compacte sărace: Balta, Garoafelor, Ferma.
Majoritatea părinților săraci au zero clase, sunt intimidați de școală și au nevoie de ajutor să înscrie copiii. Copiii vorbesc acasă turcește și nu știu deloc românește când încep grădinița sau școala. Unor părinți le e frică să își trimită copiii la grădiniță pentru că trebuie să traverseze drumul european (au murit doi copii). Altora le e frică să nu li se fure copiii (mitul cu ambulanța).
Adulții merg în Constanța la cerșit sau la colectat de plastic și fier vechi și de multe ori iau copiii mici cu ei, sau își lasă acasă copiii puțin mai mari să aibă grijă de frații lor, în loc să meargă la școală.
Despre programul „Fiecare Copil în Grădiniță“ (FCG) în Castelu
2009: În august, în urma campaniei OvidiuRo, cu sloganul „Dacă ştii un copil care nu merge la şcoală suni la 116 111“, Antoneta Prodan, atunci directoarea școlii (acum viceprimar), a întrebat „Dar ce faci dacă ştii 100 de copii?“. În septembrie, OvidiuRo a inițiat o campanie de recrutare a copiilor din Castelu, pentru clasa întâi. S-a format o nouă clasă, într-o benzinărie abandonată. Clasa s-a mutat în școală anul următor, după ce Carrefour a sponsorizat finalizarea acoperișului din noua clădire a școlii. 2010: În februarie, începe recrutarea și înscrierea copiilor la grădiniță. În iulie, OvidiuRo lansează un concurs național de proiecte după modelul de bune practici de la Castelu (concursul marchează debutul FCG). Septembrie 2010 – iunie 2013: Programul FCG se desfășoară în grădinițele din Castelu și Nisipari. Numărul grupelor crește de la 5 la 9, iar cel al copiilor care merg la grădiniță de la 80 la peste 140.
2013: În septembrie, echipa locală renunță la FCG, în ciuda rezultatelor foarte bune. În Castelu, grădinița revine la 5 grupe (3 dimineața, 2 după-amiaza). Majoritatea profesorilor din grădinița Castelu au considerat că programul le îngreunează munca, deoarece (1) crește numărul copiilor săraci care vin la grădiniță – mulți dintre ei nu știu românește, sunt educațional mult în urma celorlați copii care au de acasă noțiuni de bază, și sunt aduși la grădiniță murdari și (2) simt că părinții acestor copii nu apreciază eforturile lor de a educa copiii.
2015: În noiembrie, Fiecare Copil în Grădiniță devine lege (248/2015).
2016: În februarie începe implementarea programului la nivel național, conform legii. Cu toate acestea, în Castelu, legea începe să fie pusă în practică abia din octombrie 2016. Chiar și atunci, numărul copiilor înscriși la grădiniță nu crește și, din toată comuna, sunt eligibili pentru tichete sociale doar 15 copii.
Despre OvidiuRo şi Reality Check
„Misiunea Asociației OvidiuRo este ca fiecare copil defavorizat din România să beneficieze de educație timpurie de calitate – ca șansă de a-și atinge potențialul – și să devină astfel un membru activ al societății. Eficacitatea programului pilot Fiecare Copil in Gradinita (FCG) al Asociației OvidiuRo a determinat Guvernul României să finanțeze componenta de stimulente pentru grădiniță a programului FCG pilot începând cu februarie 2016. Rezultatul: toate familiile care trăiesc sub limita sărăciei pot primi tichete sociale pentru grădiniță în valoare de 50 lei/lună dacă își aduc copiii la grădiniță în fiecare zi“, precizează Elena Mocăniță de la OvidiuRo.
„Suntem pentru moment un grup de voluntari (și un ONG în curs de înființare) care sprijină dezvoltarea de programe și politici publice deștepte, cu impact, gândite în favoarea cetățenilor și puse în practică eficient și corect. Ne interesează mai ales programele anti-sărăcie (educație, servicii sociale, locuire, sănătate, ocupare, dezvoltare comunitară), simplificarea administrativă și inițiativele anti-corupție.
Am pornit de la ideea de a interveni direct acolo unde credem că este cea mai mare nevoie - îi aducem împreună pe cei care au nevoie de ajutor (comunități, școli, primării, grupuri de oameni) cu cei care îl pot oferi (companii, persoane, grupuri civice etc.).
Monitorizăm, documentăm și analizăm la firul ierbii ce merge și ce nu, și de ce - verificăm în mod structurat cum se aplică legile și se cheltuiesc banii publici. Înțelegem care sunt problemele care fac ca anumite legi, politici publice sau programe să nu funcționeze cum ar trebui și propunem soluții.
Sprijinim specialiștii din administrație și instituții publice, ONG-uri și companii - organizăm vizite de documentare în comunități sărace și schimb de experiență. Sprijinim dezvoltarea de rețelele de specialiști din domenii și sectoare diferite și ajutăm angajații publici să aplice corect legislația“, menţionează Alina Seghedi de la Reality Check.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
