Centru pentru tratarea dependenţelor, deschis la Constanţa de un alcoolic în recuperare: „Azi mă simt victorios“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Centrul pentru tratarea dependenţelor „Victorem“ a fost deschis marţi, 5 septembrie, la Constanţa de un alcoolic aflat în recuperare, care vrea să ofere ajutor la rândul său.

La Centrul „Victorem“ de pe strada George Enescu nr. 12 (aproape de colţul străzii Cuza Vodă), o echipă de psihologi, asistenţi sociali, consilieri, va lucra cu pacienţii (şi cu familiile lor) care vor să scape de adicţia de alcool, droguri, jocuri de noroc, ţigări, sex etc.

Specialiştii de la „Victorem“ au avut de suferit de-a lungul vieţii, direct sau indirect, din cauza acestei boli - dependenţa. „Înţelegem mai bine decât oricine ce înseamnă să treci prin acest iad. Trebuie să umplem golul din viaţa unui om care se refugiază într-un drog. Vrem ca lui să-i fie mai bine cu noi decât cu ceilalţi care-i alimentează adicţia“, a declarat coordonatorul Cătălin Iordănescu (51 ani), fondator al Asociaţiei 3R2A (Recuperare-Reabilitare-Reintegrare-Alcool-Adicţii), abstinent de 5 ani de la alcool.

Povestea dependenţei lui Cătălin

Când s-a hotărât să spună „stop“, Cătălin era pe marginea prăpastiei. Trecuse deja printr-un divorţ, actuala soţie îi dăduse un ultimatum, în relaţiile profesionale el se eschiva prin scuze puerile, tot timpul liber şi-l petrecea în crâşme şi se simţea teribil de vinovat. Uneori începea să bea de la 7 dimineaţa, alteori căuta să termine treaba cât mai repede ca să se poată duce la cârciumă, să stea acolo până noaptea. Când Poliţia l-a prins beat la volan, atât de beat încât nu ştie cum de a supravieţuit, şi-a dat seama că sfârşitul e aproape.

„Primul gând de a doua zi, când m-am trezit şi aveam deja dosar penal, a fost să-mi caut un avocat. Apoi am luat decizia: ori eu, ori alcoolul - cine să aibă controlul asupra vieţii mele. M-am dus la un duhovnic, care mi-a oferit un ajutor nepreţuit“, spune Cătălin, inginer de profesie.

Pe lângă îndrumarea sufletească, părintele Andrei Ciornea de la Biserica Sfântul Ilie, din cartierul Viile Noi, i-a dat un spaţiu, în trapeza de la clopotniţă, unde să pună bazele unei asociaţii de ajutorare a alcoolicilor. În câteva zile, telefonul lui Cătălin a sunat: cineva îi cerea sprijinul. „Singur nu poţi face faţă acestei boli. Trebuie să fii înconjurat cu iubire, în primul rând. Aşa îţi refaci legătura cu sinele, cu divinitatea, cu cei din jur“, spune Cătălin.

Numărul celor care solicitau suport era din ce în ce mai mare, iar astăzi 12 dintre cei peste 30 alcoolici rezistă fără strop de alcool. „Am o viaţă atât de plină şi de frumoasă acum, nu vreau să o stric cu nimic din cauza unui pahar de alcool. După ce am serbat 4 ani de abstinenţă, am început să lucrez la planul centrului pentru tratarea adicţiilor. Îmi face bine să ajut, mă simt împlinit“, arată Cătălin.

De aceea a şi pus numele centrului „Victorem“ - adică „victorie“ în latină. „Azi mă simt victorios. M-am mai simţit victorios când Fane, cel pe care îl aveam în grijă, a împlinit 3 luni de abstinenţă. Mi-a mărturisit atunci că soţia sa l-a cuprins în braţe spunându-i fericită: <Azi m-am îndrăgostit a doua oară de tine>. Am şi acum emoţii când mi-amintesc...“, povesteşte Cătălin. 

Ce rişti pentru dependenţă

Echilibrul e fragil dacă dependentul nu are puterea de a rezista tentaţiei de a încerca „doar un pic“ să mai guste din plăcerea care-i face atâta rău. După ani de abstinenţă, este de ajuns să bei un pahar ca să ţi se redeschidă apetitul pentru tot mai mult, niciodată de ajuns. Finalul este unul singur: moartea, sigură, grăbită, după o agonie care a durat o viaţă.

Cei de la „Victorem“ dau exemplul unui caz întâlnit în programul pe care asociaţia îl derulează la Penitenciarul Poarta Albă, unde un bărbat încarcerat şi-a pierdut cariera şi libertatea pentru băutură. El a fost prins de Poliţie conducând beat, a primit închisoare cu suspendare, a recidivat şi a primit condamnare cu executare. Cu două luni înainte de liberare, a cerut învoire de Paşti, să meargă acasă. „Când a revenit din permisie, i-au pus fiola: avea 0,01 alcoolemie. Pusese gura pe alcool, acasă. Nu puteai spune că era beat, dar acel mic procent a atârnat atât de greu, încât el a mai primit 6 luni de pedeapsă pentru că n-a fost în stare să se abţină. Cât de pierdut să fii în faţa drogului ca să îţi rişti, conştient, libertatea, de dragul unei băuturi!?“, se revoltă Cătălin.

Drogul nu este o plăcere interzisă

Pentru dependenţi, Centrul Victorem va aplica programul Minnesota, care are cel mai bun procent, de peste 86%, de vindecare. Specialiştii te ghidează, pun diagnosticul cauzei, îndepărtează efectele şi te ajută la reintegrarea în propria-ţi viaţă în primul rând. Grupul de suport este cel mai important, la fel şi atitudinea familiei. Unele familii respectă programul de recuperare, altele strică tot ce-au realizat susţinătorii cu greu. Nu-l mai lasă pe dependent să vină la întâlniri, îl îndeamnă să mai guste ceva „că n-o fi foc“, îi spun să nu mai piardă timpul că s-a vindecat.

„La o nuntă, eu m-am putut distra bând apă şi cafea, jucând, dansând, indiferent de ce se afla pe masă şi ce beau ceilalţi. Un prieten dependent ca mine, care doar a tăiat alcoolul din meniul său şi nu se gândeşte că acesta este nociv, ci doar interzis, a tânjit toată noaptea să bea ceva“, relatează Cătălin.

Uneori durerile sunt reale, alteori problemele sunt inventate sau capătă proporţii dezastruoase din cauza unui psihic slăbit, a unui teren vulnerabil. Refugiul este alcoolul, drogul preferat al românilor, cum spune psihologul Ionuţ Bolboaşă, cadru universitar, cel care a pus la dispoziţie spaţiul de pe strada George Enescu pentru funcţionarea centrului.

„Vom face terapie cu aparţinătorii, pentru că familia este factorul de sprijin, iar familia dependentului este profund afectată de boala lui. Încă 6-7 persoane suferă, pe lângă dependent, din cauza adicţiei lui“, explică psihologul. Asociaţia 3R2A va derula şi în şcoli un program de prevenţie pentru ca elevii şi părinţii să depisteze simptomele unei dependenţe, care le poate curma viitorul.

Confesiunea

„Numele meu este Cătălin şi sunt alcoolic. Am început să consum alcool pe la 20 de ani, când îmi aduc aminte că beam mai mult şi mă îmbătam mai des decât colegii mei de facultate.

Facultatea s-a terminat, şi eu am continuat să beau, din ce în ce mai mult, băuturi din ce în ce mai tari, timp de încă vreo 26 de ani… Şi am tot băut, până pe la 46 de ani, când am reuşit, cu ajutorul psihoterapiei, să mă opresc din băut. Acum uitându-mă la cifre, văd că de fapt am fost mai mult beat decât treaz…

În aceşti 26 de ani, boala a devenit din ce în ce mai gravă. Alcoolismul este de fapt o boală! Boală de care eu nu eram conştient… Apoi m-am hotărât să mă opresc... apoi am cerut ajutorul… şi l-am găsit!

Apoi am cunoscut Programul de recuperare în 12 Paşi. Programul m-a ajutat să îmi fac un alt mod de viaţă. Mai curat şi mai cinstit, unde nu am mai fost tentat să beau pentru a-mi alina durerile. Nu a fost simplu, dar a meritat.

Acum, că am aflat că se poate, vreau să împărtăşesc din experienţa mea, să îi ajut pe alţii să intre în recuperare, să se ştie că asta e o boală, că dependentul se poate recupera, reabilita, că familia poate avea o viaţă normală, dincolo de toate dependenţele.

Ştii? Dacă cineva se îmbolnăveşte de cancer, toată lumea îl compătimeşte, îl înconjoară cu iubire. Dacă se îmbolnăveşte de alcoolism în schimb, toată lumea îl blamează, îl izolează şi îl tratează cu orice altceva, numai cu iubire nu!“

Pe aceeaşi temă: 

O reţea naţională de centre pentru tratamentul dependenţelor

Rolul jucat de ereditate în bolile psihice. Cum aflăm dacă am moştenit afecţiuni mintale grave

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite