Canalul Bucureşti-Dunăre-Marea Neagră, visul lui Ceauşescu, ar putea fi realizat cu bani europeni. Calea navigabilă, necesară sub presiunea războiul din Ucraina

Canalul Bucureşti-Dunăre-Marea Neagră, visul lui Ceauşescu, ar putea fi realizat cu bani europeni. Calea navigabilă, necesară sub presiunea războiul din Ucraina

Brigadieri pe şantierul canalului Dunăre-Bucureşti în 1985 Colecţie Comunismul în România

Proiectul Canalului Bucureşti - Dunăre - Marea Neagră, pe care Nicolae Ceauşescu voia să îl termine înainte de Congresul al XIV-lea al PCR, revine din nou în actualitate după ce au apărut blocaje pe Dunăre din cauza transporturilor venite din Ucraina.

Ştiri pe aceeaşi temă

Lucrările la canal au început în anul 1986, iar până în anul 1989, a fost executat în proporţie de 60%. Acum, autorităţile au aprobat refacerea studiului de fezabilitate pentru obţinerea finanţării europene. Costurile investiţiei se ridică la 1,7 miliarde de euro.
 
„Cele două râuri Dâmboviţa şi Argeş de la Bucureşti vor fi barate, acolo apa va veni gravitaţional cu costuri mult mai mici, dezvoltăm agricultura cu irigaţii toată zona piscicolă, locuri de muncă, turism şi să nu uităm că 80 la sută din lucrare a fost executată”, a spus Daniel Georgescu, director general Administraţia Canalelor Navigabile, pentru Ştirile PRO TV.
 
Astfel, Capitala ar putea fi legată de Portul Constanţa şi de alte oraşe europene care au porturi la Dunăre. Artera navigabilă ar fi cea mai rapidă şi ieftină pentru transporturile de marfă, mai ales acum când toate porturile româneşti sub blocate cu mărfuri din Ucraina. Noile rute vor putea fi folosite inclusiv turistic şi pentru agricultură.
 
Conform proiectului, Bucureştiul ar putea avea două porturi: 1 decembrie şi Glina ceea ce înseamnă croaziere din Capitală până în Delta Dunării, dar şi până la Belgrad, Budapesta, Viena sau Regensburg. Studiul arată că cel puţin 10.000 de turişti ar folosi aceste rute, cu o medie de consum de 300 de euro de persoană.
 
Istoria tumultoasă a canalului 
 
Ideea realizării unei căi navale de legătură între Bucureşti şi Marea Neagră a apărut pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, primul proiect pentru acest canal fiind întocmit în anul 1882. 
 
În anul 1927, în Buletinul AGIR nr. 4, a apărut studiul profesorului Alex Davidescu şi, tot în acelaşi an, în revista „Energia“ apare studiul prezentat de inginerul Dimitrie Leonida tratând „Canalul Bucureşti-Dunăre“.
 
În anul 1929, a fost adoptată Legea pentru construirea canalului Argeş-Bucureşti-Dunăre şi electrificarea căii ferate Bucureşti-Braşov, având la bază proiectul inginerului Leonida. În ambele Camere ale Parlamentului României, legea a primit doar trei voturi împotrivă.
 
Criza dintre 1929 şi 1933 nu a permis derularea lucrărilor, însă problema a rămas în atenţia lumii ştiinţifice. Ideea Canalului Bucureşti-Dunăre a fost reluată de Nicolae Ceauşescu, iar lucrările au început în anul 1986. Până în anul 1989, a fost executat în proporţie de 60%. 
 
Nicolae Ceauşescu voia să termine canalul înainte de Congresul al XIV-lea al PCR şi a adus pe teren câte o unitate de construcţie din fiecare judeţ, cu excepţia Bucureştiului, aici toată forţa de muncă fiind trimisă pe şantierul de la Casa Poporului.
 
După Revoluţie, a povestit pentru Adevărul ing. Chiriac Avădanei, toţi muncitorii au abandonat utilajele în frontul de lucru şi au plecat spre casele lor: în Satu Mare, Maramureş, Cluj sau în Caraş Severin. Multe au fost vândute la fier vechi. Erau utilaje importate cu doar câteva luni înainte din Cehoslovacia şi din URSS.
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările