A murit cel mai bătrân evreu din Constanţa. Sady Herşcovici a fost dat afară de la şcoală, apoi trimis în lagăr şi pe şantierul canalului

A murit cel mai bătrân evreu din Constanţa. Sady Herşcovici a fost dat afară de la şcoală, apoi trimis în lagăr şi pe şantierul canalului

Sady Herşcovici FOTO M.I.

Sady Herşcovici, de 97 de ani, era cel mai bătrân membru al comunităţii evreieşti de la Constanţa. El va fi înmormântat vineri în cimitirul evreiesc.

Ştiri pe aceeaşi temă

Sady Herşcovici s-a născut de 1 ianuarie 1923, în Huşi. A urmat cursurile Liceului Cuza Vodă din localitate, însă în 1938 a fost dat afară de la liceu pentru că era evreu. Nu a fost singurul. Toţi cei de religie iudaică au avut aceeaşi soartă din cauza unei legi nedrepte, numită de românizare, care spunea că evreii nu trebuie să fie primiţi la şcoală. Guvernul de la acea vreme a promulgat „Legea revizuirii cetăţeniei“ în 1938 care a dat startul prigonirii evreilor, deoarece foarte mulţi oameni aparţinând acestei minorităţi nu mai sunt consideraţi cetăţeni români.
 
Viaţa lui Sady s-a schimbat radical în anul 1941. „Într-o bună zi, eu şi tatăl meu Moritz, am fost chemaţi la Poliţie şi de acolo ne-au băgat într-un convoi format de evrei. Eu nu avem încă 18 ani. Mama, Raşela, a rămas acasă“, îşi amintea bătrânul într-un interviu pentru Adevărul. Dezbrăcaţi, flămânzi şi bolnavi, toţi au fost duşi pe jos până la Bârlad, străjuiţi de baionete pentru ca nu cumva cineva să fugă. Aşa au mers 140 de kilometri. Mulţi au murit pe drum.
 
Pe cei care aveau peste 18 ani au fost băgaţi într-un tren cu două vagoane, care apoi au fost zăvorâte. Pe drum, îşi aminteşte el, toţi evreii din tren trebuiau să moară. În gara de la Tecuci, acolo unde a oprit trenul, un pluton fusese pus să ciuruiască trenul, numai că impiegatul de mişcare a ridicat paleta verde şi astfel trenul a plecat mai departe şi sute de evrei au fost salvaţi de la moarte. „Omul avea un chipiu pe cap, era un simplu angajat, dar iată că am fost salvaţi“, spune bătrânul evreu. Pe drum, oamenii de abia dacă au primit puţină apă. Au ajuns într-un final la Târgu Jiu, în lagăr. „Paradoxal, am fost într-un lagăr din oraşul în care Constantin Brâncuşi a sculptat Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana Infinitului“.
 
 
Despre acele vremi nu voia să-şi mai amintească. Urmele i se mai vedeau văd încă pe picioare şi le va duce cu el în mormânt. Din cauza unei furunculoze care nu a fost tratată, el are ambele membre inferioare negre.
 
A scăpat viu din lagărul morţii
 
Timp de trei luni a săpat şanţuri şi a fost pus la munci înjositoare.  După lagărul de muncă a fost trimis să lucreze la primul Canal Dunăre - Marea Neagră, care era, de fapt, lagăr de exterminare. La construirea canalului erau folosiţi oameni liberi, militari şi deţinuţi.
La radioul învăţătoarei şi al preotului au aflat în august 1943 că s-a făcut armistiţiu şi s-au întors armele împotriva nemţilor. „Au vrut să ne ducă atunci în spatele frontului, dar eu şi cu încă vreo 10 inşi am plecat pe jos, am traversat cu bacul la Galaţi şi am mers pe jos până la Huşi, unde s-au ascuns acasă, la ţărani“.  
 
A fost director al şcolii de artă
 
Din copilărie a manifestat interes pentru teatru, montând spectacole de varietăţi, dar şi piese de teatru din dramaturgia română şi rusă. În anul 1945 a susţinut examen la Conservatorul de artă dramatică, secţia actorie. Lucrarea sa de diplomă s-a intitulat „Teatrul de pe teritoriul Dobrogei“.
În perioada 1954 – 1957 a fost directorul Bibliotecii Judeţene Constanţa, apoi inspector cu arta la secţia culturală a Sfatului regional, director al Centrului Judeţean al Creaţiei Populare şi Mişcării Artistice de Amatori.
Din 1964 până în 1983 a fost director al Şcolii Populare de artă şi a predat cursuri de istoria teatrului, regie şi actorie. „Şcoala Populară de Artă a fost instituţia de cultură care a răspândit raze de cultură pe teritoriul judeţului. În timpul directoratului meu am pus problema tranşant: ori este Şcoală Populară de Artă ori Şcoală de Artă Populară.
 
Vă mai recomandăm?
 

 

citeste totul despre: