Răspunsul şocant al părintelui Arsenie Papacioc. M-a întrebat o fată: „Care-i prima condiţie să fii maică?” Zic: „Să fii nebună!”

Răspunsul şocant al părintelui Arsenie Papacioc. M-a întrebat o fată: „Care-i prima condiţie să fii maică?” Zic: „Să fii nebună!”

Arsenie Papacioc, duhovnicul de la Techirgiol FOTO Adevărul

Iubeşte cu tot sufletul şi iartă, obişnuia să spună unul dintre cei mai importanţi duhovnici ai României. Părintele Arsenie Papacioc avea pentru toţi cei care îl căutau îndemnuri şi vorbe bune.

Ştiri pe aceeaşi temă

Părintele Arsenie Papacioc s-a stins din viaţă în 19 iulie 2011 în obştea monahală căreia i-a fost îndrumător timp de 35 de ani, la Mănăstirea Sfânta Maria Techirghiol.
 
Cele mai importante vorbe de duh al părintelui Arsenie Papacioc:
 
1. Sfatul cel mai important: iubeşte cu tot sufletul şi iartă!
 
2. Smerenia este arta de a sta la locul tău.
 
3. Nimic nu este pierdut cât timp credinţa e în picioare, cât sufletul nu abdică şi capul se ridică din nou.
 
4. Să ştim să murim şi să înviem în fiecare zi.
 
5. Învaţă să ai mereu un zâmbet ascuns în inimă.
 
6. În iubire nu există nimic raţional. „Nu ştiu de ce îl iubesc pe acela!” Iubirea nu are nici început, nici sfârşit, există deodată cu Dumnezeu.
 
7. Dacă nu poţi să-ţi iubeşti vrăjmaşii, măcar să nu-i urăşti şi nu mai eşti în baltă, ci pe treaptă.
 
8. Un creştin este un erou permanent şi nu un milog.
 
9. Nimic nu m-a ajutat mai mult în viaţă ca suferinţa. Singură, suferinţa este suprema catedră de teologie. Sunt sigur că îngerii erau geloşi pe noi pentru că ei nu au această suferinţă dincolo de firea noastră.
 
10. Orice clipă poate să fie un timp şi orice suspin poate să fie o rugăciune.
 
11. Scopul căsătoriei este mântuirea unuia prin celălalt.

12. Nimic nu este pierdut atât timp cât credinţa este în picioare, cât sufletul nu abdică şi capul se ridică din nou.
 
13. Românii şi-au purtat crucea de 2000 de ani. De aceea cred că urmează Învierea.
 
14. Nu sunt întru totul pentru o mare nevoinţă. Sunt mai mult, pentru o mare trezie! Pentru că nu nevoinţa în sine este ceea ce vrea Dumnezeu de la noi, ci inima frântă şi smerită, prezenţa continuă a lui Dumnezeu în viaţa noastră.
 
15. [Chemarea călugăriei] E o nebunie pentru Hristos, o dorinţă mare de a te dărui cu totul. Nimic nu poate să mă mai împiedice, nici un sentiment. Dumnezeu şi atât! Bineînţeles, lumea nu e părăsită. Din contră, e mult mai apreciată, mai iubită. Dar aceasta nu se face din raţiune, chiar o înaltă raţiune. Nu se face. Ci dintr-o necesitate sufletească. Adică este o nebunie pentru Hristos. M-a întrebat o fată, impresionată de slujba de maici: „Care-i prima condiţie să fii maică?” Zic: „Să fii nebună!” I-am spus ca să cuprind totul şi să scap. Şi am urmărit-o şi am văzut că a înţeles. Cu nebunul nu te mai poţi împăca! La balamuc şi gata! Dacă-i nebun pentru Hristos, la mânăstire şi gata!
 
Cine a fost părintele Arsenie Papacioc
 
Despre duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol, judeţul Constanţa s-au scris volume întregi. Părintele Arsenie Papacioc este cunoscut pe de o parte pentru faptul că a fost condamnat pentru credinţa sa şi a ajuns în închisorile comuniste, dar după aceea şi-a trăit viaţa până la aproape 100 ani în slujba celor din jur.
 
Arsenie Papacioc s-a născut în comuna ialomiţeană Perieţi, pe 13 august 1914. Anghel, aşa cum a fost botezat, a fost al 7-lea copil agentului sanitar Vasile Papacioc şi al soţiei sale Stanca. Numele familiei vine de la o poreclă dată bunicului său aromân, preotul Albu venit din Macedonia grecească. „Popa cu cioc“ s-a transformat în renume datorită celui care avea să fie supranumit, chiar de către clerici, „Patriarhul Dobrogei”.
 
De-a lungul vieţii, el a fost muncitor la fabrica de armament Malaxa din Braşov, primar al comunei Zărneşti şi apoi apropiat al bisericii. În 1949 a primit numele de Arsenie, pe când era la Mănăstirea Antim din Bucureşti, iar nouă ani mai târziu era arestat şi condamnat la 20 ani de închisoare.
 
Arsenie Papacioc a pătimit alături de părintele Iusin Pârvu, Nichifor Crainic sau Mircea Vulcănescu. El şi-a petrecut ultima parte a vieţii la Mănăstirea Sfânta Maria din Techirghiol. A rămas acolo din 1976 până pe 19 iulie 2011, atunci când a trecut la cele veşnice.
 
Vă mai recomandăm şi:
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările