Bacalaureatul de altădată şi capcanele de la proba orală. Concluzia dură, din 1925: „Se învaţă mai puţină carte ca în trecut”

Bacalaureatul de altădată şi capcanele de la proba orală. Concluzia dură, din 1925: „Se învaţă mai puţină carte ca în trecut”

Din 1925, de când a fost adoptat ca examen oficial în România, Bacalaureatul a fost coşmarul multor generaţii de absolvenţi. În primii ani de la adoptarea examenului de Bac, promovarea lui a fost aproape imposibilă, în condiţiile în care testarea implica trei probe scrise şi o probă orală, în care candidaţii erau examinaţi la nu mai puţin de şapte materii de o comisie formată din trei profesori.

Ştiri pe aceeaşi temă

Examenul de Bacalaureat a apărut pentru prima dată în istorie în vremea lui Napoleon Bonaparte, printr-un decret emis în 1801, menit să pună bazele învăţământului modern din Franţa. În România, termenul de ”Bacalaureat” a apărut după mai bine de la un secol de la adoptarea din Franţa.
 
Bacalaureatul ca examen al maturităţii pentru absolvenţii de liceu s-a susţinut pentru prima dată în România în urmă cu 91 de ani. În 1925, ministrul Instrucţiunii Publice, Constantin Anghelescu, un medic chirug din Buzău, a decis înfiinţarea unei noi modalităţi de examinarea a liceenilor aflaţi în an terminal. Până atunci, examenul de absolvire al ciclului liceal fusese o simplă formalitate, o testare în cadrul căreia candidatul susţinea în faţa clasei o dizertaţie pe o temă aleasă din programa şcolară.
 
”Absolvenţii liceelor de Stat sau particulare, (ale confesiunilor, comunităţilor şi ale particularilor) cu sau fără drept de publicitate, care doresc să continuie studiile în învăţământul superior, trebuie să depună un examen de Bacalaureat. Scopul acestui examen este de a verifica cunoştinţele dobândite de elevi la materiile de studii cele mai importante şi mai ales de a dovedi influenţa studiilor făcute asupra formării cugetării lor, deci, cu chipul acesta a selecţiona dintre absolvenţii liceului pe cei care dovedesc că sunt în stare să urmeze cu folos studiile de specializare universitare” specifica Legea 77 din 1929
 
Odată cu introducerea bacalaureatului în 1925, examenul maturităţii a devenit un adevărat coşmar. La vremea adoptării, Bacalaureatul se susţinea în două sesiuni, una de vară, care avea loc între 25 iunie şi 10 iulie, şi una de toamnă, programată între 15 şi 30 septembrie. Elevii aveau de susţinut trei examene scrise, fiecare dintre probe fiind eliminatorie. Proba orală erau mult mai temută decât probele scrise. Testarea orală se desfăşura pe parcursul a două ore, în care candidatul era chestionat din şapte materii studiate în liceu, de către şapte profesori diferiţi. Examinările orale se dădeau în secolul trecut în amfiteatre mari, iar la testare putea asista şi părinţii.
 
Concluzia autorităţilor în 1925: ”Se învaţă mai puţină carte ca în trecut”
 
În primii ani de la adoptera Bacalaureatului ca examen de absolvire a liceului, promovabilitatea a fost dezastruoasă. În 1925 au reuşit să treacă de coşmarul Bacalaureatului doar 35% dintre absolvenţii de liceu. Mai concret, din 2813 absolvenţi din toată ţara, fuseseră declaraţi ”reuşiţi” numai 985. Promovabilitatea slabă la Bacalaureat, după primii ani de adoptare a acestui examen, îngrijora şi atunci, ca şi astăzi mai marii învăţământului din România.
 
Ministrul Învăţământului din 1925 concluziona, citat de presa vremii : ”Se învaţă mai puţină carte ca în trecut. Se vor lua măsurile necesare pentru remedierea acestei situaţii, care nu poate dăinui”. În următorii ani, promovabilitatea la Bacalaureat a crescut, însă pentru jumătate dintre absolvenţii de liceu examenul a rămas misiune imposibilă. În 1926, procentul de promovabilitate a crescut la 44,81%, iar în 1927 a ajuns la 44,06%. 
 
Promovabilitate de 52% în 1929
 
Abia în 1929, la examenul de bacalaureat au promovat mai mult de jumătate dintre candidaţi. În 1929, potrivit statisticilor, au susţinut Bacalaureatul 7979 de candidaţi, iar 4199 au fost declaraţi ”reuşiţi”. La nivel naţional s-a înregistrat un procent de promovabilitate de 52%.  Statistica pe regiuni, arată că cei mai mulţi absolvenţi de liceu veneau din  Vechiul Regat. Aici se înscriseseră la  Bacalaureat 4.251 de tineri şi promovaseră 2.240. În  Ardeal din 2.397 candidaţi au promovat 1286, iar în Basarabia au fost declaraţi ”reuşiţi” 230 de absolvenţi din 538. În Bucovina au fost declaraţi admişi 443 din 794. 
 
Vestimentaţia la bac
 
Emoţii mari la Bacalaureat a avut şi Mircea Eliade, adolescentul miop care avea să ajungă celebru romancier şi unul dintre cei mai apreciaţi specialişti din lume în istoria religiilor. Eliade a susţinut Bacalaureatul în prima serie din 1925, în sesiunea din toamnă. Amintirile şi emoţiile trăite în preajma examenului maturităţii le-a povestit câţiva ani mai târziu în cartea autobiografică ”Romanul adolescentului miop”. În anul în care Eliade a susţinut examenul, mari probleme îşi puneau elevii şi în ceea ce priveşte vestimentaţia cu care urmau să se prezinte în faţa profesorilor examinatori: 
 
 „Se discută costumul Bacalaureatului. Robert crede că va trebui să poarte o haină modernă, pantofi de lac şi o batistă de mătase. Fănică se împotriveşte. Bacalaureatul vine în cancelarie ca să-şi capete diploma. Nu poate fi îmbrăcat, deci, decât în uniformă şi cu număr. Robert regretă şi primeşte. Eu ştiu că el ar fi dorit mult să apară pe scenă elegant şi fardat, ca să impresioneze domnişoarele din sală”, scrie Mircea Eliade în ”Romanul adolescentului miop”.
 
"Ne-a înspăimântat mult noul Bacalaureat"
 
Eliade şi colegii lui din generaţia anului 1925 au  aşteptat examenul maturităţii înspăimântaţi. Din cauza unei corigenţe, Eliade a susţinut examenul în sesiunea de toamnă. "Ne-a înspăimântat mult noul bacalaureat: suntem cea dintâi serie. Cei care învăţau înainte, acum, se surmenează. Nimeni nu ştie ce se va petrece precis la Bacalaureat. Profesorii şi-au pierdut calmul, băieţii sunt înspăimântaţi. În loc de comisia amabilă, aleasă din profesorii liceului, cu care am copilărit şi care ne cunosc, vom întâlni comisii severe, care ne vor cântări în trei minute, definindu-ne suficienţi sau insuficienţi pentru Universitate", spunea Mircea Eliade.”Patalamaua”, diploma de Bacalaureat, era visul tuturor celor care se aflau în pragul examenului maturităţii. ”Să mă văd eu cu patalamaua la mână”, visa şi Eliade pe vremea când era un adolescent miop.

 
Eliade a tocit o vară întreagă 
 
O vară întreagă a tocit Eliade pentru a lua examenul maturităţii. „Au început atunci zilele de nelinişte pentru Bacalaureat. În vară au căzut mulţi şi din pricina unor întrebări stupide. Ceea ce nu m-a înspăimântat destul ca să recitesc pe vacanţă carţile ultimilor patru ani de liceu. Am încercat să precizez ceea ce trebuia să ştiu şi ceea ce ştiam. Scriam subiectele pe o listă, iar lista era fără sfârşit, şi timpul meu prea scurt, şi voinţa mea îndoielnică”, povesteşte romancierul. în ”Romanul adolescentului miop”.
 
 La probele scrise, susţinute primele, au trecut toţi colegii lui Eliade. Cele mai mari emoţii le-a avut prima generaţie care a susţinut Bacalaureatul la probele orale. Romancierul povesteşte groaza cu care în ziua probelor orale a intrat în curtea liceului : "Îmi priveam tovarăşii: tremurau, cu buzele albe, cu gâturile reci, cu tâmplele supte. Eu eram palid şi îmi torturam ochelarii". ”M-a surpins înciudat că lipsea catedra. Profesorii s-au aşezat pe scaune. Noi, între-o bancă, unul lângă altul. Eram calm, prea calm. Am început cu limba şi literatura română”.
 
”Îmi dă în orice caz şase. Sunt aproape sigur trecut” 
 
Tesarea orală la şapte materii i-a ridicat probleme lui Eliade: ”La geografie n-am ştiut să spun flora versantului nord-estic al Munţilor Apuseni. N-am ştiut nici afluenţii Crişului Alb. Am luat patru. Vecinii mei ştiau atâtea numiri de râuri şi munţi. La fizică şi chimie, la limba franceză am răspuns tot ce m-au întrebat”.
 
Candidatul la examenul din 1925 era nemulţumit de modul în care se alegeau subiectele la examenul de Bacalaureat: ”Scriu toate astea în caiet ca să nu uit toată absurditatea Bacalaureatului. Voi dovedi cu atâtea pilde că trec cei norocoşi, cei favorizaţi, cei tâmpi. Eu n-am văzut selecţia despre care ni se vorbeşte. Dacă mă întreba la naturale, insectele, la franceză romantismul, iar la geografie originile geologice ale munţilor, luam cea mai mare notă”, mai mărturiseşte Eliade. După probele orale, Eliade şi-a calculat media, pe un colţ de zid al liceului.  ” Îmi dă în orice caz şase. Sunt aproape sigur trecut” a conchis romancierul după probele orale. La momentul afişării notelor, Eliade a exclamat: ”Am scăpat! Am scăpat!”. Autorul ”Nopţilor de Sânziene” a fost singurul elev promovat în toamnă la liceul său.  

Absolvenţii erau testaţi de trei ori într-o singură vară
 
În perioada interbelică, absolvenţii de liceu care voiau să meargă la facultate susţineau în vara absolvirii trei tipuri de examene. Prima testare era la materiile studiate în timpul liceului. Urma apoi testarea la examenele de Bacalaureat, iar admiterea la facultate implica un alt examen. “Jurnalul unei fete greu de mulţumit”, cartea lui Jeni Acterian este mărturie a stresului prin care trecerea în preajma examenelor absolvenţii de liceu.
 
“28 august 1935. Duminică încep Optsprezece examene în paispreze zile. În fecare zi unul, fără niciun răgaz… 29 august: Am făcut 185 de versuri din versuri din Eneida. 2 septembrie: Am dat examen la literatura franceză. La scris am avut de ales între caracterizarea operei lui Balzac şi analiza romanului Salammbo. La oral mi-a cerut să spun ceva despre şcoala parnasiană. Am enunţat toate principiile Parnasului, am citat toţi parnasienii, am intrat în simbolism. M-a întrebat dacă pot să îi spun ceva din Baudelaire. Aş fi putut să îi vorbesc o oră… Mâine am fi avut istoria, dar s-a amânat din cauza înmormântării reginei Astrid a Belgiei. Poimâine, istoria. 5 septembrie: Ieri, istoria românilor. Bine, chiar foarte bine. Mai ales scrisul. Azi, ştiinţele naturale, biologia şi geologia. La scris, mi s-a dat generaţia spontanee şi Pasteur. Am făcut perfect, desigur. La oral, evoluţia celulei în decursul epocii geologice. Mâine, filosofie, logică şi psihologie. Acum mă apuc de logică şi învăţ până la prânz, apoi la psihologie până dimineaţa… 7 septembrie: Ieri, filosofie. Destul de bine. Azi, astronomie. De o săptămână nu am dormit decât două sau trei ore pe noapte. Sunt teribil de obosită. Mâine, nu am nimic dar trebuie să învăţ la greacă pentru luni dimineaţă. Sâmbătă 14 septembrie: şi iată că s-a terminat. Cred că am trecut, dar în materie de examene nu poţi fi sigur de nimic”, evocă volumul care arată cum era Bacalaureatul în 1935.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările