Cum au apărut şi cine a inventat notele muzicale. Rolul cuvântului „Dumnezeu“ în conceperea portativului

Cum au apărut şi cine a inventat notele muzicale. Rolul cuvântului „Dumnezeu“ în conceperea portativului

Notele muzicale aşa cum le cunoaştem asăzi au o vechime de aproximatvi 1000 de ani

Muzica s-a transmis un timp îndelungat doar prin viu grai. Notele muzicale în varianta pe care o cunoaştem astăzi au apărut în anul 1000 şi au fost inventate de un călugăr benedictin, care era şi dirijorul unui cor.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cea mai veche notă muzicală datează din jurul anului 2000 Î.Hr. şi a fost scrisă în cuneiformă pe o tabletă descoperită de arheologi în Sumer (Irak), în oraşul Nippur. Pe tableta respectivă se găseau instrucţiuni cu privire la muzică pe care trebuia să o cânţi. Se pare că muzica era compusă în Sumerul antic în armonii de terţe. Cercetările ulterioare au demonstrat că indicaţiile fac referire la coardele unei lire, al cărui acordaj este descris pe tabletă. Acestea sunt cele mai vechi melodii găsite.
 
În Grecia Antică, un sistem de note muzicale a apărut undeva prin secolul al VI-lea Î.Hr. În zilele noastre se găsesc păstrate mai multe compoziţii complete, dar şi fragmente care au supravieţuit trecerii timpului. Un astfel de exemplu este epitaful Seikilos care datează de prin secolele II ÎHr.-I D.Hr. Notaţia propriu-zisă se realiza prin amplasarea unor simboluri deasupra silabelor textului. De asemenea şi Imnurile Delfice folosesc această notaţie. Se pare însă că notaţia muzicală grecească dispare în perioada declinului Imperiului Roman.
 
În vestul Europei muzica a evoluat puţin diferit. În anul 500, scriitorul Boethius a introdus notarea muzicală cu litere. Acesta a atribuit 15 litere pentru două octave. Însă sistemul pe care îl cunoaştem cel mai bine şi care este folosit şi astăzi a fost inventat în anul 1000 de către un călugăr benedictin pe nume Guido d'Arezzo. Acesta era şi dirijorul unui cor şi a dat nume notelor muzicale pe baza imnului gregorian "Ut queant laxis" folosind prima silabă a fiecărui rând:
 
Ut queant laxis
Resonare fibris
Mira gestorum
Fanuli tuorum
Salve pelluti
Labii reatum
Sancte Joannes
 
Sistemul inventat de Guido D'Arezzo (foto dreapta) folosea sunetele „Ut, Re, Mi, Fa,Sol, La, Si” pentru a reprezentat o octavă. Notele aveau forme noi şi punctelor le-a fost adăugate picioare sau liniuţe în funcţie de lungimea lor. A apărut şi portativul cu cinci linii, iar neumele au luat formă de romb. Pe la 1600 neumele au devenit rotunde şi a fost posibilă notaţia muzicală aşa cum este păstrată şi astăzi. Ulterior sunetul „Ut” este înlocuit cu sunetul „Do” de la cuvântul „Dominus”(Dumnezeu), pentru ca Dumnezeu să fie începutul scării muzicale.
 
Un pas important în evoluţia notelor muzicale se face în secolul al XIII-lea, când Franco de Cologne scrie lucrarea „Ars cantus mensurabilis”. În această lucrare Franco de Cologne a încercat să codifice tonalitatea sunetelor şi durata acestora. Lucrarea este bună, dar limitată deoarece notele erau fie lungi (întregi), fie scurte (o treime din nota întreagă).
 
Plăcuţă amplasată pe casa în care a locuit călugărul ce a inventat notele muzicale
 
Deşi la început sistemele de notare muzicală au dat dovadă de o varietate mare, în secolele XVII – XVIII notele muzicale au început să fie standardizate, ajungând-u-se la forma pe care o cunoaştem astăzi.

Citiţi şi:

 

Ce înseamnă „early booking“ şi „last minute“. Avantajele ofertelor lansate de agenţiile de turism

 

„Ascultă, urmăreşte şi taci“. Cine sunt şi cum acţionează cercetaşii, militarii de elită a Armatei Române

 

Totul despre carbohidraţi. Lista alimentelor bune şi a celor rele pentru organismul uman

 

Istoria legendară a Fetelor de la Căpâlna, ansamblul care a inspirat mari vedete ale lumii. Dansul în spirală şi fertilitatea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările