Şi, totuşi, cu Andaluzia nu ai cum să dai greş. De o frumuseţe maiestuoasă, această splendidă parte a sudului Spaniei, m-a încărcat şi copleşit cu informaţie vizuală, dar mai ales cu un sentiment particular greu de exprimat. Similară cu flamenco-ul şi  corrida, de o abundenţă culturală aproape unică, Andaluzia are o frumuseţe răvăşitoare, distinctă, memorabilă.

Andaluzia este o destinaţie de cunoaştere. Îmbinarea curentelor artistice/filosofice/culturale creştine, cu cele musulmane, produsă mai cu seamă între secolele al XII-XVI au dat naştere unui mix cultural şi arhitectural specific, absolut unic, foarte distinct spaniol. 

Andaluzia este nu mai puţin decât o destinaţie estivală prin excelenţă! Pentru cei ce adoră plaja, există Costa del Sol. 500 de km pătraţi de plajă înşiraţi de-a lungul  unui litoral de 1000 de km, între Huelva şi Almeria sunt răsfăţaţi permanent de un soare galben alburiu, care te subjugă definitiv. 

Staţiunile de pe Costa del Sol, preferate de starurile internaţionale, se înşiră ca mărgele pe aţă. Zona este celebră şi căutată şi pentru sporturi nautice windsurf, scufundări, schi nautic, navigaţie etc.

Gastronomia mediteraneană, cu accente locale, contribuie semnificativ la seducerea călătorului. În Andaluzia orice băutură ai comanda, vine însoţită de un „tapas”, de fapt o  mini-gustare, pretext pentru spanioli de a socializa, de a povesti şi de a se bucura de companie. Fructele de mare folosite din abundenţă sunt practic nelipsite din  orice meniu. Spania fără paella este ca mireasă fără zestre. Paella este o mâncare de orez cu fructe de mare, a cărei preparare necesită dedicare şi pricepere.  Nelipsit este şi jamonul, în fapt carne de proc lăsată la fezandat îndelung şi servită în felii extrem de subţiri, aproape transparente. 

Specificul local se completează cu celebra băutură Sangria. Se prepară din vin (roşu de preferinţa, „sangre” însemnând sânge), dar poate fi întâlnită şi sangria pe bază de vin alb. Se foloseşte de preferinţă vinul sec, ieftin, cu aciditate ridicată.

În el se pun felii de portocale, lime, mere, pere, pepeni, ananas, struguri, mango sau orice altceva îţi este dictat de propria imaginaţie. Servită rece ca gheaţa, într-o carafă prin care fructele-ţi zâmbesc, sangria completează fericit plăcerea cotidiană a mâncatului. Interesante mi s-au părut şi vinetele în sos de miere, o specialitate locală şi desigur  gazpacho, o supă-aperitiv  făcută în stil raw din roşii, castraveţi, ardei, ulei de măsline şi puţin usturoi. Servită rece, această mâncare este un dar al lui Dumnezeu în orice zi în care termomentul indică nepăsător temperaturi insuportabile.

Prezentul articol, deschide seria articolelor dedicate câtorva dintre splendidele oraşe ale Andaluziei, ale Spaniei şi ale lumii: Malaga, Sevilla, Cordoba, Granada, Almeria.

Rămâneţi cu bine până data viitoare şi nu va refuzaţi niciodată plăcerea şi bucuria de a călători!