Menstruaţia, un tabu al epocii moderne în religiile lumii

Un mod comun în care se face reclamă la absorbante este prin turnarea unui lichid albastru sau verde pe ele FOTO Shutterstock

Menstruaţia este un proces fiziologic periodic care survine la femeia neînsărcinată, între pubertate şi menopauză. Pentru bărbaţi, acest proces este misterios şi chiar înspăimântător din cauza pierderii de sânge fără vreo rană vizibilă. Pentru femei este o sabie cu două tăişuri: pe de-o parte îi conferă posibilitatea de a da viaţă, pe cealaltă îndură dureri şi disconfort.

Nu sunt multe asemănări între religiile lumii, însă un lucru asupra căruia toate sunt de acord este că, în acea perioadă a lunii, femeia este impură, necurată şi chiar malefică. Tabuul menstruaţiei influenţează aproape orice aspect al vieţii, de la filmele care nu suflă o vorbă despre asta, până la denumirile codificate date chiar de către femei acestui proces fiziologic – oaspetele lunar, pe stop sau chiar Moş Crăciun.

Iudaismul, creştinismul, islamismul, hinduismul şi budismul au reguli stricte referitoare la menstruaţie şi chiar remedii împotriva „efectelor negative“ asupra femeii şi asupra societăţii, se arată într-o analiză a Departamentului de Antropologie din cadrul Universităţii indiene Pondicherry. Interdicţiile aplicate femeilor sunt, uneori, foarte asemănătoare între religii, de la trăitul separat de comunitate, până la a nu se atinge de carne, fructe sau de legume proaspete. 

Creştinismul

Multe dintre sectele creştine nu urmează niciun ritual specific menstruaţiei. Totuşi, civilizaţiile vestice, în special cele creştine, au un istoric bogat în tabuuri. Un detaliu interesant vine din Jurnalul Medical Britanic din 1878, care susţinea că femeia la menstruaţie ar cauza putrezirea cărnii. 

Istoria acestor tabuuri creştine a fost motivul principal în decizia care spune că femeile nu pot ocupa poziţii de autoritate în cadrul bisericii. Mai mult, există grupuri, ortodoxe sau catolice, care nu permit împărtăşirea femeilor aflate la menstruaţie. Tabuurile sunt responsabile şi pentru credinţa multor catolici că o femeie nu ar trebui să aibă contact sexual în timpul acestei perioade. 

Ortodocşii ruşi cred că femeia care sângerează trebuie să stea într-o colibă în toată această perioadă. Nu are voie să intre în biserică, să aibă orice fel de contact cu bărbaţii sau să atingă mâncarea proaspătă. Aerul din jurul femeii este rău pentru tinerii vânători: dacă vreunul se apropie de femeie, atunci toate animalele îl vor simţi şi el nu le va putea vâna. Se credea chiar că privirea unei femei poate afecta vremea.

Iudaismul

Codul de legi al evreilor, Halakha, detaliază reguli stricte care conduc fiecare aspect al vieţii, inclusiv al sexualităţii. Legea interzice în mod expres orice contact fizic între bărbaţi şi femei în timpul zilelor menstruaţiei şi chiar o săptămână după.

Interdicţia include înmânarea obiectelor, dormitul împreună, împărţirea aceleiaşi farfurii de mâncare, inhalarea parfumului femeii, privitul la hainele ei (chiar dacă sunt pe ea sau nu) şi chiar ascultatul vocii ei atunci când cântă.

Toată această perioadă de timp, de la începutul sângerării, până la sfârşitul celei de-a şaptea zile „curate“, atunci când femeia trebuie să facă o baie ritualică, este denumită perioada „Niddah“ (necurată). Sursa acestei legi a „purităţii familiei“ este Leviticul capitolul 18, versetul 19: „Să nu te apropii de femeie în timpul regulii ei ca să-i descoperi goliciunea“.

Islamismul

În cultura musulmană, femeile „impure“ trebuie evitate. Aceste reguli sunt date de către Coran (2:222) care spune că „Oamenii te întreabă, Mohamed, despre (împreunarea cu) femeile în timpul menstruaţiei. Spune: «Acesta este un rău. Aşadar, staţi departe de femei în timpul menstruaţiei şi nu vă apropiaţi de ele până nu se vor curăţi! Iar dacă sunt curate, puteţi veni la ele, aşa cum v-a poruncit Allah, căci Allah îi iubeşte pe cei care să căiesc şi îi iubeşte pe cei care se curăţesc»“.

Islamul nu consideră femeia la menstruaţie ca având o „necurăţire contagioasă“. Legea islamică tratează menstruaţia ca fiind impură numai din punctul de vedere al actelor religioase. Există două mari interdicţii pentru femeie. 

Prima este că nu are voie să intre într-un altar sau într-o moschee. De fapt, nu are voie să se roage sau să postească în timpul Ramadamului, nu are voie să atingă Coranul şi nici să recite din conţinutul lui. 

A doua interdicţie este că nu are voie să întreţină relaţii sexuale timp de şapte zile. Este „scutită“ de la ritualuri cum ar fi rugăciunile zilnice şi postul, deşi nu i se dă opţiunea de a îndeplini toate acestea, chiar dacă ar vrea.

Şi la musulmani există baia ritualică pentru purificare, la sfârşitul zilelor de menstruaţie.  

Hinduismul

În timpul acestei perioade, femeile trebuie să părăsească locuinţa şi să trăiască într-o colibă din afara satului. Ele trebuie să se odihnească. Nu au voie să-şi pieptăne părul sau să facă baie. Nu au voie să gătească, să intre în templu, să călărească (un cal, un bou sau un elefant) şi nici să conducă vreun vehicul. Le este interzis să consume anumite mâncăruri, cum ar fi carne sau peşte.

Budismul

Menstruaţia este privită ca „o excreţie fizică naturală pe care o au femeile lunar, nimic mai mult sau mai puţin“. Totuşi, practicile hinduşilor au intrat în anumite zone ale culturii budiste.

În Taiwan, femeile la menstruaţie sunt „poluante“ şi îngrădite de tabuuri. Sângele menstrual este murdar sau chiar „otravă“. Budismul japonez, în special, este caracterizat de o atitudine anti-feministă persistentă. La fel ca şi în alte religii, femeile nu au voie să intre în temple, să participe la ritualuri populare, nu au voie să mediteze şi nici să aibă orice fel de contact cu preoţii.

Menstruaţia, un tabu şi pe ecrane

Un mod comun în care se face reclamă la produsele sanitare este să se evite menstruaţia, prin turnarea unui lichid albastru sau verde pe un absorbant, pentru a-i dovedi puterea de absorbţie. Chiar inventarea tamponului e posibil să fi fost inspirată de tabu, deoarece tampoanele sunt mai „discrete“.

Filmele şi serialele reflectă, de asemenea, tabuul menstruaţiei. Nici nu se pomeneşte de ea, cu excepţia scenelor care implică primul ciclu menstrual. În filmul „Primul sărut“ („My Girl“) există o secvenţă în care personajul principal, Vada, experimentează primul ciclu. Explicaţia pe care o primeşte din partea unui personaj are loc în afara ecranului, iar subiectul nu mai este menţionat.

Unul dintre puţinele filme în care menstruaţia este reprezentată pe ecran, „Carrie“ (inspirat de romanul cu acelaşi nume de Stephen King, în care scena este foarte detaliată), pare să întărească ideea de tabu: primul ciclu menstrual îi declanşează episoadele telekinetice lui Carrie, şi chiar conduce la crimă. „Lucrul rău“ este întărit şi de limbajul violent al fetelor la adresa personajului principal, care nu ştie ce i se întâmplă: „Pune-i dopul!“

Eufemisme

În România există o sumedenie de eufemisme pentru a evita subiectul. Ceea ce nu se înţelege este că femeile însele contribuie la perpetuarea acestui tabu, prin acceptarea restricţiilor şi chiar prin perpetuarea lor. 

Câteva dintre aceste expresii asociate, de cele mai multe ori, cu lucruri negative, denotă ruşine, durere şi neplăcere. Pentru amuzament, mai jos avem expresii româneşti sau împrumutate cu care a fost „binecuvântat“ ciclul menstrual chiar de către femei.

- „Au venit rudele din Ţara de Foc“, „Au venit neamurile de la Lacul Roşu“, „Au venit rudele din Roşiori“, „A venit madam Popescu“, „Au venit musafirii“;

- „Au venit ruşii“, „Armata roşie a pornit la marş“, „Au venit comuniştii“;

- „A venit Moş Crăciun“;

- „Remorca este la vopsit“, „În revizie“;

- „E roşu la semafor“, „Pe stop“, „Sunt pe bulină“;

- „M-a muşcat căţeaua“;

- „Săptămâna patimilor“;

- „Săptămâna asta ţin cu PSD“; „PNL- perioada nasoală a lunii“;

- „Sunt cu budigăi“;

- „Am căzut cu fundu-n gard“.