Video 9 noiembrie-Prăbușirea Zidului Berlinului, simbol al tiraniei comuniste. A fost primul pas către reunificarea Germaniei
0Pe 9 noiembrie 1989, Zidul Berlinului, cel mai puternic simbol al Războiului Rece, s-a prăbușit. Tot pe 9 noiembrie, dar în 1888, criminalul Jack Spintecătorul și-a ucis ultima victimă.
9 noiembrie 1330: Bătălia de la Posada
Istoria Țării Românești începe cu Basarab I, zis Întemeietorul, (1310 – 1352). Basarab I a stăpânit Banatul, Oltenia, Muntenia și răsăritul Moldovei, pe care l-a eliberat de sub dominația tătarilor din nordul Mării Negre.
Basarab a încheiat în anul 1317 un tratat cu regele maghiar Carol Robert de Anjou prin care acesta era recunoscut ca domn al Țării Românești. În anul 1324, a fost încheiat un alt tratat în care, în schimbul recunoașterii sale ca domn, Întemeietorul acceptă suzeranitatea maghiară.
Maghiarii conduși de Carol Robert de Anjou au ocupat Banatul de Severin, întrucât regele maghiar a considerat că Basarab I nu își mai îndeplinește obligațiile de vasal. Pentru a-i face să părăsească Banatul de Severin, domnitorul Țării Românești le oferă ungurilor o sumă de 7.000 de mărci, însă fără succes.
Ulterior, la 9-12 noiembrie 1330 are loc bătălia de la Posada, în urma căreia armata maghiară a fost înfrântă. Astfel, Basarab I a dobândit independența Țării Românești față de coroana maghiară.
9 noiembrie 1888: Jack Spintecătorul și-a ucis ultima victimă
„Jack Spintecătorul” este un pseudonim acordat unui criminal în serie anonim, activ în jurul regiunii Whitechapel și în districtele adiacente orașului Londra, Anglia, în toamna anului 1888. Numele este preluat dintr-o scrisoare trimisă Agenției Centrale de Știri din Londra de către o persoană care pretindea că este ucigașul.
Victimele erau prostituate sau nevoiașe. Gâturile le erau tăiate și corpurile măcelărite în atacuri frenetice, autoritățile primind note anonime batjocoritoare de la cineva care se autointitula „Jack Spintecătorul”.
Crimele se petreceau fie în timpul nopții, fie dimineața devreme, în locuri publice sau semi-publice.
Gâtul victimei era tăiat după ce i se mutila trupul. Teoriile susțin că victimele erau mai întâi strangulate pentru a fi reduse la tăcere, lucru ce explică lipsa sângelui de la locul crimelor. Scoaterea organelor interne din trupurile a trei victime i-a determinat pe oficiali să presupună că ucigașul avea cunoștințe de chirurgie.
Din cauza faptului că ucigașul nu a fost identificat, legendele ce privesc aceste omoruri au circulat ca o combinație de cercetări istorice cu folclor și pseudoistorie. De-a lungul anilor, mulți autori, istorici și detectivi particulari au propus diverse teorii despre cine este ucigașul, numărul lor sau numele victimelor.
Mary Jane Kelly, care avea circa 25 de ani la momentul uciderii, a fost ultima victimă a criminalului. Cadavrul acesteia a fost găsit dimineața următoare. Alte cinci femei au fost ucise în Whitechapel sau în apropriere, între lunile august și noiembrie 1888. Victimele, care erau prostituate sau nevoiașe, erau dezmembrate și ciopârțite cu o precizie uluitoare.
1989: Căderea Zidului Berlinului, parte a Cortinei de Fier
Zidul Berlinului, un simbol al Războiului Rece, a fost construit, inițial, pe 13 august 1961 și a fost demolat în săptămânile de după 9 noiembrie 1989. Parte a Cortinei de Fier, Zidul Berlinului a fost cea mai cunoscută parte a frontierelor RDG-ului. Zidul a rezistat până la 9 noiembrie 1989.
Zidul Berlinului a reprezentat o barieră fizică și ideologică care a separat Berlinul de Est și Berlinul de Vest timp de 28 de ani. Construit de guvernul din Germania de Est, zidul a împiedicat cetățenii să fugă în Germania de Vest.
Conceput de administrația liderului comunist al Germaniei Răsăritene, Walter Ulbricht, și aprobat de liderul sovietic Nikita Hrușciov, zidul a constituit o barieră de separare între Berlinul Occidental și Republica Democrată Germană timp de aproape 28 de ani.
A fost construit în perioada postbelică, (perioadă în care Germania a fost divizată), în efortul de a stopa consecințele scurgerii de forță de muncă și pierderilor economice asociate cu migrația zilnică a unui mare număr de profesioniști și lucrători calificați între Est și Vest.
Căderea Zidului a avut loc la presiunea străzii. „Pe 18 octombrie, Honecker a demisionat și a fost înlocuit de Egon Krenz, care a încercat să dezamorseze protestele prin adoptarea unei legislații care să faciliteze, pe baza unor aprobări prealabile, accesul spre Occident. Însă lipsa de comunicare dintre liderii comuniști a făcut ca, în data de 9 noiembrie, în cadrul unei conferințe de presă, să se anunțe că est-germanii sunt liberi să traverseze oricând granița către Vest. În scurt timp, mii de oameni s-au strâns la punctele de trecere de la Zidul Berlinului, care au fost deschise”, potrivit Historia.
În timpul existenței Zidului, au fost aproximativ 5.000 de tentative de evadare din Berlinul Rasăritean. Diferitele rapoarte apreciază că numărul celor morți în timpul tentativelor de trecere a Zidului ar fi între 192 și 239 de persoane. Mulți alții au fost răniți când încercau să evadeze.
Cea mai cunoscută tentativă eșuată de evadare a fost cea a lui Peter Fechter, care a fost împușcat și lăsat să sângereze până la moarte în fața martorilor occidentali (inclusiv din presă), pe 17 august 1962. Ultima persoană împușcată în timp ce încerca să traverseze granița a fost Chris Gueffroy, pe 6 februarie 1989.
Crearea Zidului Berlinului a fost un dezastru propagandistic pentru Germania Răsăriteană și pentru blocul comunist ca un tot întreg. Zidul a reprezentat un simbol al tiraniei comuniste, insistent afișat în lumea occidentală, în special după împușcarea, intens mediatizată de mass media occidentale, a câtorva evadați.
Liberalizarea politică de la sfârșitul deceniului al nouălea, asociată cu declinul Uniunii Sovietice, a dus la relaxarea restricțiilor la trecerea frontierei est-germane, care au dus, în cele din urmă, la demonstrații de masă și căderea guvernului comunist.
9 noiembrie 1914: S-a născut arhiepiscopul român Eftimie Luca
Născut la Schitu, Neamț, Eftimie Luca a fost membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. La vârsta de 20 ani a ajuns la Mănăstirea Slatina din județul Suceava. Ulterior, s-a înscris la Seminarul Teologic Monahal din Mănăstirea Cernica, pe care l-a absolvit în anul 1941. S-a înscris, patru ani mai târziu, la Facultatea de Teologie de la Suceava, cursuri universitare pe care urma să le finalizeze la Institutul Teologic din Capitală în 1949.
Între timp a fost tuns în monahism la Mănăstirea Ciolanu din județul Buzău, hirotonit ierodiacon în anul 1941 și ieromonah șase ani mai târziu. La 1 aprilie 1949 i s-a oferit stăreția Mănăstirii Bistrița din Neamț, pe care a condus-o până în anul 1966.
Arhiepiscopul a murit la 4 noiembrie 2014, la vârsta de 99 de ani.
9 noiembrie 1916: A murit generalul român Ioan Dragalina
Născut la 16 decembrie 1860, Ioan Dragalina a urmat cursurile Academiei Militare de la Viena. Ulterior, a fost încadrat în armata austro-ungară. În același timp, a absolvit și Școala de ingineri geodezi, iar în anul 1886 s-a căsătorit cu Elena Giurgincă, cu care a avut șase copii.
Un an mai târziu, a demisionat din armata austro-ungară, a trecut granița în România ș a fost încadrat în Armata Română. A fost sublocotenent, căpitan, maior și locotenent-colonel. Între 1908-1911, Ioan Dragalina a fost comandant al Școlii Militare de Infanterie din Capitală. Atunci când a izbucnit Primul Război Mondial, el avea gradul de general de brigadă.
Generalul a fost decorat cu Ordinul „Steaua României”, clasa V-a, și cu Ordinul „Coroana României”, clasa IV-a.
În toamna anului 1916, la scurt timp după intrarea României în război, Defileul Jiului a fost locul unor bătălii crâncene între ostaşii români şi armatele austro-ungară şi germană.
În dimineaţa zilei de 12 octombrie 1916, în chiar a doua zi după ce fusese numit la conducerea Armatei I, generalul împreună cu doi ofiţeri şi cu şoferul maşinii sale se aflau în recunoaştere, în primele linii, trecând podul din apropierea Mănăstirii Lainici.
La întoarcerea de la mănăstire, pe pod, maşina a fost cuprinsă într-un schimb de focuri. Vehiculul a trecut în viteză pe pod prin ploaia de gloanţe, dar generalul a fost rănit de două gloanţe în braţul stâng şi în omoplat. Rănile i s-au infectat şi chiar dacă braţul i-a fost amputat, câteva săptămâni mai târziu, la 9 noiembrie 1916, Dragalina a murit.
9 noiembrie 1970: A murit președintele Franței, Charles de Gaulle
Născut la 22 noiembrie 1890, la Lille, Franța, Charles de Gaulle a luat o serie de măsuri decisive în viața politică a țării, cum ar fi rezolvarea problemei algeriene, reforma apărării naționale și independența față de NATO.
În timpul Primului Război Mondial, generalul a
fost prins de armata germană și ținut ca prizonier de război timp de 32 de
luni. În anul 1945 a fost ales prim-ministru, iar în anul 1958 președinte al
Franței.
Pe 9 noiembrie 1970, în timpul unui solitar joc de cărți, generalul suferă o ruptură de anevrism. După doar 20 de minute se stinge din viață. Ulimele lui cuvinte au fost: „Mă doare”.
9 noiembrie 2012: A murit actorul Iurie Darie
Născut la 14 martie 1929, Iurie Darie a urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică. În anul 1953 a avut loc debutul cinematografic, în „Nepoții gornistului”. În anul 1969, regizorul Mircea Drăgan l-a ales pentru a juca în seria „Brigada Diverse", alături de o artiști consacrați precum Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, Dem Rădulescu sau Puiu Călinescu.
A jucat sub bagheta regizorului Lucian Giurchescu şi, apoi a lui David Esrig. I-a avut ca parteneri pe marii actori: Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Mircea Albulescu, Dem Radulescu-'Bibanu', Sanda Toma, Vasilica Tastaman, Stela Popescu, Silviu Stănculescu. A jucat în spectacole de referinţă: ‘Troilus şi Cressida', ‘Umbra' şi multe altele. După Revoluţie, a jucat în ‘Pălăria', producţie a Teatrului de Comedie, în regia lui Horaţiu Mălăele (1998), ‘Patru pe o canapea şi valetul' de Marc Camoletti, în regia lui Radu Nichifor (2000).
A interpretat roluri principale în filme, precum: ‘Băieţii noştri' (1959), ‘Vacanţă la mare' (1962), ‘Dragoste la zero grade' (1964), ‘B.D. intră în acţiune' (1970), ‘Atunci i-am codamnat pe toţi la moarte' (1971), ‘Fraţii Jderi' (1974), ‘Ringul' (1983), ‘O zi la Bucureşti' (1986), ‘În fiecare zi mi-e dor de tine' (1987), ‘Zâmbet de soare' (1987), ‘Oglinda' (1993), ‘Punctul zero' (1995).
De asemenea, actorul a colaborat şi cu cineaştii basarabeni, în filmul pentru copii ‘Moara', realizat în 1992, sau pe scena Teatrului Naţional ‘Mihai Eminescu' din Chişinău în ‘Tata' (stagiunea 1999-2000).
Iurie Darie a fost căsătorit cu actriţa Consuela Roşu. Fiul lor, Alexandru (Ducu) Darie, le-a călcat pe urme, fiind în prezent un regizor de succes. După moartea soţiei, Iurie Darie s-a recăsătorit cu actriţa Anca Pandrea.
Se încarcă comentariile...
