7 mai: Ziua în care „Steaua” București a cucerit pentru prima dată Cupa Campionilor Europeni

În data de 7 mai 1946, la Bucureşti, începea procesul Mareşalului Ion Antonescu, în urma căruia acesta avea să fie condamnat la moarte şi executat, alături de alţi câţiva membri ai guvernului său. Tot într-o zi de 7 mai au murit poeţii George Topârceanu şi Octavian Goga. Ambii scriitori au participat activ la luptele din Primul Război Mondial. 

Ziua în care „Steaua” București a cucerit Cupa Campionilor Europeni. FOTO: Getty Images

1211: Are loc colonizarea Cavalerilor teutoni în Țara Bârsei

Cavalerii teutoni purtau veșminte albe cu o cruce neagră pe piept

Ordinul Cavalerilor Teutoni (în latină Ordo Teutonicus, acronim OT) este un ordin religios german catolic format la sfârșitul secolului al XII-lea la Acra, în Palestina. În Evul Mediu, ordinul era unul religios-militar cruciat, iar cavalerii teutoni purtau veșminte albe cu o cruce neagră pe piept.

În anul 1211, ordinul a colonizat Ţara Bîrsei, în Transilvania, pentru a ajuta Ungaria să-şi apere graniţa de est de atacurile cumane, dar şi pentru a întâri popoziția bisericii catolice într-o zonă în care majoritatea populației era ortodoxă şi a exploata minele de aur şi argint din Transilvania.

1741: Episcopul greco-catolic Ioan Inochentie Micu este silit să plece în exil

Ioan Inocențiu Micu-Klein, pe numele laic Ioan Micu, a fost episcop greco-catolic al Episcopiei române unite de Făgăraș. De-a lungul carierei sale a înaintat către Curtea de la Viena și împărații habsburgici mai multe memorii în care solicita recunoașterea drepturilor românilor din Transilvania, dintre care cel mai cunoscut a fost memoriul „Supplex Libellus” din 1743. El a fost un precursor al Școlii Ardelene, din care a făcut parte și nepotul său, Samuil Micu.

La 23 ianuarie 1744 a fost foarte aproape de a fi aruncat pe fereastră de membrii Dietei ardelene de la Sibiu pentru că îndrăznise să ceară drepturi pentru români. În acelaşi an au avut loc tulburări în rândul credincioşilor, din cauza călugărului sârb Visarion Sarai. În urma acestor evenimente, Inochentie Micu a fost cercetat la Viena, de către autorităţi, pentru răzvrătire împotriva statului. Împărăteasa Maria Tereza intenţiona să îl arunce în temniţă, astfel că Inochentie Micu a plecat de la Viena la Roma, în exil.

1825 - A murit compozitorul și dirijorul italian Antonio Salieri, compozitor şi dirijor italian

A fost maestru al Capelei Imperiale din Viena și îndrumător al lui Beethoven, Schubert și Liszt, unul dintre cei mai importanți muzicieni ai timpului său. Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt: „Europa recunoscută”, „Danaidele”, „Falstaf”.

Se bănuiește și astăzi că ar fi fost implicat în moartea lui Mozart, deși marea majoritate a muzicicologilor specializați în epoca respectivă sunt de părere că suspiciunea este total nefondată.

1833 - S-a născut compozitorul romantic, pianistul şi dirijorul Johannes Brahms

Johannes Brahms (n. 7 mai 1833, Hamburg, Confederația Germană – d. 3 aprilie 1897 Viena, Austro-Ungaria) a fost un compozitor romantic german, care a trăit cea mai mare parte a vieții sale în Austria, la Viena.

A compus un număr de opere importante pentru orchestră, inclusiv patru simfonii, două concerte pentru pian, un concert pentru vioară, un dublu concert pentru vioară și violoncel și ampla lucrare corală „Un recviem german” („Ein deutsches Requiem”).

Brahms a fost considerat de către mulți  „succesorul” lui Beethoven, iar prima sa simfonie a fost descrisă de Hans von Bülow drept a zecea a lui Beethoven (supranume folosit și astăzi).

1840 - S-a născut compozitorul rus Piotr Ilici Ceaikovski 

Piotr Ilici Ceaikovski, s-a născut la Kamsko-Wotkinski Savod, azi orașul Ceaikovski și a decedat pe 6 noiembrie 1893, în Sankt Petersburg. A urmat colegiul de jurisprudență, a luat diploma în drept și s-a angajat ca secretar la Ministerul Justiției. În același timp, se ocupa de muzică, în calitate de amator. Munca sa la minister nu-i stârnea vreun interes, și de aceea in 1863, împotriva hotărârii familiei, părăsește slujba de la minister și începe să studieze muzica cu Anton Rubinstein. În 1866, după ce a terminat studiile de muzică, Nikolai Rubinstein, fratele lui Anton, i-a oferit postul de profesor de teorie muzicală la proaspăt înființatul Conservator din Moscova, post pe care l-a ocupat până în 1878.

Începand cu anul anul 1876 Nadedja von Meck, o mare admiratoare a sa, îi va stabili timp de 13 ani o pensie anuala de 6.000 de ruble ceea ce il va indeparta de grijile materiale. Simfonia a 4-a, în la minor, op. 36, compusă în 1877, îi este dedicată doamnei von Meck.

Ceaikovski a compus 10 opere, din care cele mai celebre sunt „Evgheni Oneghin” și „Dama de pică”, permanent prezente în repertoriul mondial al spectacolelor de opera. Pe data de 6 noiembrie 1893 Ceaikovski moare de holeră pentru că a băut apă nesterilizată din râul Neva. Acesta este motivul oficial. Unii cred că a fost un act deliberat, deci o sinucidere, după ce a fost descoperită relația homosexuală pe care o avea cu nepotul unui nobil rus. Indiferent de motivul real, a beneficiat de funeralii naționale, la care au luat parte aproape 8.000 de persoane, fiind înmormântat la mănăstirea Alexandr Nevsky din Sankt Petersburg.

1918: A fost încheiat Tratatul de pace de la Bucureşti

România, fiind izolată de aliaţii sai din vest, în condițiile prăbușirii frontului rusesc ca urmare a Revoluției din Rusia, este forțată să semneze tratatul de pace de la Bucureşti (Buftea) cu Puterile Centrale, tratat ramas neratificat de regele Ferdinand. In toamna anului 1917, anarhia din rândul trupelor ruse din Moldova reprezenta o ameninţare grava la adresa stabilităţii României, în condiţiile căderii guvernului Kerenski şi a loviturii de stat bolşevice (25 octombrie / 7 noiembrie 1917), România a ramas singură şi înconjurată de duşmani.

Consiliul de Coroană din 19 noiembrie / 2 decembrie 1917 a decis continuarea războiului cu Puterile Centrale, dar a doua zi generalul Scerbacov, comandantul trupelor ruse din România, a propus germanilor un armistiţiu, implicând şi pe români, astfel ca la 26 noiembrie / 9 decembrie 1917 România s-a bazut silită, deşi victorioasă pe front, să ceară armistiţiul cu Puterile Centrale. La 25 ianuarie / 7 februarie 1918 România a primit un ultimatum din partea Puterilor Centrale pentru încheierea păcii;

Pacea de la Brest-Litovsk din 18 februarie / 3 martie 1918 între Rusia sovietică și Puterile Centrale și intrarea trupelor germane în Ucraina au lăsat România total descoperită și înconjurată de inamici. După preliminarii la Buftea, la 24 aprilie / 7 mai 1918 s-a semnat pacea de la București în condiții dramatice pentru țara noastră:

– Dobrogea era ocupată de Puterile Centrale; armata română era demobilizată;

– Austro-Ungaria își mărea teritoriul de-a lungul crestelor Carpaților;

– surplusul de petrol și cereale erau luate de Germania;

– controlul german și austro-ungar asupra economiei românești.

Regele Ferdinand a refuzat să semneze ratificarea Tratatului de la București.

1933: S-a născut actriţa Silvia Popovici

Alături de alţi mari actori, precum Amza Pellea, Marga Barbu, Florin Piersic şi alţii, Silvia Popovici a făcut parte din Generația de Aur a Teatrului Românesc.

A debutat în 1954 ca actriță în filmul „La mere”, realizat de studenți. În 1961, actrița devine celebră datorită rolului titular din pelicula de succes „Darclee”, în regia lui Mihai Iacob, unde Silvia Popovici conturează o excepțională imagine a celebrei soprane de origine română Haricleea Darclee, ajutată fiind în ariile interpretate în film de vocea Artei Florescu. Au urmat roluri în „Omul de lângă tine” (1961) și „O dragoste lungă de-o seară” (1963), ambele în regia lui Horea Popescu, precum și în „Pădurea Spânzuraților” (1967).

Deşi Silvia Popovici s-a dedicat principal teatrului, interpretând nenumărate roluri, de o mare complexitate și valoare, pe scenele teatrelor naționale din Craiova (1959–1963), Cluj (1963–1966) și București (1967–1993), consacrarea a venit tot din producţiile cinematografice. Ea a devenit cunoscută odată cu debutul regizoarei Malvina Urșianu, care în 1967 o alege să interpreteze rolul titular din filmul „Gioconda fără surâs” (1968).

1937: A murit George Topârceanu, autorul „Baladelor vesele şi triste”

Poet şi prozator, membru corespondent al Academiei Române, George Topârceanu s-a născut la 20 martie 1886, la Bucureşti.

George Topârceanu

A debutat în publicistică în 1904 la revista umoristică „Belgia Orientului”, ulterior publicând şi în alte reviste literare ale vremii, precum „Neamul Românesc” sau „Semănătorul”. În 1909 a început colaborarea la revista „Viaţa Românească”' din Iaşi, cu parodia „'Răspunsul micilor funcţionari”. Apropiat de Garabet Ibrăileanu, face parte din redacţia acestei reviste începând din 1911, an în care se şi stabileşte la Iaşi. Secretar de redacţie, apoi redactor-şef alături de G. Ibrăileanu, George Topârceanu îşi publică în revista ieşeană cea mai mare parte a operei.

George Topârceanu este cunoscut pentru baladele sale ce sunt învăţate de copii în clasele primare şi mai puţin pentru literatura de război, inspirată din ceea ce a trăit pe front.

La sfârşitul lunii august 1916, când România a intrat în război, poetul se afla la studii la Iaşi. El a fost încorporat şi pus să lupte pe frontul de sud din Dobrogea. În urma înfrângerii suferite la Turtucaia, la sud de Dunăre în Bulgaria, George Topârceanu a fost luat prizonier şi ţinut închis timp de doi ani. Pe baza celor trăite în timpul războiului, scriitorul a publicat: „Amintiri din luptele de la Turtucaia”, „În ghiara lor... Amintiri din Bulgaria şi schiţe uşoare” şi „Pirin – Planina, epizoduri tragice şi comice din captivitate”. 

1938: A murit poetul Octavian Goga

Octavian Goga

Octavian Goga, fiul preotului ortodox Iosif Goga și al Aureliei, învățătoare și activistă pentru drepturile românilor în Transilvania, s-a născut pe 1 aprilie 1881, la Rășinari (Sibiu), în acel moment în Austro-Ungaria.

Într-un text autobiografic publicat în 1931 în ziarul „Rampa”, poetul a vorbit despre reperele formării sale.

„Dacă aş fi trăit într-o ţară în care ar fi respirat libertatea, aş fi făcut poate numai literatură. Vremea însă în care m-am născut şi poporul în care am trăit nu mi-au îngăduit luxul unui răgaz pe care greu mi-l puteam plăti… În casa noastră se făcea literatură. Se citea mult. Tatăl meu era un cărturar, iar mama publicase în 1880 multe poezii în revistele din Transilvania. Eram de 9 ani când am scris prima poezie, un fel de imn al libertăţilor împotriva ungurilor, o copilărească răsvrătire pe care am trimis-o tatei de ziua lui”, mărturisea poetul.

1946: A avut loc „Procesul Marii Trădări Naţionale” intentat Mareşalului Ion Antonescu şi colaboratorilor săi

Mareşalul Ion Antonescu

După 23 august 1944 începe procesul istoric care va duce la instaurarea regimului comunist în România. Arestat, mareşalul Ion Antonescu este predat sovieticilor, care timp de doi ani l-au supus la interogatorii foarte dure. În 1946 este adus înapoi în România pentru a i se intenta un proces.

Postura în care este adus Ion Antonescu în România este aceea a unui personaj considerat criminal de război, fiind judecat, printre altele, pentru trădare de patrie. Este evident faptul că în contextul intern al României procesul nu putea fi unul echitabil, mai ales datorită prezenţei trupelor sovietice pe teritoriul românesc.

Procesul lotului Antonescu se baza pe Legea nr. 312 din 12 aprilie 1945 pentru descoperirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării şi de crime de război. Legea prevedea că cei găsiţi vinovaţi de crime de război să fie condamnaţi la moarte sau la muncă silnică pe viaţă.

În urma acestui proces, Ion Antonescu a fost condamnat la moarte pentru crime de război şi executat la 1 iunie 1946, alături de Mihai Antonescu, Gheorghe Alexianu şi Constantin Vasiliu, membri ai cabinetului său guvernamental. Deşi Antonescu a solicitat să fie ucis de armată, a fost împuşcat de gardienii de la Jilava.

Înainte de moarte, Antonescu a salutat cu pălăria ridicată. A fost înmormântat într-un loc secret.

Marelaşul Ion Antonescu a rămas un personaj controversat, fiind considerat de unii criminal de război, de alţii erou naţional. Procesul acestuia a fost considerat, inclusiv de unii istorici, un simulacru care a permis, de fapt, sovietizarea României. Tribunalul Poporului a folosit o serie de capete de acuzare controversate şi astăzi.

1986 - Ziua în care echipa de fotbal Steaua București a cucerit Europa

Steaua București 1986. FOTO: Wikipedia

Sub conducerea antrenorilor Emeric Jenei și Anghel Iordănescu (antrenor secund), Steaua a impresionat în campionatul 1984-1985, câștigându-l după o pauză de șase ani. A urmat cel mai spectaculos sezon de cupe europene din fotbalul românesc. După ce a eliminat pe Vejle BK, Budapest Honvéd FC, Kuusysi FC și pe RSC Anderlecht, Steaua a devenit prima echipă din România care a jucat o finală europeană.

Pe 7 mai 1986, pe stadionul Ramón Sánchez Pizjuán din Sevilla, campioana Spaniei, FC Barcelona, era cotată cu prima șansă, dar după prelungiri în care scorul a rămas 0-0, legendarul portar Helmuth Duckadam a apărat patru penalty-uri la rând, contribuind decisiv la victoria Stelei cu 2-0. Steaua a devenit astfel prima echipă din Estul Europei, și singura dintr-o țară comunistă, care a câștigat trofeul continental suprem. Steaua și-a trecut în palmares și o Supercupă a Europei, câștigând în 1987 finala cu Dinamo Kiev, printr-un gol marcat de Gheorghe Hagi.

Contrazicându-i pe cei care considerau câștigarea Cupei Campionilor Europeni de către Steaua un fenomen izolat, Steaua a rămas la cel mai înalt nivel în fotbalul european de la sfârșitul anilor ’80, ajungând în semifinala CCE în sezonul 1987-88, și în finala aceleiași competiții în 1989, pierzând însă cu 4-0 în fața lui AC Milan. Pe lângă aceasta, Steaua a mai câștigat patru titluri naționale (1985–86, 1986–87, 1987–88, 1988–89) și patru cupe ale României (1984–85, 1986–87, 1987–88, 1988–89). De asemenea, din iunie 1986 până în septembrie 1989, Steaua a stabilit un record de 104 meciuri fără înfrângere în campionatul intern, doborât la nivel mondial, dar încă valabil pe plan european.

1999: Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat România

Papa Ioan Paul al II-lea

Prima vizită a unui papă într-o ţară majoritar ortodoxă, după Marea Schismă din 1054, a fost în România. De altfel, şi pentru români a fost o premieră, deoarece aceasta a fost prima vizită a unui papă în România.

El a fost primit la aeroport de preşedintele Emil Constantinescu și de Patriarhul Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române. Înaltul Pontif a sărutat pământul României și a numit țara „Grădina Maicii Domnului”. Papa Ioan Paul al II-lea a stat trei zile în România şi a ţinut o predică în limba română. Sute de mii de persoane au ieșit pe străzile din București să-l vadă. Papa a ținut și o predică în limba română.

2000: Vladimir Putin este investit în funcția de președinte al Rusiei

Vladimir Putin, născut la 7 octombrie 1952 la Leningrad, URSS, este un om politic rus, fost membru PCUS, cu vederi conservatoare. În prezent ocupă pentru a patra oară funcția de președinte al Federației Ruse.

Vladimir Putin ocupă pentru a patra oară funcția de președinte al Federației Ruse FOTO: EPA-EFE

A devenit președinte interimar al Rusiei la data de 31 decembrie 1999, după ce președintele Boris Elțîn își dăduse demisia, iar apoi a câștigat alegerile prezidențiale din anul 2000. În 2004, el a fost reales pentru un al doilea mandat, care a durat până în 7 mai 2008.

Din cauza limitei prevăzute de Constituție, Putin nu a mai putut candida pentru un al treilea mandat prezidențial consecutiv în 2008, dar după victoria succesorului sprijinit de el, Dmitri Medvedev în alegerile prezidențiale, Putin a fost numit de acesta prim-ministru al Rusiei. Putin a ocupat această funcție în intervalul 8 mai 2008 – 4 martie 2012. În 2012 a devenit pentru alți 6 ani președinte al Federației Ruse (în urma modificării Constituției).

În 18 martie 2018 Vladimir Putin a fost reales în funcția de președinte al Rusiei, tot pentru un mandat de 6 ani.

În timpul celui de-al patrulea mandat de președinte, guvernul său a răspuns la pandemia de COVID-19. Putin a prezidat, de asemenea, o consolidare militară la granița cu Ucraina, din 2021 până în februarie 2022, când a ordonat o invazie pe scară largă a Ucrainei, ceea ce a condus la condamnarea internațională și la impunerea de noi sancțiuni împotriva Rusiei, inclusiv împotriva lui Putin însuși, provocând o criză financiară. Invadarea a dus la apeluri pentru urmărirea sa penală sub acuzația de criminal de război.

2007: A murit Octavian Paler, prozator, jurnalist şi om politic

Octavian Paler s-a născut la 2 iulie 1926, la Lisa, județul Făgăraș (actualmente în județul Brașov), într-o familie de ţărani, fiind fiul lui Alexandru și al Anei.

Octavian Paler, prozator, jurnalist şi om politic, a debutat în 1970 FOTO: Arhivă

Octavian Paler și-a început studiile în satul natal, continuându-le apoi, ca bursier, la Colegiul „Spiru Haret” din București (1937–1944). După un conflict cu directorul liceului, care îi era și unchi, a încheiat studiile la Liceul „Radu Negru” din Făgăraș, remarcându-se prin interesul pentru filosofie și limbi clasice.

A absolvit cu laude în 1945 și a urmat simultan Litere, Filosofie și Drept în București. Deși recomandat pentru un post universitar, a ales o carieră în presă, activând la Radiodifuziunea Română între 1949–1961 și fiind corespondent Agerpres la Roma în 1964.

A debutat editorial în anul 1970, cu volumul de poezii „Umbra cuvintelor”. Au urmat jurnalele de călătorie și volume de literatură parabolică, precum „Drumuri prin memorie I (Egipt, Grecia)”, „Drumuri prin memorie II (Italia)”, „Mitologii subiective, „Scrisori imaginare”, „Don Quijote în est”, „Vremea întrebărilor”, „Aventuri solitare”, „Deșertul pentru totdeauna”, „Autoportret într-o oglindă spartă” şi „Convorbiri cu Octavian Paler” (conlocutor fiind Daniel Cristea-Enache), 2007

A încetat din viață la vârsta de 80 de ani, în urma unui stop cardio-respirator. A fost înmormântat, cu onoruri militare, în Cimitirul Sfânta Vineri.