4 septembrie: Ziua în care s-a născut poetul George Bacovia
0Pe data de 4 septembrie s-a născut George Bacovia, unul dintre cei mai importanți poeți ai perioadei interbelice, care și a lăsat o amprentă durabilă în peisajul literar românesc. Totodată, în urmă cu 64 de ani a avut loc prima ediție a Festivalului internaţional „George Enescu”.
1881: S-a născut poetul George Bacovia
S-a născut la Bacău, într-o familie de comercianți. A învățat limba germană încă de la vârsta de 6 ani și a început școala la Școala Primară Domnească nr. 1 din Bacău. A continuat studiile la Gimnaziul Ferdinand din Bacău, unde s-a remarcat prin talente artistice și muzicale, precum desenul și vioara.
După absolvirea liceului, în 1903, scrie poezia „Liceu”, ca răspuns la un chestionar adresat de minister absolvenților din acel an, în vederea reformei învățământului, inițiată de Spiru Haret. Se înscrie la Facultatea de Drept din București. Citește într-una din ședințele salonului literar al lui Macedonski poezia „Plumb”, care produce o puternică impresie.
Apoi, în 1904 la cenaclul lui Macedonski, recită „Nervi de toamnă”, obținând același succes. Colaborează la revista „Arta” de la Iași. Se retrage de la Facultatea de Drept din București. Se stabilește în București, în 1905, împreună cu fratele său Eugen. Un an mai târziu, se reîntoarce la Bacău, stabilindu-se în locuința din strada Liceului. Scrie poezia „Lacustră”. În 1907 se înscrie la Facultatea de Drept din Iași și reîncepe cu anul I. Rămâne la Iași și anul următor. Colaborează la revista lui I.M. Rașcu, „Versuri”, mai târziu „Versuri și proză”.
A devenit cunoscut pentru poezia sa profundă, melancolică și adesea pesimistă. A scris despre stări interioare intense, sentimente de singurătate și tristețe, Ceea ce i-a conferit o voce distinctă în literatura română. George Bacovia a fost, de asemenea, recunoscut pentru abordarea modernă a limbajului și a tehnicilor poetice. S-a spus inițial că e un poet simbolist, dar criticii au remarcat ulterior că își depășește epoca, aparținând poeziei române moderne.
În 1928 se căsătorește cu Agatha Grigorescu și se stabilește la București, unde soția sa era profesoară. În 1931 i se naște unicul fiu, Gabriel. În 1945 este numit bibliotecar la Ministerul Minelor și Petrolului. Este editat, în 1946, volumul „Stanțe burgheze”, pentru care va fi criticat de autoritățile comuniste. Este pus la index, dar la mijlocul anilor '50 este repus în circulație.
E sărbătorit, ulterior, de Ministerul Artelor, care-l și angajează. În 1956, i se publică volumul „Poezii”. Moare în ziua de 22 mai 1957 în locuința sa din București.
1888: Inventatorul George Eastman a înregistrat marca Kodak
George Eastman s-a născut pe 12 iulie 1854 în orășelul Waterville, statul New York, din Statele Unite ale Americii. El a fost un inventator și antreprenor american renumit pentru contribuțiile sale semnificative în domeniul fotografiei și cinematografiei.
Una dintre cele mai importante invenții ale sale a fost suportul fotosensibil flexibil, cunoscut sub numele de peliculă de nitroceluloză, pe care l-a dezvoltat în anul 1884. Această inovație a avut un impact revoluționar asupra industriei fotografice, deoarece a permis construirea de aparate de fotografiat mai mici, ușoare și portabile. Frații Lumière au folosit această descoperire pentru a dezvolta cinematograful, unde pelicula devenise un element esențial.
La data de 4 septembrie 1888, Eastman a obținut patentul pentru aparatul său de fotografiat cu roll film. Acest tip de film consta dintr-o bucată de peliculă fotosensibilă de aproximativ 1 metru lungime, care era introdusă într-o casetă metalică ermetic izolată de lumină și înfășurată pe o rolă. După expunere, filmul era rulat pe o altă rolă aflată într-o casetă similar izolată de lumină, pregătindu-se pentru procesul chimic de dezvoltare. Conceptul de "expunere" se referea la procesul de fotografiere propriu-zis.
George Eastman a fondat o fabrică renumită de materiale fotosensibile, inclusiv peliculă cu granulație extrafină, ideală pentru filmele cinematografice de formate înguste precum 8 mm, 8,5 mm și 16 mm. Compania sa, cunoscută sub numele de Kodak, a devenit un nume de referință în industria fotografiei și cinematografiei.
Pelicula Kodak Color, dezvoltată de compania sa, a devenit foarte căutată pe piața de divertisment.
1919: A fost înfiinţată, la Bucureşti, societatea „Opera - artiştii asociaţi”
La 22 septembrie 1919 a devenit Societatea lirică română „Opera”, care a stat la baza Operei Române. Inaugurarea oficială s-a făcut la 17 martie 1920, cu opera „Aida” de Verdi.
1948: Prinţesa Juliana Louise Emma Marie Wilhemina a devenit regină a Ţărilor de Jos
În 1948, regina Wilhemina şi-a anunţat intenţia de a abdica, iar la 4 septembrie 1948, prinţesa Juliana şi-a asumat prerogativa regală. Două zile mai târziu, pe 6 septembrie 1948, în Nieuwe Kerk din Amsterdam a avut loc învestirea prinţesei Juliana ca regina Ţărilor de Jos.
Regina Juliana a domnit din 1948 până în 1980. La 15 decembrie 1954, regina Juliana şi-a dat acordul cu privire la Carta pentru Regatul Ţărilor de Jos, care a stat la baza cooperării dintre cele trei părţi rămase ale Regatului: Ţările de Jos, Surinam şi Antilele Olandeze. Surinam a devenit o republică independentă la 25 noiembrie 1975, după ce regina a semnat Actul de transfer al suveranităţii Republicii Surinam, potrivit www.royal-house.nl.
Regina Juliana a fost implicată îndeaproape în formarea guvernelor. În calitate de şef de stat, a fost un susţinător fervent al cooperării internaţionale şi al integrării europene. În timpul domniei sale, regina Juliana a arătat un interes foarte mare pentru problemele sociale. Pe plan internaţional, ea a fost deosebit de interesată de problemele ţărilor în curs de dezvoltare, problema refugiaţilor şi bunăstarea copiilor din întreaga lume pentru care a acordat în repetate rânduri și sprijin financiar.
Prinţesa Juliana Louise Emma Marie Wilhemina a Ţărilor de Jos s-a născut la 30 aprilie 1909. Întrucât Constituţia spunea că va fi pregătită să urce la tron până la vârsta de optsprezece ani, educaţia prinţesei Juliana a decurs într-un ritm mai rapid decât cea a majorităţii copiilor. După cinci ani de studii primare, a urmat studiile medii (până la nivel preuniversitar) de la tutori privaţi.
La 30 aprilie 1927, prinţesa Juliana şi-a sărbătorit cea de-a optsprezecea aniversare. Conform Constituţiei, ea ajunsese oficial majoră şi avea dreptul să-şi asume prerogativa regală, dacă era necesar. Două zile mai târziu, mama ei, regina Wilhemina (1890-1948), a instalat-o în Consiliul de Stat. A făcut studii de drept la Universitatea din Leyden, precum şi studii de literatură şi fi losofi e, obţinând, între altele, titlul onorifi c de doctor în litere şi filosofie.
A urmat şi o pregătire pentru îndatoririle de şef al statului. S-a căsătorit, în ianuarie 1937, cu prinţul Bernhard von Lippe-Biesterfeld, având împreună patru fiice: Beatrix (născută în 1938), Irene (născută în 1939), 16 Margriet (născută în exil în Canada în 1943) şi Christina (1947-2019).
Prima fiică a reginei Juliana şi a prinţului Bernhard von Lippe-Biesterfeld, Beatrix, a fost desemnată ofi cial moştenitoarea tronului şi a devenit membră a Consiliului de Stat la 31 ianuarie 1956, dată la care a împlinit 18 ani, potrivit Constituţiei Olandei. Atât înainte, cât şi după război, familia a locuit la Palatul Soestdijk.
În 1980, regina Juliana a abdicat în favoarea fi icei sale, prinţesa Beatrix, care a devenit regina Ţărilor de Jos (1980-2013). După abdicare, a revenit la titlul de „prinţesă”, conform dorinţelor ei, potrivit sursei menţionate. O perioadă, s-a implicat în acte de caritate. Prinţesa Juliana a murit la 20 martie 2004. Soţul ei a murit câteva luni mai târziu, la 1 decembrie 2004.
1958: Primul Festival internaţional „George Enescu”
Afost organizat pentru a celebra viața și opera compozitorului român, George Enescu, și pentru a aduce laolaltă artiști și interpreți din întreaga lume pentru a sărbători muzica clasică de înaltă calitate.
Festivalul „George Enescu” este un eveniment de prestigiu în lumea muzicii clasice, având loc o dată la trei ani (în prezent, în mod normal). El aduce la București o serie de concerte, recitaluri, concursuri și evenimente culturale, atrăgând muzicieni, dirijori și iubitori de muzică din toată lumea. Este un omagiu adus contribuției compozitorului George Enescu și un prilej pentru a promova muzica clasică în România și în întreaga lume.
1968: A murit regizorul Victor Iliu
S-a născut la Râul Sadului, jud. Sibiu. A urmat cursurile Academiei Comerciale din Bucureşti şi a făcut un stagiu de specializare la Moscova, cu Serghei Eisenstein, după cum indică volumul „1234 cineaşti români” (Ed. Ştiinţifi că, Bucureşti, 1996).
Din 1941 a fost asistent operator şi de regie la Ofi ciul Naţional Cinematografi c, iar între 1944-1948 a fost consilier tehnic, redactor şi regizor al jurnalului de actualităţi. În 1950 a fost director şi profesor de regie la Institutul de Artă Cinematografică. A fost redactor-şef al revistei „Cinema” (1963) şi preşedinte al Asociaţiei Cineaştilor din România (1963-1968), precum şi director artistic al Studioului Bucureşti (1966-1967).
S-a implicat activ în viaţa cinematografică a anilor 50-60, în momentele de răscruce ale organizării cinematografi ei româneşti şi în afirmarea unor importante personalităţi artistice ale fi lmului românesc, precum Liviu Ciulei, Lucian Pintilie sau Ion Popescu-Gopo. După ce, între 1948 şi 1949, s-a afirmat cu fi lme documentare, a început perioada marilor fi lme, printre care se numără:
„O scrisoare pierdută”, „La Moara cu noroc”, „Comoara de la Vadul Vechi” ş.a. A primit titlul de Artist Emerit, a obţinut Premiul Karlovy Vary pentru filmul „În sat la noi” (1952) şi pentru „Mitrea Cocor” (1953), Premiul „Mamaia 1964” pentru filmul „Comoara din Vadul Vechi” etc. A murit la Roma, în Italia.
1974: S-a născut Petre-Gabriel Coveşeanu (Cove), actor și prezentator TV
S-a născut la Bucureşti. A obţinut diploma de absolvire a Academiei de Teatru şi Film, în paralel cu o specializare în domeniul Economic, pentru care a urmat un program de master la Academia de Studii Economice.
În anul 1989, a luat parte la un recital desfăşurat în Sala Radio, în cadrul căruia au fost interpretate poezii semnate de Mihai Eminescu. Acest eveniment a marcat momentul în care şi-a conturat aspiraţia de a deveni actor, fascinat fiind de interpretarea lui Ion Caramitru a cunoscutului poem „Luceafărul”. A fost angajat la Teatrul Ion Creangă, iar ulterior, a fost cooptat în proiectul de succes al Andreei Marin de la TVR, în anul 2000.
Cove şi-a desfăşurat activitatea în cadrul TVR până când emisiunea în care era implicat a fost scoasă din grilă, după care şi-a continuat prezenţa în spaţiul media, alăturându-se echipei de la Kanal D. Aici, a prezentat o serie de emisiuni notabile precum „Accepţi sau nu”, „Magic Taxi”, „Fata lui tata”, „Mireasa 90-60-90”, „Jumătatea mea mă ştie” şi „Bingo România”.
În ceea ce priveşte viaţa sa personală, Coveşeanu a fost căsătorit cu Maria Movileanu, fiica celebrei Carmen Movileanu. În anul 2010, cei doi au ales să divorţeze, păstrând secrete motivele din spatele acestei decizii. Din prima sa căsătorie, prezentatorul are un băiat pe nume Matei. Ulterior, el şi-a găsit din nou fericirea alături de Florina Ene, cu care s-a căsătorit. Cei doi au împreună un băieţel, pe nume Răzvan Mihai.
1978: S-a născut actorul Wes Bentley (Wesley Cook „Wes” Bentley)
Wes Bentley s-a născut pe 4 septembrie 1978 în Jonesboro, Arkansas, Statele Unite ale Americii. A devenit cunoscut ca un actor talentat cu o prezență distinctă pe ecran.
Debutul său în lumea filmului a avut loc în 1999, când a interpretat rolul lui Ricky Fitts, în filmul „American Beauty”. Interpretarea sa remarcabilă i-a adus aprecierea criticilor și a publicului și a adus în atenție talentul său promițător în industria cinematografică.
După „American Beauty”, Bentley a continuat să joace într-o serie de filme și proiecte de televiziune. El a apărut în producții precum „The Four Feathers” (2002), „The Hunger Games” (2012) și „Interstellar” (2014), consolidându-și reputația ca un actor versatil și capabil să abordeze o varietate de roluri.
Pe parcursul carierei sale, Wes Bentley a continuat să exploreze roluri diverse, demonstrând abilitatea sa de a aduce adâncime și autenticitate personajelor sale. În plus față de performanțele sale pe marele ecran, Bentley a fost implicat și în producții de teatru și televiziune, construindu-și o carieră artistică impresionantă.
1998: Larry Page şi Sergey Bryn au pus bazele corporaţiei Google Inc.
Larry Page și Sergey Brin au pus bazele Google Inc. la 4 septembrie 1998, într-o garaj din Menlo Park, California. Cei doi au fost studenți la Universitatea Stanford în momentul în care au început să lucreze la ceea ce avea să devină una dintre cele mai influente și de succes companii din industria tehnologică.
Ideea principală a lui Page și Brin a fost să dezvolte un motor de căutare care să ofere rezultate relevante și bine clasificate în funcție de popularitatea și relevanța site-urilor web. Ei au dezvoltat un algoritm unic, numit PageRank, care a analizat link-urile dintre diferitele pagini web pentru a evalua importanța lor. Această abordare a făcut ca Google să ofere rezultate de căutare mai precise și utile decât majoritatea motoarelor de căutare disponibile la acea vreme.
Într-un scurt timp, Google a atras atenția investitorilor și a început să crească rapid. În 2004, compania a devenit publică și a avut o ofertă publică inițială (IPO), ceea ce a adus o valoare semnificativă companiei și a consolidat poziția Google ca unul dintre cei mai importanți jucători din industria tehnologică.
De-a lungul anilor, Google a depășit cu mult sfera căutării și a dezvoltat numeroase produse și servicii, cum ar fi Gmail, Google Maps, Google Docs, YouTube și Android. Astăzi, Google este parte a Alphabet Inc., o companie mamă care gestionează diverse subsidiare și proiecte inovatoare în domenii variate.
Larry Page și Sergey Brin au rămas implicați în evoluția Google și a companiilor din cadrul Alphabet, deși și-au cedat rolurile de conducere către alți lideri. Ideile lor inovatoare și visul de a organiza informațiile din lume și de a le face accesibile au transformat modul în care oamenii interacționează cu internetul și au avut un impact major asupra societății și tehnologiei moderne.
2003: A murit Lola Bobescu, violistă şi profesoară
S-a născut la Craiova. A început studiile muzicale de la vârsta de cinci ani, cu tatăl său, compozitorul şi dirijorul Aurel Bobescu, continuându-le la École Normale de Musique din Paris (1928-1935), cu Marcel Chailley (vioară) şi la Conservatoire National de Musique din Paris (1931-1935), cu Jules Bucherit.
A obţinut la absolvire „Prix d’Excellence”. A luat lecţii particulare de vioară şi cu George Enescu şi cu Jacques Thibaud. A debutat la Craiova, la vârsta de 6 ani, stârnind senzaţie, într#un recital de vioară, fi ind acompaniată de tatăl său la pian.
În 1936, a interpretat, la Paris, Concerto roumain de Stan Golestan, cu orchestra Colonne, sub bagheta lui Paul Paray, câştigându-şi de atunci o reputaţie internaţională. Pe parcursul îndelungatei sale cariere de solistă-concertistă, Lola Bobescu a colaborat cu marile ansambluri orchestrale ale lumii, precum Filarmonicile din Berlin şi Londra, orchestrele franceze Colonne, Pasdeloup şi Lamoureux, orchestra Concertgebouw din Amsterdam, La Suisse Romande din Geneva, orchestra Accademia Santa Cecilia din Roma ş.a.
A concertat şi în recitaluri de muzică de cameră, fiind adesea acompaniată de pianistul Jacques Genty, soţul său. Stabilită în Belgia, a fondat şi a condus formaţiile „Solistes de Bruxelles”, „L’Orchestre de Wallonie” din Licge şi Cvartetul de coarde „L’Arte del Suono” din Bruxelles (1990). În paralel cu activitatea solistică, a desfăşurat o fructuoasă activitate pedagogică, fiind profesoară de vioară la Conservatorul din Licge (1962-1974) şi la Conservatorul regal din Bruxelles.
A făcut parte din juriul concursurilor internaţionale de vioară „Reine Elisabeth de Belgique” (1971 şi 1993). Lola Bobescu a revenit cu regularitate în România, apărând în concerte cu orchestrele Filarmonicii şi Radio din Bucureşti, precum şi la Craiova, Iaşi, Timişoara. A înregistrat discuri la casele Electrecord, Decca, Columbia, Nippon Program, Arcophon etc. S-a stins din viaţă la 4 septembrie 2003, în Belgia, unde şi-a petrecut ultimii ani din viaţă.
Un număr de 11 personalităţi ale culturii române, care au primit recunoaşterea celor mai importante instituţii din Belgia pentru contribuţia adusă în domeniile artei şi ştiinţei, între care se numără şi Lola Bobescu, au fost prezentate, în perioada 10-20 ianuarie 2021, în cadrul unui proiect online pe pagina de Facebook a Institutul Cultural Român (ICR) Bruxelles, după cum se menţiona într-un comunicat de presă al ICR.
Se încarcă comentariile...
