27 iulie, ziua în care președintele american Richard Nixon a fost pus sub acuzare în Afacerea Watergate VIDEO
0La 27 iulie 1974, președintele american Richard Nixon a fost pus sub acuzare în Afacerea Watergate. Tot într-o zi de 27 iulie s-a născut Alexandre Dumas–fiul și s-a împușcat Vincent van Gogh.
1824: s-a născut Alexandre Dumas–fiul
Pe 27 iulie 1824 se naște la Paris Alexandre Dumas fiul. Părinții săi, romancierul Alexandre Dumas și modesta croitoreasă Chaterine-Laure Labay(1793-1868), îl declară "copil din flori", cu mamă și cu tatăl necunoscuți. Este crescut de mama sa până la vârsta de 7 ani. Ulterior, Alexandre Dumas își recunoaște oficial fiul. O săptămână mai târziu, îl recunoaște oficial și mama. După o luptă aprigă între părinți, fiul este luat în îngrijire de tată.
Alexandre Dumas–fiul este autorul celebrului roman „Dama cu camelii“.
1890: Vincent van Gogh s-a împușcat
Vincent Willem van Gogh a fost un pictor neerlandez post-impresionist ale cărui lucrări au avut o influență profundă asupra artei secolului al XIX-lea, prin culorile lor vii și impactul emoțional. A suferit de boli mintale, care la vârsta de 37 ani l-au dus la sinucidere.
Van Gogh și-a petrecut copilăria la Haga, după care a plecat în Anglia. Acolo a vrut să devină pastor, la fel ca tatăl său, și, din 1879, a lucrat ca misionar într-o regiune minieră din Belgia. În acest timp a început să schițeze oameni din comunitatea locală și, în 1885, a pictat prima sa operă de succes, Mâncătorii de cartofi. Paleta lui de atunci conținea tonuri închise. În martie 1886 artistul s-a mutat la Paris și acolo i-a descoperit pe impresioniștii francezi. A ajuns la Arles unde a colaborat cu pictorul Paul Gauguin. Din cauza nebuniei van Gogh l-a atacat pe Gauguin cu briciul. Gauguin a reușit să fugă, iar van Gogh și-a tăiat în acces urechea. S-a internat la spitalul din Saint-Rémy-de-Provence. Pentru că nu era sigur de vindecare, Theo, fratele său, l-a trimis la doctorul Gachet în orașul Auvers-sur-Oise. La 27 iulie van Gogh ieșise din cameră să picteze pe câmp. Acolo s-a împușcat în umăr cu un pistol și a murit peste două zile.
Van Gogh a realizat peste 2.000 de opere de artă, în jur de 900 de picturi și 1.100 de desene și schițe. Astăzi multe dintre operele sale, inclusiv numeroasele lui portrete, peisaje și picturi cu floarea-soarelui, se numără printre cele mai cunoscute și cele mai scumpe din lume
1917: s-a născut Bourvil (Andre Rainbourg), actor francez
Bourvil (numele real André Robert Raimbourg) a fost unul din marii actori și cântăreți francezi.
1974: Afacerea Watergate: Camera Reprezentanților a SUA decide punerea sub acuzare a președintelui Richard Nixon
Povestea începe în dimineaţa zilei de 17 iunie 1972, când Frank Willis, paznic la complexul de birouri al Hotelului Watergate, situat în Washington D.C, a observat prezenţa unei bucăţi de bandă adezivă pe închizătoarea unei uşi aflate pe uşa de acces către parcarea subterană. După ce a înlăturat banda, la puţin timp a observat că cineva o lipise din nou în acelaşi loc. După ce poliţia metropolitană a ajuns la faţa locului şi după o scurtă investigaţie, a arestat cinci persoane găsite în birourile Partidului Democrat, aflat pe atunci în opoziţie, cei cinci fiind acuzaţi de pătrundere prin efracţie pentru repararea unor dispozitive de ascultare instalate în timpul unei alte spargeri şi pentru a fotografia documente secrete.
Unul din cei cinci, Bernard Baker, îşi notase într-un carneţel numele lui Howard Hunt, funcţionar la Casa Albă şi angajat ca şef al securităţii Comitetului pentru Realegerea Preşedintelui.
Nixon a negat amestecul său în afacere, iar purtătorul său de cuvânt a calificat incidentul ca „spargere de mâna a treia”, dar o serie de membri ai staff-ului său, la ordinul acestuia, s-a dovedit că au hărţuit o serie de grupuri de activişti şi politicieni, folosindu-se de FBI, CIA şi de la IRS.
Nixon era avertizat de sondajele de opinie care indicau că nu va câştiga alegerile, astfel că el a constituit Comitetul pentru Realegerea Președintelui, organism prin care oamenii lui Nixon intenţionau consolidarea poziţiei acestuia, inclusiv prin strângerea unei sume impresionante, dar şi a unor măsuri colaterale care s-au dovedit, în cele din urmă, fatale pentru Nixon.
Deşi era de aşteptat ca legătura dintre întâmplarea de la Hotelul Watergate si Comitetul pentru Realegerea Președintelui şi afacerea cu mize politice ridicate să fie muşamalizate, mai ales după condamnarea celor implicaţi direct, o comisie a Senatului american condusă de Sam Ervin a început o anchetă.
O serie de angajaţi ai Casei Albe au fost interogaţi în faţa comisiei senatoriale, iar la audieri a participat şi reporterul Bob Woodward, de la ziarul Washington Post care alături de Carl Bernstein au declanşat, la rândul lor, o amplă investigaţie, prezentată pe larg, pe parcurs, în presă. Misterul ce a înconjurat afacerea Watergate a fost sporit și de detaliile extrem de importante obţinute de cei doi jurnalişti, precum şi de faptul că sursa informaţiilor a primit numele de cod „Deep Throat” (abia în anul 2005, revista Vanity Fair a dezvăluit că identitatea sursei era Mark Felt, numărul doi al FBI în perioada administraţiei Nixon).
Cei mai importanţi colaboratori ai preşedintelui Haldeman, Mitchell, Elrichman şi John Dean conştientizau ce impact mediatic avea să urmeze astfel că au apelat la cumpararea tăcerii ceor cinci reţinuţi, prin promisiunea graţierii lor de către preşedinte.
Doar că John Dean, consilerul lui Nixon, alesese să coopereze cu comisia senatorială, descriind cu lux de amănunte ceea ce se întâmpla la Casa Albă, inclusiv acţiunile de muşamalizare a scandalului Watergate, cu implicarea preşedintelui.
La 30 aprilie 1973, Nixon cere demisia a doi dintre cei mai importanţi colaboratori, Haldeman şi Elrichman şi îl concediază şi pe „trădătorul” John Dean. Primii doi au fost judecaţi şi în cele din urmă condamnaţi la închisoare.
În aceeași zi, Nixon îl numeşte pe Elliot Richardson în funcţia de procuror general, care îl numeşte, la 18 mai 1973, pe Archibald Cox, consilier independent din Departamentul de Justiție, investigator al afacerii Watergate, la numai o zi după ce audierile din comisia senatorială începuseră să fie televizate.
Pe 16 iulie 1973, Alexander Butterfield, un fost oficial al Casei Albe, a depus la rândul său mărturie în faţa comisiei senatoriale, una din declaraţii subliniind că Nixon obişnuia să-şi înregistreze, în secret, convorbirile de la Casa Albă, deci şi discuţiile din perioada izbucnirii afacerii Watergate. Cox a cerut toate aceste înregistrări ca probe, însă Nixon a refuzat, invocând imunitatea prezidenţială şi i-a cerut lui Cox să renunţe la cerere.
Însă Curtea de Apel a admis cererea judecătorului John Sirica, Nixon urmând să livreze înregistrările către Cox, însă preşedintele a sugerat ca aceste casete, editate de oamenii lui, să fie ascultate de senatorul John Stennis din Mississippi. Cox a refuzat această propunere.
Refuzul lui Cox a dus, pe 20 octombrie 1973, la “Masacrul de Sâmbătă Seara”: Nixon i-a cerut lui Richardson să demisioneze, şi lui Robert Bork, Avocat General în Departamentul de Justiție, să-l concedieze pe Cox. Ca urmare, Nixon l-a concediat pe adjunctul procurorului general, William Ruckelshaus, care a refuzat să îl schimbe din funcţie pe Cox, procurorul general demisionează, iar Cox este destituit.
Este de menţionat şi faptul că, fără legătură cu „Watergate”, la 10 octombrie 1973, vicepreședintele Agnew a demisionat și a fost condamnat pentru dare de mită, evaziune fiscală și spălare de bani, fapte comise în timp ce era guvernator al statului Maryland, iar Nixon l-a numit în locul său pe Gerald Ford, liderul minorității din Camera Reprezentanților.
După acuzaţiile că a condus afaceri necurate pentru obținerea de fonduri, Nixon suţine, pe 17 noiembrie 1973, o conferință de presă, la Walt Disney World, în care declară celebrele cuvinte: “Oamenii trebuie să știe dacă președintele lor este sau nu este un escroc. Ei bine, nu sunt un escroc. Tot ce am, am câștigat prin muncă”.
Nixon s-a lăsat convins sa îi dea înregistrările lui Sirica şi apoi l-a numit pe Leon Jaworski, procuror al Texasului, în locul lui Cox.
Însă două presupuse conversaţii nu se regăseau pe înregistrări iar de pe o alta, datată 20 iunie 1972, lipseau 18 minute.
Pe 7 decembrie 1973, secretara lui Nixon, Rose Mary Woods, a spus ca nu e decât un accident, dar experţii au arătat că pe acea casetă se operaseră cinci tăieturi.
Lupta pentru obţinerea înregistrărilor de la Casa Albă a continuat şi în primele luni ale anului 1974, iar în aprilie Nixon a anunțat publicarea a 1.200 de pagini de stenograme ale conversațiilor de la Casa Albă între el și consilierii săi.
Pe 9 mai 1974, Comisia Juridică a Camerei a început audieri în vederea punerii sub acuzare a președintelui, audieri televizate de majoritatea posturilor TV importante de peste ocean şi finalizate cu votul în favoarea punerii sub acuzare a preşedintelui.
Pe 24 iulie 1974, Curtea Supremă a decis în unanimitate ca Nixon să pună la dispoziția anchetatorilor toate înregistrările de la Casa Albă, nu doar câteva stenograme alese, iar pe 30 iulie, preşedintele a pus la dispoziţie anchetatorilor benzile cerute.
Una dintre ele a fost dovada ca Nixon a participat la muşamalizarea scandalului Watergate chiar din data de 23 iunie 1972, demonstrând că Nixon era la curent cu afacerea la doar 6 zile de la întâmplarea de la hotelul Watergate.
Pe 27 iulie 1974, Comisia Juridică a Camerei Reprezentanților l-a acuzat pe Nixon de obstrucționare a justiției, pe 29 iulie, a fost acuzat de abuz de putere, iar pe 30 iulie, a fost acuzat de sfidare a congresului.
După ce senatorii republicani l-au informat pe Nixon că există suficiente voturi pentru acuzarea lui, Nixon s-a decis să demisioneze, gest anunţat în cadrul unei declaraţii televizate, pe data de 8 august 1974, demisia devenind efectivă pe 9 august 1974, la ora 12:00. Demisia sa a dus la căderea, prin mecanisme juridice, a capetelor de acuzare, Nixon nefiind vreodată judecat sau condamnat, conform Radio România Cultural.
1996: La Jocurile Olimpice de la Atlanta, SUA, are loc un atentat cu bombă
A XXVI-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Atlanta, Georgia, Statele Unite în perioada 19 iulie - 4 august 1996. Au participat 197 de țări și 10.320 de sportivi iar ceremonia a fost deschisă de președintele Bill Clinton.
Flacăra Olimpică a fost aprinsă de fostul mare pugilist american Muhammad Ali, alias Cassius Clay.
Jocurile Olimpice de la Atlanta au fost umbrite, la 27 iulie, de producerea unui atentat terorist cu bombă, în Parcul Olimpic Centenar. Două persoane au fost ucise şi alte 111 au fost rănite.
În clasamentul pe medalii, primul loc a fost deţinut de SUA, 44 de medalii de aur, 32 de argint, 25 de bronz. Pe locul al doilea s-a aflat Federaţia Rusă, cu 26 de medalii de aur, 21 de argint, 16 de bronz, iar locul al treilea i-a revenit Germaniei, 20 medalii de aur, 18 de argint, 27 de bronz, potrivit olympics.com.
România a ocupat locul 13 în clasamentul pe medalii, cu 4 medalii de aur, 7 de argint şi 9 de bronz.
Se încarcă comentariile...
