Video 25 ianuarie. Ziua în care moare Neagu Djuvara, unul dintre ultimii aristocraţi ai României. A trăit 45 de ani în exil

0
Publicat:

Pe 25 ianuarie 2018, a murit istoricul şi filosoful Neagu Djuvara. A fost unul dintre cei mai expresivi urmaşi ai aristocraţiei româneşti. Tot pe 25 ianuarie, a murit gangsterul Al Capone, care a dominat crima organizată în Chicago între anii 1925-1931.

Istoricul, filosoful si diplomatul Neagu Djuvara FOTO: Arhivă
Istoricul, filosoful si diplomatul Neagu Djuvara FOTO: Arhivă

1475: Ştefan cel Mare a anunțat principii creștini despre victoria asupra turcilor de la Vaslui

Ștefan cel Mare a trimis o scrisoare circulară principilor creştini din Europa, anunţându-le victoria pe care a repurtat-o asupra turcilor la Vaslui, la 10 ianuarie.

Bătălia de la Vaslui, menționată uneori drept Bătălia de la Podul Înalt, a avut loc în data de 10 ianuarie 1475 lângă orașul Vaslui, între armatele aliate creștine moldo-maghiaro-polone sub comanda lui Ștefan cel Mare și oastea otomano-munteană sub conducerea lui Hadâm Suleiman Pașa.

Turcii au suferit o înfrângere zdrobitoare, pierzând, după spusele unor cronicari, aproape toată armata. Este considerată cea mai mare înfrângere din istoria islamului în fața unei armate creștine, Ștefan cel Mare fiind numit „eroul creștinătății“.

1864: S-a dat în folosinţă Spitalul Colentina din Bucureşti

În anul 1858, prințul Scarlat Ghica hotărăște ctitorirea asezamantului medical denumit la acea vreme „Noul Pantelimon“ pe un teren de 8,73 ha, donat de domnitorul Grigore Ghica

Construirea noului spital a început după planul de construcție întocmit de arhitectul M.Hartl și aprobat de Scarlat Grigore Ghica, dar în iulie 1859 s-a constatat ca materialele utilizate erau de proastă calitate, iar lucrările nu întruneau calitățile necesare. O comisie propune demolarea lucrărilor efectuate și întocmirea unui nou plan de construcție.

Spitalul Colentina FOTO: Arhivă
Spitalul Colentina FOTO: Arhivă

Lucrările au reînceput în anul 1862 pentru un singur pavilion și s-au finalizat la sfârșitul anului 1863, construcția fiind inaugurată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 24 februarie cu ocazia aniversarii a cinci ani de la Unirea Principatelor Romane. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea s-au construit și alte pavilioane și clăadiri.

1918: Republica Populară Ucraineană își declară independența față de Rusia sovietică.

Republica Populară Ucraineană a fost o republică formată pe teritoriul actualei Ucraine în urma Revoluției Ruse din 1917. În ciuda numelui, nu a fost o Republică Populară în spiritul statelor comuniste din perioada de după al Doilea Război Mondial, de aceea este uneori numită Republica Națională Ucraineană, potrivit Wikipedia.

În urma amenințării invaziei din partea trupelor bolșevice, se aliază cu Republica Populară a Ucrainei Occidentale formată din teritoriile ucrainene din Imperiul Austro-Ungar, dar în 1920 întregul teritoriu este cucerit, iar bolșevicii înființează Republica Sovietică Socialistă Ucraineană.

1924: Au început primele Jocuri Olimpice de Iarnă în Franța

Jocurile Olimpice de iarnă din 1924, cunoscute drept primele jocuri olimpice de iarnă, s-au desfășurat la Chamonix, Franța, în perioada 25 ianuarie- 5 februarie 1924.

 Jocurile au fost organizate de Comitetul Olimpic Francez și au fost considerate inițial „Săptămâna Internațională a Sporturilor de Iarnă”. Odată cu succesul evenimentului, acesta a fost desemnat retroactiv de către Comitetul Olimpic Internațional (CIO) drept „primele Jocuri Olimpice de iarnă”.

Tradiția de a desfășura Jocurile Olimpice de iarnă în același an cu Jocurile Olimpice de vară va continua până în 1992, după care a început practica actuală de a organiza Jocurile Olimpice de iarnă în al doilea an după fiecare Jocuri Olimpice de vară.

1944: S-a născut cântăreţul de muzică populară Ion Dolănescu

Ion Dolănescu s-a născut la 25 ianuarie 1944, în comuna Perşinari, lângă Târgovişte. A crescut într-o familie numeroa­să, cu greu­tăţi, alături de mama sa şi cei şapte fraţi. Toţi fraţii cântau.

Ion Dolănescu și Ionuț Dolănescu FOTO: Arhivă
Ion Dolănescu și Ionuț Dolănescu FOTO: Arhivă

A debutat la 18 ani. Atunci a urcat prima dată pe o senă reală, la Casa de Cultură din Târgovişte. În 1961 a cunoscut-o pe Maria Tă­nase alături de care a făcut un turneu de două-trei săp­tămâni prin tot judeţul Dâm­boviţa. O altă mare artistă care l-a protejat a fost Ioana Radu.

Unul dintre numele reprezentative ale muzicii populare româneşti, Ion Dolă­nescu a înregistrat 50 de discuri vinil şi compact-discuri, iar la spectacolele sale a adunat mii de spectatori.

A fost căsătorit de două ori, prima dată cu Iustina Băluţeanu, iar a doua sa soţie a fost Maria Ciobanu. Niciuna dintre căsnicii nu a durat. Maria Ciobanu i-a dăruit un fiu, Ionuţ. Ionuţ Dolănescu a urmat acelaşi drum al muzicii populare româneşti, de mic fiind încurajat de tatăl său, deoarece l-a considerat talentat de când s-a născut.

Cel de-al doilea copil, Dragoş Carlos este fiul cel mic. Este născut în 1975. Ionuţ s-a născut în 1972.

Ion Dolănescu, alături de cei doi fii FOTO: Arhivă
Ion Dolănescu, alături de cei doi fii FOTO: Arhivă

A interpretat melodii populare, de petrecere, de dor şi de dragoste, balade, doine şi romanţe. Multe dintre cântecele pe care le-a cântat au fost create de el, altele au fost culese. „M-am născut lângă Carpaţi”, „Cântece şi balade din ţara novicilor”, „Romanţe şi cântece de petrecere”. 

Celebrul cântăreţ de muzică populară Ion Dolănescu s-a stins din viață la vârstă de 65 de ani, în 2009, pe 19 martie. El a murit în locuinţa sa, în urma unui stop cardiac.

1949: Au fost acordate primele Premii Emmy

În 1949, industria televiziunii a sărbătorit un moment istoric atunci când au fost acordate primele Premii Emmy, marcând astfel începutul unei tradiții prestigioase în recunoașterea excelenței în televiziune.

Primul eveniment Emmy a fost organizat de Academia Televiziunii și Științelor Radio (ATAS) în cadrul Hollywood Athletic Club din Los Angeles, California, pe data de 25 ianuarie 1949.

La acea vreme, televiziunea era încă în faza sa incipientă, iar premiile au fost concepute pentru a recunoaște și a celebra excelența în programele de televiziune, într-un efort de a încuraja inovația și creativitatea în această nouă formă de divertisment.

Categoriile inițiale ale Premiilor Emmy au inclus recunoașterea celor mai bune programe, actori, actrițe și realizatori tehnici în diferite genuri de programe, cum ar fi comedie, dramă, emisiuni de varietăți și documentare. Aceste premii au devenit o modalitate de a celebra excelența artistică și tehnică în televiziune, și au ajutat la conturarea standardelor de calitate pentru industrie.

1953: S-a născut Nicolae Botgros

Nicolae Botgros s-a născut în satul Badicu-Vechi, raionul Cahul, Republica Moldova), într-o familie de lăutari. Tatăl său a fost lăutarul Dumitru Botgros. Nicolae și cei doi frați au învățat să cânte la câte un instrument, lui Nicolae revenindu-i toba.

La șapte ani s-a dus la Școala de muzică din Cahul. Împreună cu fratele său Vasile, s-a întors primăvara acasă, din lipsă de bani. Copiii cântau la nunți pentru a câștiga un ban. Câte puțin, Nicolae a lăsat toba în favoarea viorii.

Prima orchestră dirijată de Nicolae Botgros a fost „Ciocîrlia” de la Edineț. A activat apoi în „Joc”. În 1973 s-a mutat la Chișinău și a devenit violonist în orchestra „Mugurel” a Filarmonicii.

Orchestra Națională de muzică populară „Lăutarii” a fost fondată în anul 1970, în cadrul Filamornicii de Stat din R.S.S. Moldovenească, de către interpretul Nicolae Sulac, dirijor fiind compozitorul și violonistul Mircea Oțel, apoi trompetistul Gheorghe Usaci. Datorită abilităților sale de violonist, Nicolae Botgros a fost numit în 1978 conducător al Orchestrei Populare „Lăutarii”.

Nicolae Botgros FOTO: Arhivă
Nicolae Botgros FOTO: Arhivă

În 2014, Botgros a fost decorat de Președintele României cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofițer, Categoria B - „Muzică”, în calitatea sa de director artistic și prim dirijor al Orchestrei Naționale de Muzică Populară „Lăutarii”.[1]

Pe 29 martie 2021, a fost decorat, alături de alte personalități, cu Medalia Aniversară „Centenarul Marii Uniri”, de către președintele României Klaus Iohannis.

1947: A murit cel mai faimos gangster Al Capone

Alphonse Gabriel Caponi, cel care a dominat crima organizată în Chicago între anii 1925-1931, era fiul unei familii de imigranți italieni din zona Napoli.

Al Capone nu a plătit pentru cele mai odioase crime ale sale p Foto: afp

Al Caponne FOTO AFP

Al Capone a dominat lumea interlopă din Chicago, ajungând conducătorul unei mari rețele de crimă organizată („Chicago Outfit”), obținându-și veniturile din afaceri de jocuri de noroc ilegale, din rețele de bordeluri, iar în anii regimului Prohibiției în SUA, din trafic ilegal de băuturi alcoolice, la care se adăuga extorcarea de bani sub forma taxelor de protecție.

Până astăzi numele său se leagă de noțiunea de spălare a banilor, Al Capone camuflându-și sursele încasărilor sale, prin unele afaceri aparent banale ca spălătorii, vânzare de mobilă veche și antichități, etc., pe care le prezenta ca fiind ocupația sa oficială.

Cariera sa de gangster s-a încheiat de fapt în 1931 când guvernul federal a reușit să-l condamne pentru evaziune fiscală. A petrecut în continuare mai mulți ani în închisori, între care vestita Alcatraz, unde a fost închis în detenția sa cea mai lungă.

Ultimii ani ai vieții i-a petrecut în Florida, bolnav de neurosifilis. A murit în urma unui accident vascular cerebral, la vârsta de 48 ani.

2018: A murit marele istoric Neagu Djuvara

Istoricul şi filosoful Neagu Djuvara a murit pe 25 ianuarie, la vârsta de 101 ani. A fost unul dintre ultimii aristocraţi ai României, diplomat, ambasador, filosof, istoric, jurnalist și romancier. 

Neagu Djuvara / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Neagu Djuvara / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea

Neagu Djuvara s-a născut pe 18 august 1916, în Bucureşti, într-o familie de origine aromână din partea tatălui. Din partea mamei, originile au fost aristocrate: istoricul s-a tras din boieri vechi - Grădiştenii, fiind astfel înrudit cu mari familii româneşti - Basarabii, Muşatinii, Brâncovenii, Cantacuzinii, Ghiculeştii. În 1941, lupta în Al Doilea Război Mondial. 

În 1961, a plecat în Africa, în Republica Niger, care abia împlinise un an de la independenţa faţă de Franţa. A lucrat în calitate de consilier pe lângă preşedinţie şi a ajutat la organizarea Ministerului Afacerilor Externe.

A deţinut şi un post de profesor de drept internaţional şi de istorie economică la Universitatea din Niamey. A rămas în Niger timp de 23 de ani, perioadă în care a fost martor la decolonizarea Africii şi la construcţia statelor naţionale independente.

În 1990, după Revoluţia română din decembrie ’89, s-a întors în România. În perioada 1991-1998 a fost profesor asociat la Universitatea din Bucureşti şi a fost numit membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol“ din Iaşi şi al Institutului de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti.

Neagu Djuvara a fost membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D.Xenopol” din Iaşi şi al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” din Bucureşti.

Un susţinător al cercetărilor referitoare la istoria românilor, preocupat, în special, de filosofia istoriei, Neagu Djuvara a scris 20 de volume, de specialitate şi memorii, între care se numără „Civilizaţii şi tipare istorice.

Un studiu comparat al civilizaţiilor” (Paris, 1975), premiată de Academia Franceză în 1976, „Între Orient şi Occident. Ţările române la începutul epocii moderne” (1995), „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, seria Istorie” (1999) şi „Amintiri din pribegie” (2005).

Numele său apare pe mai multe volume colective, precum „Aromânii: istorie, limbă, destin” (1996, 2012) şi „Cărţile care ne-au făcut oameni” (2010).

În 2006, a fost decorat cu Ordinul Naţional „Servicul Credincios” în grad de Mare Cruce, iar în 2010, ambasadorul Franţei la Bucureşti, Henri Paul, l-a decorat cu ordinul Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Ofiţer.

Pe 9 august 2016, lui Neagu Djuvara i-a fost conferit Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler. 

De asemenea, a primit premiul de Excelenţă la cea de-a XVI-a ediţie a Galei Premiilor Radio România Cultural.

Istoria zilei

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite