22 ianuarie: Ziua când s-a născut Elena Ghica, prima feministă din istoria României
0Ziua de 22 ianuarie mai este cunoscută în istorie pentru momentul primului guvern unitar al Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei, este ziua când a murit Regina Victoria a Marii Britanii. Tot pe 22 ianuarie s-a născut George Motoi, regizor de teatru și actor român.
1828: S-a născut Dora D’Istria (Elena Ghica), scriitoare romano-albaneză
Dora d'Istria a fost prinţesa Elena Ghica, una dintre cele mai remarcabile figuri feminine ale secolului al XIX-lea. A fost prima feministă din istoria României. Pictoriţă, scriitoare, muzician talentat, Dora a fost, pe deasupra, şi prima femeie româncă alpinist.
Dora d'Istria a fost pseudonimul pe care l-a ales prinţesa cosmopolită Elena Ghica, pentru a dobândi gloria, graţie talentului şi nu viţei nobile. Prinţesa Elena a crescut într-un mediu propice pentru dezvoltarea intelectuală. S-a spus despre ea că a fost un copil minune.
A vorbit fluent nouă limbi străine
La numai cinci ani învaţa deja limbile greaca, latina, franceza, italiana, engleza şi germana. La 11 ani a scris prima nuvelă, iar la 14 ani traducea ”Iliada” lui Homer în limba germană. Pictoriţă cu talent înnăscut, Elena şi-a expus primele tablouri la vârsta de 16 ani. A studiat şi a ajuns să vorbească fluent nu mai puţin de nouă limbi străine: italiană, engleză, germană, franceză, română, greacă, latină, rusă şi albaneză.
A fost nevoită să părăsească ţara la 14 ani şi să plece cu familia în străinătate. Perioada adolescenţei şi-a dedicat-o studiilor. A studiat la Viena, Veneţia şi Berlin. S-a întors în ţară, la Iaşi, împreună cu familia la vârsta de 21 de ani, într-o scurtă vizită.
L-a vrăjit cu frumuseţea ei pe ofiţerul rus Alexandr Kolţov Masalski, care a văzut-o la un bal. Elena Ghica s-a căsătorit în 1849, la Iaşi, şi a părăsit ţara cu soţul rus pentru a se stabili la Sankt Petersburg. Se spune că frumuseţea Elenei i-a uimit pe ruşi. Prinţesa româncă, care picta extraordinar, a câştigat în Rusia un premiu la concursul de peisaje organizat de muzeul Ermitaj.
Izgonită din Rusia pentru nonconformism
Ideile liberale ale eruditei prinţese nu i-au făcut însă viaţa bună în Rusia. Intervenţiile prinţesei în viaţa politică, comentariile liberale şi nonconformismul acesteia i-au atras duşmani. Se spune că la Sankt Petersburg, prinţesei românce i s-ar fi spus „politica, dacă se poate, să nu vă mai intereseze”. A preferat să plece din ţara în care nu-şi putea exprima liber ideile. Nu a divorţat şi, oficial, a rămas principesa Kolţov-Masalski. Pentru lumea artistică, după separarea de soţ şi de Rusia, va fi Dora D`Istria.
Şi-a lăsat averea Primăriei Bucureşti
Şi-a lăsat averea Primãriei din Bucureşti cu menţiunea de a fi folosită pentru administrarea spitalului Pantelimon, unitate care a fost ctitoria familiei Ghica. La dorinţa sa a fost incinerată, iar cenuşa sa a fost depusă la Cimitirul “Trespiana” din Florenţa. A lăsat în urmă o moştenire spirituală importantă care, din păcate, semenilor din ţara sa le-a fost mai puţin cunoscută. Cea mai erudită prinţesă pe care a avut-o România a murit pe 17 noiembrie 1888, în casă din Florenţa, numită Villa D`Istria.
1862: Se formează primului guvern unitar al Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei în frunte cu conservatorul Barbu Catargiu
Barbu Catargiu a fost o personalitate de seamă a grupării politice conservatoare. S-a născut la 26 octombrie 1807. La 22 ianuarie 1862 devine întîiul prim-ministru al guvernului unic după recunoaşterea unirii depline a Principatelor Moldovei şi Valahiei.
A fost asasinat pe 8 iunie 1862, fiind impuscat sub clopotniţa de pe Dealul Mitropoliei din Bucureşti. Această „crimă politică perfectă”, după cum bine menţionează istoricul Stelian Neagoe, a stîrnit un scandal imens în epocă prin implicaţiile care au fost speculate de-a lungul timpului şi a cărui enigmă nu a fost elucidată nici pînă în zilele noastre.
1869: S-a născut Grigori Rasputin
Rasputin a fost un mistic rus care a avut o mare influență asupra ultimului țar al dinastiei Romanov, Nikolai al II-lea, a tarinei Alexandra si tareviciului Alexei, unicul lor fiu, care suferea de hemofilie. Rasputin a fost supranumit și “călugărul nebun”, desi nu a fost niciodată calugarit și nu a ținut niciodată secret faptul că era căsătorit.
Este posibil să fi fost staret al congregației religioase nerecunoscute oficial a hlistilor . Se credea că este un vindecător care folosea puterea credințeiâ.
El a jucat un rol minor, dar spectaculos, în prăbușirea dinastiei Romanov. Data de naștere a lui Rasputin nu este cunoscută cu certitudine, cea mai des amintita fiind 22 ianuarie 1869.
1885: S-a născut la București, matematicianul, astronomul şi seismologul român Gheorghe Demetrescu
Gheorghe Demetrescu (n. 22 ianuarie 1885 la București – d. 15 iulie 1969, București) a fost un matematician, astronom și seismolog român, director al Observatorului Astronomic din București (1943 – 1963), membru titular al Academiei Române din 1955.
A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935 și membru titular începând cu 3 iunie 1941. De asemenea, a fost membru al Uniunii Astronomice Internaționale și al Uniunii Internaționale de Geodezie și Geofizică. Pentru activitatea sa, a fost distins cu diverse medalii ale RSR.
1901: A murit la vârsta de 82 de ani Regina Victoria a Marii Britanii
Alexandrina Victoria (n. 24 mai 1819, Londra – d. 22 ianuarie 1901, Isle of Wight) a fost regina Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei din 1837 până în 1901, împărăteasă a Indiilor, din 1877 până în 1901, și stăpână a celor 28 de colonii britanice.
Victoria a fost fiica Prințului Eduard, Duce de Kent și Strathearn, al patrulea fiu al regelui George al III-lea. Atât Ducele de Kent cât și regele au murit în 1820 și Victoria a fost crescută sub supravegherea atentă a mamei ei de origine germană, Prințesa Victoria de Saxe-Coburg-Saalfeld. Ea a moștenit tronul la vârsta de 18 ani, după ce cei trei frați mai mari ai tatălui ei au murit fără să lase moștenitori legitimi în viață. Regatul Unit era deja o monarhie constituțională, în care suveranul deținea relativ puține competențe directe politice. Privat, Victoria a încercat să influențeze politica guvernului și numirile ministeriale. Public, ea a devenit un simbol național, și a fost identificată cu standardele stricte de moralitate personală.
S-a căsătorit în 1840 cu vărul ei primar, Prințul Albert de Saxa-Coburg și Gotha. Cei nouă copii ai lor și cei 26 din cei 34 de nepoți care au atins vârsta maturității, s-au căsătorit în interiorul altor case regale sau familii nobile de-a lungul continentului, ea câștingându-și astfel renumele de “bunica Europei”. După decesul lui Albert în 1861, Victoria s-a aruncat într-un doliu profund și a evitat aparițiile publice. Ca urmare a izolării ei, republicanismul a câștigat temporar puterea, dar în a doua jumătate a domniei sale, popularitatea ei a recuperat. Jubileele ei de Aur și de Diamant au fost momente de sărbătoare publică.
Domnia ei de 63 de ani și 7 luni, a doua ca lungime dintre domniile tuturor monarhilor britanici, este cunoscută sub numele de Era Victoriană. A fost o perioadă de schimbări industriale, culturale, politice, științifice și militare în cadrul Regatului Unit, și a fost marcată de o mare expansiune a Imperiului Britanic. Ea a fost ultimul monarh britanic din Casa de Hanovra. După decesul ei, numele casei regale a devenit Saxa-Coburg și Gotha (numele britanic al Casei de Wettin), fiul ei cel mare, Eduard al VII-lea, moștenind numele casei din care făcea parte tatăl său, Prințul Albert. Nepotul reginei Victoria, George al V-lea, sub presiunea opiniei publice, a schimbat din nou numele Casei (care suna prea nemțesc în timpul Primului Război Modial) în Casa de Windsor (1917). Din Casa de Windsor au făcut parte strănepoții reginei Victoria, Eduard al VIII-lea și George al VI-lea, precum și stră-strănepoata ei, actuala regină, Elisabeta a II-a.
1905: ”Duminica însângerată”, prima revoltă împotriva țarului Nicolae al II-lea
Duminica însângerată a fost un incident petrecut pe 22 ianuarie 1905 în timpul căruia demonstranții pașnici, neînarmați, care doreau să înmâneze o petiție țarului Nicolae al II-lea au fost împușcați de gărzile imperiale în Sankt Peterburg.
Marșul fusese organizat de preotul Gapon, un agent provocator aflat pe ștatele de plată ale Ohranei – poliția secretă țaristă. Evenimentele din duminică însângerată au reprezentat o greșeală grosolană a Ohranei, având uriașe repercusiuni asupra regimului țarist. În ciuda consecințelor acestei acțiuni, tarul nu a fost niciodată considerat răspunzător pentru aceste evenimente, la vremea protestului nefiind în capitală.
1936: S-a născut George Motoi, regizor de teatru și actor român de teatru și film
George Motoi s-a născut pe 22 ianuarie 1936, la Arman, judeţul Caliacra. Cursurile primare le-a făcut în comuna Dudeşti, jud. Brăila, unde s-au stabilit părinţii după anul 1940. Între anii 1950-1954 a urmat studiile medii la Grupul Şcolar Agricol din Brăila şi Şcoala Populară de Artă din acelaşi oraş. În anul 1954 dă examen de admitere şi reuşeşte la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. Absolvă, în 1958, la clasa prof. Irina Răchiţeanu.
După absolvire pleacă cu repartiţie la Piatra Neamţ, punând acolo, împreună cu toţi colegii de promoţie, bazele unui nou teatru (Teatrul Tineretului de azi). Teatrul din Bacău îl împrumută pentru rolul titular din Don Carlos de Schiller, sub regia artistului emerit Ion Olteanu. Băcăoanii îi obţin transferul de la Piatra Neamţ şi joacă la Bacău numai roluri principale, fiind remarcat în turneele din capitală ca unul dintre cei mai buni interpreţi români ai Bufonului din "A douăsprezecea noapte" de Shakespeare, sub bagheta regizorală a reputatului Vlad Mugur.
Vrea să-l angajeze Teatrul “Giuleşti” din Bucureşti, dar Vlad Mugur, preluând pe atunci direcţia Teatrului Naţional din Cluj, îl convinge să meargă cu el. Sub aripa lui Vlad Mugur ajunge actor consacrat. Interpretarea rolului Caligula din piesa cu acelaşi nume de Albert Camus, de pildă, îl propulsează fulgerător printre actorii de prim rang ai ţării, iar cîteva turnee în Italia, cu acelaşi rol, îl consacră definitiv.
Îl vede şi Radu Beligan în Caligula şi-l invită să vină la Naţionalul bucureştean, unde îşi continuă cariera cu succes.
În regia Malvinei Urşianu, a jucat în patru filme importante: „Serata“ (1971), „Trecătoarele iubiri“ (1974), „Întoarcerea lui Vodă-Lăpuşneanu“ (1979), „Liniştea din adâncuri“ (1982).
Actorul a murit la 4 martie 2015.
1952: A luat ființă Institutul Național de Geronto-Geriatrie „Dr. Ana Aslan”
Primul din lume, Institutul de Gerontologie și Geriatrie a fost fondat în anul 1952 prin Hotarare a Consiliului de Miniștri și a devenit Institut National în 1974, iar în anul 1992 i s-a atribuit numele de „Ana Aslan”.
Ana Vasilichia Aslan s-a născut la Brăila, la 1 ianuarie 1897. Tatăl a murit când Ana abia împlinise 13 ani. Din acel moment, Ana Aslan, mama sa şi cei trei fraţi s-au mutat la Bucureşti.
Casa în care aceasta s-a născut mai există şi astăzi în Brăila, însă este în posesia altui proprietar. Clădirea se află la intersecţia străzilor Hepites şi Ana Aslan, iar pe o latură este placa memorială dedicată Anei Aslan (1897- 1988), cea care a întemeiat primul institut de geriatrie din lume.
În anii adolescenţei, Ana Aslan îşi dorea mult să devină pilot. Ulterior, s-a înscris la Facultatea de Medicină. Astfel, Primul Război Mondial a prins-o în postura de studentă la Iași. A îngrijit soldaţii în spitalele militare din spatele frontului. În 1919 s-a întors la Bucureşti unde a terminat facultatea de Medicină. A lucrat cu prof. Gheorghe Marinescu, fondatorul școlii românești de neurologi.
A profesat apoi în mai multe instituţii sanitare pentru ca, în 1949 să devină şeful Secţiei de Fiziologie a Institutului de Endocrinologie din Bucureşti.
Acesta este punctul de plecare al carierei ei de gerontolog. Experimentează procaina în afecțiunile reumatice, în cazul unui student țintuit la pat din cauza unei crize de artroză.
Ulterior, continuă cercetările într-un azil de bătrâni și evidențiază importanța procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă. Obține rezultate remarcabile, care sunt comunicate Academiei Române.
1983: Marele tenisman suedez Björn Borg s-a retras din tenis
A câştigat de cinci ori consecutiv marea Competitie de la Wimbledon (Anglia). Björn Borg (n. 6 iunie 1956) a fost un jucător suedez de tenis și fost număr 1 mondial.
Este considerat de mulți tenismeni ca o mare legendă a tenisului. Între 1980 – 1984 a fost căsătorit cu tenismena din România Mariana Simionescu.
2012: A murit Tudor Mărăscu, regizor român de teatru și film
Tudor Mărăscu, regizor de teatru şi film, s-a născut la 10 noiembrie 1940, la Bucureşti şi a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică în 1970, potrivit volumului "Cineaşti români"..
Tudor Mărăscu a semnat regia a zeci de spectacole la Teatrul Odeon, Teatrul Bulandra, Teatrul de Comedie, Teatrul Naţional din Bucureşti, precum şi la teatre din ţară. Între acestea se regăsesc: "Dulcea pasăre a tinereţii" de Tennessee Williams (2006), "Pădurea" de A.N. Ostrovski (2005), "Visul unei nopţi de vară" de W. Shakespeare (2000), "Nimic despre Hamlet" de R.F. Alexandru (1998), "Doi pe o bancă" de Al. Ghelman (1993), "Constructorul Solness" de H. Ibsen (1986), "Judecată în noapte" de A.B. Vallejo (1983), "Slugă la doi stăpâni" de C. Goldoni (1985), "Totul în grădină" de E. Albee (1980), "A cincea lebădă" de P. Everac (1979), "Noaptea încurcăturilor" de O. Goldsmith (1978), "Puntilla şi sluga sa Matti" de B. Brecht (1976).
A semnat, de asemenea, şi regia multor spectacole de televiziune şi filme de televiziune, precum: "Adio, Europa", după romanul lui I.D. Sârbu (2002, serial de televiziune), "Conu Leonida în faţa cu reacţiunea" (2001, film TV), "Hitler al XVII-lea" de A. Dohotaru (1998, spectacol de televiziune), "Mincinosul" (1995, film TV), "Miracolul" - şi scenarist, în colaborare cu Ion Băieşu (1987), "Încrederea" - şi scenarist, în colaborare cu Vladimir Alexe (1984), "Singur de cart" - şi scenarist, în colaborare cu Laurenţiu Fulga (1983), "Învingătorul" (1981), "Bună seara, Irina!" (1980).
Se încarcă comentariile...
