Crăciunul în familia istorică Brătianu. Pomul era împodobit cu nuci poleite, iar copiii primeau unelte de grădinărit
0În preajma Crăciunului, vă prezentăm cum era sărbătorită Nașterea Domnului de către copiii lui Ion C. Brătianu și ai soției sale, Pia Brătianu, la Vila Florica, din județul Argeș.
Sărbătoarea Crăciunului este un moment de bucurie și de liniște, fiind marcată de obiceiuri precum colindele, împodobitul bradului şi darurile, mult aşteptate de copiii din întreaga lume. Acest lucru era întâlnit și în familia Brătianu.
În acest sens, relevante sunt amintirile Sabinei Brătianu-Cantacuzino, rămasă în conștiința românilor drept „sora cea mai mare a Brătienilor“. Sabina, căsătorită în 1885 cu doctorul Constantin Cantacuzino, a început să-și scrie memoriile în anul 1921, când se împlineau o sută de ani de la nașterea tatălui ei, Ion C. Brătianu.
Mărturisirile ei încep, cronologic, în primele decenii ale secolului al XIX-lea și se încheie cu însemnări din timpul războiului, în anii 1941-1942. Sunt oferite multe informații din intimitatea vieții familiei Brătianu, precum și modul în care își petreceau sărbătorile de iarnă alături de cei dragi.
Crăciunul în urmă cu 150 de ani
În familia Brătianu, sărbătorile de iarnă erau petrecute în familie, iar unul dintre cele mai așteptate momente în rândul copiilor Brătianu era pomul de Crăciun. Tradiția intrase recent în viața românilor, iar momentul era așteptat în fiecare an cu mare emoție.
Se lua un brad din târgul din Pitești și se fixa pe o măsuță în camera turcească din Vila Florica. Această sarcină îi revenea dogarului Adolf, care se ocupa cu mare minuțiozitate. Pomul de Crăciun se împodobea cu nuci poleite, cornete de hârtie aurie cu flori colorate. Nu lipseau nici lumânările sclipitoare.
„Mama (n.red. – Pia Brătianu), de când se însănătoșise, nu mai părăsea Florica decât foarte rar, ca să-și facă cumpărăturile și mai ales în apropierea Crăciunului pentru pomul totdeauna așteptat cu o emoțiune de nedescris. Bradul cel mai înalt din târgul din Pitești era fixat pe o măsuță de Adolf dogarul și așezat în camera turcească. Acolo se încuiau două zile mama, guvernanta și Petrache, care mai lucra și noaptea la poleiala nucilor, facerea cornetelor de hârtie aurie cu flori colorate și alte accesorii“, nota Sabina Cantacuzino. Momentele descrise aparțin perioadei 1873-1878.
Atmosfera de Crăciun se simțea în toată casa. Cei mici nu aveau voie să vadă pomul până când nu sosea momentul sărbătorii. Se învârteau prin zonă și pândeau orice mișcare pentru a-l admira, dar fără reușită.
„Ne puneam hainele de sărbătoare, bruftuluiam pe cei mici întârziați, le ajutam să se gătească și coboram cu toții la intrare. Deodată ușile se deschideau: muți de admirație, stam înmărmuriți câteva secunde, pentru a ne repezi apoi cu țipete de bucurie și a alerga împrejurul pomului minunat, strălucitor, scânteietor, cu lumânările sclipitoare și mirosul de rășină caldă. Eram beți de bucurie“, povestește Sabina.
Cadouri practice pentru cei mici
Când cei mici se linișteau, urmau momentele colindelor, iar apoi cele ale cadourilor: „După câteva minute abia ne puteau impune tăcere și începea executarea cântecelor tradiționale. Nu le sfârșeam bine și din nou alergam spre divanul din fund, unde fiecare își găsea teancul de cadouri: cărțile de la nenea Carada (n.red. – Eugeniu Carada, fondatorul Băncii Naționale), jucăriile de la d-na Bilcescu (n.red. – Maria Bilcescu) și de la alți prieteni. Din nou ne întorceam la pom, din care ni se rupeau acele nimicuri mai atrăgătoare pentru copii decât obiectele de valoare“.
Chiar dacă pomul de Crăciun era foarte popular pentru cei mici, copiii luau contact cu toate tradițiile specifice perioadei sărbătorilor de iarnă. „În afară însă de această adopțiune străină, observam toate obiceiurile băștinașe ale colindelor, Anului Nou, Stelei, Vicleimului, Bobotezei, bătaia alviței (n.red. – obicei specific zilei de Lăsata Secului)“, mărturisea Sabina Cantacuzino.
Cadourile primite de copiii familiei Brătianu erau foarte practice, iar printre ele se aflau, inclusiv, unelte de grădinărit. „Brătienii erau foarte modești și foarte cumpătați. Erau foarte modești cu luxul, cu extravaganțele“, spune Lavinia Năstase, fosta şefă a Centrului Cultural Ştefăneşti și o pasionată a istoriei familiei Brătianu.
De asemenea, erau oferite cadouri și în seara de Anul Nou. „Jucăriile, părinții nu ni le dădeau la pom, ci ni le puneau pe pat în seara Anului Nou. Le găseam deșteptându-ne. Emoțiunea așteptării ne scula dis-de-dimineață și la țipetele de bucurie ale celui dintâi trezit din somn răspundeau pe rând paturile celorlalți. Într-o scrisoare, mama povestește tatei că Guga (Dinu) o întreba de ce ziua Anului Nou este așa de lungă și noaptea așa de scurtă. Părinții noștri ne dădeau jucării frumoase și folositoare și mai ales unelte de grădinărie; făceau adevărate sacrificii ca să ne bucurăm de copilăria noastră“, povestea Sabina Cantacuzino.
Crăciunul ratat
În iarna lui 1879, doi dintre copiii familiei Brătianu, Pia și Sabina, au fost cuprinși de febră. Cum boala a fost una lungă și serioasă, părinții nu au reușit să se ocupe de ritualurile obișnuite în familie în preajma sărbătorilor.
„Când m-am trezit din toropeala căldurii şi am întrebat ce dată era, aflând că suntem în Ajunul Crăciunului, fără pom şi colindeţe, m-a apucat dezolaţia, la care nu se aşteptau cei din jurul meu, prea mulţumiţi pe de o parte de această manifestare, probă evidentă a însănătoşirii“, povestea Sabina.
De veste aflase și Regele Carol I care îl trimisese pe generalul de brigadă Radu Mihai, prefect al Capitalei, ca să afle starea copiilor. În cele din urmă, apropiații familiei Brătianu au făcut tot ce le-a fost în putință și au oferit copiilor însănătoşiţi un frumos pom ca dar de An Nou.
Acasă la familia Golescu
Frații Golescu și numeroasa lor familie mergeau deseori la moșia Brătienilor, la Florica, lucru întâlnit și cu ocazia sărbătorilor de iarnă.
„Apropierea geografică a caselor şi pământurilor celor două familii învecinate, dar mai mult decât atât ideile şi concepţiile Brătienilor şi Goleştilor despre viitorul românilor într-o patrie unită, independentă şi prosperă, îşi găsesc în evocările Sabinei Cantacuzino un loc bine definit de exprimare. Memorialista aprecia că familia Golescu se definea prin virtuţi şi farmec, fiind «unică în România pe vremea aceea»“, a precizat dr. Cristina Boțoghină, muzeograf la Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești.
Au fost și momente când cele două familii au petrecut împreună aceste sărbători. „Sabina Cantacuzino își aducea aminte că, de obicei, de Anul Nou, Goleștii soseau la Florica, toţi deghizaţi, cu biciuri, clopote, erau de nerecunoscut, anume Zoe C. Golescu cu cei patru fii ai săi și Anica Racoviță, la rândul său cu copiii, care formau «tineretul», respectiv viitoarele doamne Elena Filipescu, Zoe Grant, Anica Davila, Caterina Tresnea, domnișoara Felicia Racoviță, și cei trei fii, Constantin (Costică), Alexandru (Alecu) și Dumitru (Mitică) Racoviță. Fetele erau foarte vesele și împreună cu Radu C. Golescu și Alexandru C. Golescu-Albu organizau «fel de fel de partide de plăcere și de mistificări celor de la Florica»“, a adăugat Cristina Boțoghină.
De asemenea, copiii celor două familii se jucau adesea împreună. „Elena Davila și Alexandru Davila, precum și copiii familiei Fălcoianu, obișnuiau să se joace alături de Sabina și de Ionel de Crăciun și celelalte sărbători la Florica alunecând pe deal cu târlia sau copaia“, spune Lavinia Năstase.
Ion C. Brătianu (1821-1891) și Pia Pleșoianu (1841-1920) au avut opt copii. Primul lor copil, Florica (1862-1865), a murit prematur la vârsta de trei, după numele ei fiind botezat conacul de la Ștefănești. Au urmat Sabina (1863-1944), Ion (1864-1927), cunoscut sub numele de Ionel, care avea să devină cel mai mare om politic şi de stat al ţării, Constantin (1866-1950), cunoscut și ca Dinu Brătianu, Vintilă (1867-1930), Maria (1868-1945), Tațiana (1870-1940) și Pia (1872-1962).
Se încarcă comentariile...
