19 decembrie, ziua în care s-a născut diva Edith Piaf și a murit Nae Lăzărescu, mare actor român de comedie
0Édith Piaf, cunoscută și sub numele de „La Môme Piaf” (adică „Mica Piaf”), s-a născut la 19 decembrie 1915, la Paris. La aceeași dată se stinge din viață medicul psihiatru german Alois Alzheimer. În 2013 moare actorul român de comedie Nae lăzărescu.
Povestea de viață a lui Édith Piaf este la fel de fascinantă precum muzica sa. A crescut într-un mediu modest, fiind fiica unei cântărețe ambulante, de origine italo-algeriană, Line Marsa, și a unui acrobat de circ, Louis Gassion.
La vârsta de șapte ani, Édith a rămas orfană și a fost crescută de bunica sa, care era patroană a unui bordel din Bernay, Normandia. Mai târziu, s-a mutat la Paris, în cartierul Belleville, unde a experimentat o copilărie dificilă, cântând pe străzi pentru a-și câștiga traiul.
În 1935, destinul său s-a schimbat în momentul în care a fost descoperită de Louis Leplée, proprietarul cabaretului „Le Gerny's”, din Champs-Élysées. Acesta i-a oferit șansa de a cânta în localul său, iar debutul său a fost sub numele „Édith Piaf.” Cu o voce puternică și emoționantă, a devenit rapid o senzație în lumea muzicală pariziană.
Primul mare succes a venit în 1937, când a semnat un contract cu teatrul „ABC” din Paris și a înregistrat piesa „Mon légionnaire.” Dotată cu o voce captivantă și plină de dramatism, Édith Piaf a devenit simbolul unei generații de francezi și europeni care au trăit perioada interbelică, au fost martorii ascensiunii nazismului și au participat la reconstrucția postbelică a democrațiilor europene.
În cariera sa impresionantă, Piaf a înregistrat nenumărate melodii de succes, dar una dintre cele mai memorabile fiind „La Vie en Rose”, pe care a creat-o în 1945. Această piesă a devenit un imn al iubirii. A cântat-o în mai multe limbi, cucerind inimile audienței din întreaga lume. Într-o perioadă în care lumea a trecut prin războaie și incertitudini, muzica lui Édith Piaf a adus un strop de lumină și speranță.
Dramele din viața personală
Cu toate acestea, viața personală a lui Édith Piaf a fost marcată de drame și tragedii. A avut relații tumultuoase, inclusiv o legătură intensă cu boxerul Marcel Cerdan, care a sfârșit tragic într-un accident de avion.
În 1962, s-a căsătorit cu Theophanis Lamboukas, cunoscut sub numele de Théo Sarapo, dar căsătoria lor a fost un eșec. Bolnavă, epuizată și dependentă de droguri, Édith Piaf s-a stins din viață la 10 octombrie 1963, în Grasse, Franța, la vârsta de doar 47 de ani.
1848- A murit Emily Brontë, scriitoare engleză (n. 1818)
Emily Jane Brontë a fost romancieră și poetă engleză, renumită pentru romanul său „La răscruce de vânturi” - clasica literaturii engleze. Emily a fost a doua din cele trei surori Brontë: Charlotte și Anne. Ea a publicat sub pseudonimul androgin - Ellis Bell. Emily s-a născut în Thorton, lângă Bradford în Yorkshire în familia lui Patrick Brontë și Maria Branwell.
În 1848 ea a publicat romanul său unic Wuthering Heights ca două volume din setul compus din trei volume (ultimul fiind Agnes Grey scris de sora ei Anne). Structura sa inovativă a nedumerit criticii într-un oarecare fel.În 1850 Charlotte a editat și a publicat Wuthering Heights ca un roman aparte, semnându-l cu numele său adevărat.
Sănătatea lui Emily, la fel ca și a surorilor sale, slăbea din ce în ce mai mult din cauza climei aspre acasă și la școală. Ea răcise în timpul înmormântării fratelui său ceea ce a dus la tuberculoză. Refuzând ajutorul medical, ea a decedat la 19 decembrie 1848 la aproximativ orele 14. Ea a fost îngropată lângă biserica Sfântului Mihail în Yorkshire de Vest.
1900-Parlamentul francez votează amnistia pentru toți cei implicați într-un scandalos proces de trădare a armatei, cunoscut sub numele de afacerea Dreyfus.
Afacerea Dreyfus a fost un conflict social și politic major din timpul celei de a Treia Republici franceze, izbucnit la sfârșitul secolului al XIX-lea, în jurul acuzației de trădare îndreptate împotriva căpitanului Alfred Dreyfus, francez de origine alsaciană și de confesiune mozaică, care într-un final a fost exonerat.
Condamnarea la sfârșitul lui 1894 a căpitanului Dreyfus – pentru o pretinsă transmitere de documente secrete Imperiului German – a fost o eroare judiciară, pe fondul spionajului și al antisemitismului, într-un context social deosebit de propice antisemitismului, și urii împotriva Imperiului German, în urma anexării Alsaciei și a unei părți din Lorena în 1871. Afacerea a avut la început un ecou limitat, până când în 1898 adevăratul vinovat a fost achitat și Émile Zola a publicat celebra pledoarie dreyfusardă, J'accuse…!, provocând o serie de crize politice și sociale unice în Franța.
Polemici foarte violente naționaliste și antisemite
La apogeul său, în 1899, afacerea a dezvăluit clivajele Franței celei de a Treia Republici, în care opoziția dintre tabăra dreyfusarzilor și cea a anti-dreyfusarzilor a suscitat polemici foarte violente naționaliste și antisemite, difuzate de o presă scrisă influentă. Ea s-a încheiat cu adevărat abia în 1906, printr-o decizie a Curții de Casație care l-a exonerat și l-a reabilitat definitiv pe Dreyfus, scrie wikipedia.org.
Această afacere este adesea considerată simbolul modern și universal al nedreptății în numele interesului Statului, și rămâne unul dintre cele mai marcante exemple de eroare judiciară reparată cu dificultate, cu un rol major jucat de presă și de opinia publică.
1915- A murit Alois Alzheimer, medic german (n. 1864)
Alois Alzheimer a fost un psihiatru și neuropatolog german. A descris pentru prima dată o formă de demență degenerativă, cunoscută până azi după numele său ca boala Alzheimer. Psihiatrul german s-a născut la 14 iunie 1864 și a murit 51 de ani mai târziu, la 19 decembrie 1915.
În noiembrie 1901, o pacientă de 51 de ani, cu semne de demență, a fost internată la spitalul din Frankfurt, unde lucra doctorul Alzheimer. La o întâlnire a psihiatrilor germani din noiembrie 1906, Alzheimer a prezentat cazul acestui pacient într-o prelegere cu titlul „Despre o afecțiune particulară a scoarței cerebrale".
Mai târziu, la sugestia lui Emil Krapelin, autointitulat întemeitorul psihiatriei moderne, demența a fost numită „boala Alzheimer”.
În anul 1912, la doar doi ani după ce boala fusese botezată cu numele său, Alzheimer a fost chemat ca profesor la conducerea catedrei de Psihiatrie și director al clinicei psihiatrice a Universității din Breslau. În timpul călătoriei i-au apărut primele semne de îmbolnăvire și, ajuns la Breslau, a fost internat în spital cu tulburări cardiace și renale de natură infecțioasă, probabil o endocardită septică sub-acută (cunoscută atunci sub numele de „Endocardită lentă”). Trei ani mai târziu, la vârstă de numai 52 de ani a decedat.
Maladia fără tratament
Maladia Alzheimer, cunoscută pentru faptul că provoacă o pierdere progresivă a memoriei, afectează aproape 50 de milioane de persoane pe tot globul, dacă se ţine cont de patologiile înrudite cu această boală. Mai bine cunoscută şi mai bine diagnosticată, această maladie a rămas totuşi fără un tratament curativ până în zilele noastre, reaminteşte AFP.
Descrisă pentru prima dată în 1906 de medicul german Alois Alzheimer, această boală neurodegenerativă determină o deteriorare progresivă a capacităţilor cognitive până la pierderea autonomiei bolnavului.
1997- A avut loc premiera filmului Titanic (regia James Cameron), unul dintre cele mai scumpe filme, care s-a situat pe primul loc în lista filmelor cu cele mai mari încasări din toate timpurile în anii 1997-2018 și a primit 11 premii Oscar
Filmul este este o adaptare fictivă a scufundării pachebotului RMS Titanic, care îi are în rolurile principale pe Leonardo DiCaprio și Kate Winslet.
Aceștia sunt membri ai unor clase sociale diferite și se îndrăgostesc la bordul pachebotului, în timpul călătoriei sale inaugurale dezastruoase.
A rămas filmul cu cele mai mari încasări din toate timpurile până când Avatar, regizat tot de Cameron, l-a întrecut în 2010.
Cel mai costisitor film
Inspirația lui Cameron pentru film a venit din fascinația sa pentru epave; el a simțit că o poveste de dragoste amestecată cu pierderea de vieți umane ar fi esențială pentru obținerea unui impact emoțional al dezastrului. Producția a început în 1995, când Cameron a filmat material cu epava reală a Titanicului. Scenele ce au loc în prezent au fost filmate la bordul navei Akademik Mstislav Keldysh, pe care Cameron a folosit-o ca și bază atunci când a filmat epava. Modele la scară redusă, imagine generată de computer și o replică a Titanicului, construită la Playas de Rosarito din Baja California, au fost folosite pentru a recrea scufundarea. Pelicula a fost finanțată de Paramount Pictures și 20th Century Fox și a fost cel mai costisitor film realizat până în acel moment, cu un buget estimat la 200 de milioane de dolari. Filmările au avut loc între lunile Iulie 1996 și Martie 1997.
2013- S-a stins din viață Nae Lăzărescu, actor român de comedie (n. 1941)
Nae Lăzărescu a murit de ciroză pe 19 decembrie 2013.
Comediantul a povestit în puținele interviuri acordate de-a lungul vieții că nu l-au interesat bogățiile, banii și că a risipit ce a câștigat pe femeile din viața lui.
”Am avut cinci neveste. Am ţinut la toate şi sunt ale dracului de multe! Eu fiind un om sărac, cu lefuri de mizerie. Moldoveanca însă m-a potolit“, povestea Lăzărescu, într-un interviu din 2011, publicat pe site-ul Teatrului „Constantin Tănase“.
Actorul nu a avut copii şi aceasta a fost unul dintre marile regrete ale vieţii sale, relatează click.ro.
Actorul a povestit de-a lungul vieții că a trecut prin patru divorțuri, din care nu s-a ales cu nimic. El își lua un schimb de haine și pleca de acasă." Când eram cu a doua nevastă, am coborât până la colț să iau pâine și m-am întors peste o lună și jumătate. A îndurat și ea, săraca, zece ani, cât să mai îndure. Credeți că ele de bine au plecat?! Și le-am iubit pe toate, dar am mai și căzut în freză după câteva!”
A scris istoria Teatrului de Revistă
Alături de Vasile Muraru, partenerul său de scenă, Nae Lăzărescu a scris istoria teatrului de revistă jucând în sute de spectacole. Cei doi au debutat pe această scenă în 1982, presa vremii titrând „Un nou cuplu la Tănase“.
Unul dintre rolurile memorabile ale lui Nae Lăzărescu la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase“ a fost în „Omul care a văzut moartea“.
A fost pasionat de mic de teatru. ”Eu am fost la înmormântarea lui Constantin Tănase (n.r. – august 1945). Nu îl ştiam. Eram în cârcă la tata. Lumea râdea în loc să plângă, nu îl vedeau mort! Era de fapt ultimul spectacol al lui Tănase“, mărturisea Nae Lăzărescu.
Când era student la Academia de Studii Economice, juca într-un grup de teatru satiric, cu care participa la festivaluri de amatori, apoi a lucrat trei ani la „Rapsodia Română“, la secţia de estradă.
Nae Lăzărescu recunoştea că a făcut ”multe găinării“ la viaţa sa. ”Am fost unul dintre olimpicii alcoolicilor din România. După ce a murit prietenul meu Aurelian Andreescu, m-am lăsat”, povestea actorul în interviul din 2011, pulicat pe site-ul Teatrului „Constantin Tănase“.
Pe lângă sutele de spectacole de revistă, Nae Lăzărescu a jucat şi în filme.
Se încarcă comentariile...
