19 aprilie: ziua în care s-a născut Anghel Saligny, inginerul care a garantat cu propria viață rezistența podului de la Cernavodă
0Pe data de 19 aprilie s-au născut prozatorul Calistrat Hogaș, renumitul inginer Anghel Saligny, Nicu Covaci, fondatorul formaţiei Phoenix. În aceeași zi a murit Charles Darwin, fondatorul teoriei referitoare la evoluția speciilor.
1848: S-a născut Calistrat Hogaş, prozator
Calistrat Hogaș s-a născut la Tecuci, pe 21 aprilie 1847, cu numele de Dimitriu, fiind fiul protopopului Gheorghe Dimitriu și al Mioarei Dimitriu. La inițiativa învățătorului său, a fost înscris la școala publică din Tecuci sub patronimicul Hogáș, porecla bunicului său din partea tatălui.
A urmat studii liceale între anii 1860 și 1869 la Academia Mihăileană din Iași, unde a fost coleg cu personalități precum A.D. Xenopol, Alexandru Lambrior și Vasile Conta. După absolvirea liceului, s-a înscris la Facultatea de filosofie și litere din Iași, specializarea „branșa literară”. La terminarea studiilor, a devenit profesor de „partea literară” la gimnaziul comunal din Piatra Neamț, fiind ulterior numit și director.
A debutat în literatură în 1874 cu poezia „Legenda lăcrămioarei” și a continuat să publice în reviste locale și naționale. Cel mai cunoscut volum al său, „Pe drumuri de munte”, a fost publicat în 1912, fiind reeditat în 1921 în două volume, cu o prefață de Mihail Sadoveanu.
Conflictele cu autoritățile locale l-au determinat să se mute temporar la gimnaziul din Tecuci în 1878 și la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași pentru un an. Revenind la Piatra Neamț în 1881, a devenit apropiat al lui I.L. Caragiale, care era revizor școlar în zonă.
În 1891, s-a stabilit la Roman, unde a locuit într-o vilă în apropierea Liceului Roman-Vodă. Ulterior, în 1899, s-a mutat la Iași împreună cu familia sa, cu excepția fiului său Aetiu.
Calistrat Hogaș a ieșit la pensie, dar a continuat să predea și să se implice activ în educație. În 1915, s-a mutat la Piatra Neamț, unde a trăit până la sfârșitul vieții sale. La 28 august 1917, Calistrat Hogaș a încetat din viață la Roman, la vârsta de 70 de ani. A fost înmormântat la Piatra Neamț, iar opera sa a fost recunoscută postum, primind premii și aprecieri din partea Societății Scriitorilor Români și a altor instituții literare.
1854: S-a născut Anghel Saligny, inginer, membru titular şi preşedinte al Academiei Române
Inginerul Anghel Saligny s-a născut la 19 aprilie 1854, la Şerbăneşti, judeţul Galaţi. Anghel Saligny este considerat unul dintre părinţii ingineriei româneşti şi unul dintre cei mai buni proiectanţi de poduri şi construcţii din România.
Inițial interesat de astronomie, Saligny a studiat la Universitatea din Berlin, fiind elevul celebrului fizician Hermann von Helmholtz. Între 1870 și 1874, a urmat cursurile Școlii Tehnice Superioare Charlottenburg din Berlin, avându-i ca mentori pe inginerii Johann Wilhelm Schwedler și Otto Franzius.
A lucrat sub îndrumarea profesorului Georg Christoph Mehrtens la construcția căii ferate Cottbus-Frankfurt (Oder), iar sub conducerea lui Gheorghe Duca la construcția căii ferate Ploiești-Predeal.
De-a lungul carierei sale, Saligny a realizat numeroase inovații în domeniul ingineriei, proiectând și construind poduri și silozuri care au marcat progresul tehnic atât în România, cât și în lume. Printre realizările sale notabile se numără proiectarea liniilor ferate Adjud-Târgu Ocna, primele poduri combinate șosea-cale ferată din țară, și podul peste Siret, la Cosmești, cu o lungime de 430 de metri.
Unul dintre cele mai importante proiecte ale sale a fost construcția silozurilor din beton armat de la Brăila și Galați, în perioada 1884-1889, care au reprezentat o premieră mondială în utilizarea acestui material în construcții.
De asemenea, a condus lucrările de amenajare ale portului Constanța, introducând pentru prima dată în România piloții și radierele din beton armat în construcțiile portuare.
Cel mai cunoscut proiect al său este podul peste Dunăre de la Cernavodă, inaugurat în 1895 în prezența regelui Carol I, care a reprezentat la vremea respectivă cel mai lung pod din Europa și una dintre cele mai importante construcții de acest tip din lume. La inaugurarea sa, în timpul traversării podului de către 15 locomotive care trebuiau să demonstreze rezistenţa construcţiei, Anghel Saligny şi coordonatorii echipelor de muncitori erau într-o şalupă ancorată sub pod. Inginerul a garantat astfel cu viaţa sa și a echipei sale de specialiști responsabili de lucrare că podul rezistă. Reacția sa atunci când convoiul de locomotive a ajuns cu bine pe celălalt mal al Dunării fiind „Ştiam că va ţine!”.
Anghel I. Saligny a murit pe data de 17 iunie 1925, la București.
1882: A murit Charles Darwin, naturalist britanic
Charles Robert Darwin s-a născut pe 12 februarie 1809 în localitatea Shrewsbury, Anglia. Este cel mai celebru naturalist britanic, geolog, biolog și autor de cărți, fondatorul teoriei referitoare la evoluția speciilor (teoria evoluționistă).
A observat că toate formele de viață au evoluat de-a lungul timpului din anumiți strămoși comuni, ca rezultat al unui proces pe care l-a numit „selecție naturală”, toate acestea fiind publicate în cea mai celebra scriere a sa, „Originea speciilor”.
Teoria evoluționistă a fost recunoscută de către comunitatea științifică și publicul larg încă din timpul vieții sale, în timp ce teoria selecției naturale a fost considerată ca prim argument al procesului evoluției abia prin anii 1930, iar acum constituie baza evoluționismului sintetic.
Darwinismul a atras după sine o gamă largă de consecințe sociale iar controversa a devenit una dintre trăsăturile sale permanente și definitorii. Charles Darwin a revoluționat cercetarea științifică și cunoașterea propriilor noastre origini, ca și a relației fizice cu natura și universul.
1919: A apărut, la Bucureşti, revista literară „Sburătorul”, condusă de Eugen Lovinescu
„Sburătorul” a fost o publicaţie apărută la Bucureşti, săptămânal, de la 19 aprilie 1919 până la 7 mai 1921 şi, sub titlul „Sburătorul literar”, de la 17 septembrie 1921 până la 22 decembrie 1922, apoi lunar, ca serie nouă, din 6 martie 1926 până în iunie 1927, având subtitlul „Revistă literară, artistică şi culturală”.
În articolul-program, apărut în numărul inaugural, sub titlul „Sburătorul”, şi semnat de E. Lovinescu, este mărturisită intenţia redacţiei de a nu porni la drum cu idei preconcepute, invitând scriitorii să se manifeste după talentul lor, ca personalităţi distincte, notează sursa citată. Structura revistei reiese din clasifi carea materialelor publicate în cele 26 de numere ale primului an: poezie, proză, epiloguri, cronici şi informaţii.
Au semnat versuri: Alice Soare, George Călinescu (debut în 1919, semnat G. Călin), Victor Eftimiu, Elena Farago, Camil Baltazar, Perpessicius, Camil Petrescu ş.a.; proză - Gheorghe Brăescu, Sanda Movilă, Victor Eftimiu, Hortensia Papadat-Bengescu, Gib Mihăescu, Liviu Rebreanu, I.C. Vissarion. Cronicile literare sunt semnate de N. Davidescu, Barbu Fundoianu, Mihai Iorgulescu, Ion Valerian, Eugen Lovinescu.
1947: S-a născut Nicu Covaci, fondatorul trupei Pheonix
Nicu (prenume real Nicolae - n.r.) Covaci s-a născut la 19 aprilie 1947, în Timişoara. A studiat din copilărie pianul, acordeonul, dar şi limbile străine. Apoi a învăţat să cânte la muzicuţă şi a luat lecţii de chitară. A studiat la Liceul de Arte Plastice şi la Institutul de Arte Plastice din Timişoara, conform blogului personal.
Nicu Covaci este unul dintre cei mai mari muzicieni români, fondatorul legendarei formaţii Phoenix, în 1961. Lasă moştenire creaţii remarcabile şi nemuritoare precum: „Vremuri”, „Mugur de fluier”, „Cei ce ne-au dat nume”, „În umbra marelui U.R.S.S” etc.
Nicu Covaci a plecat din țară în anul 1976, printr-o căsătorie fictivă și prin renunțarea la cetățenia română.
„Contesta regimul, dar cu o oarecare finețe. Sătul de povestea asta, a hotărât să plece. Și ce face? Le lasă colegilor de trupă instrumentele, instalația de sunet și de lumină și le spune exact așa: «Rămâneți calzi, pentru că nu se știe, poate vine Moș Crăciun» și părăsește Romania“, povestea Andrei Galiță, cel care i-a documentat biografia la CNSAS, potrivit Rador.
Covaci scria pe blogul personal: „Formaţia Phoenix a fost interzisă în 1974. (…) Mi-am dat seama că nu mai merge şi m-am hotărât să plec. De cum am ajuns în Amsterdam, am început să umblu pe la studiouri ca să mă interesez cum să continui cu trupa afară. Singura soluţie era să-i scot ilegal din ţară. Disperarea m-a împins să fac gestul ăsta. I-am băgat în boxele Marshall şi am pornit spre graniţă. Noaptea, am ajuns la Orşova. Grănicerii (…) mi-au spus să descarc maşina şi să trec la percheziţie corporală. Le-am spus că în maşină se află instalaţia mea (…). Unul se urcase pe boxa în care era Ţăndărică şi îşi bălăngănea picioarele la un centimetru de obrazul lui. Până la urmă mi-au dat drumul şi am început să trec barajul spre sârbi. (…) Când am terminat, mă pun şi sârbii să deschid maşina. Când au văzut atâta amar de scule, au trântit uşa maşinii şi mi-au spus ‘Idi’. Am luat-o în sus pe munte. (…) Băieţii au ieşit la lumină odată cu ziua şi când m-au întrebat unde suntem, m-am uitat în jur la brazi şi la norii aurii de la picioarele noastre şi le-am spus ‘În rai’ “.
Nicu Covaci a murit la vârsta de 77 de ani, pe 2 august 2024.
1949: S-a născut Paloma Picasso, designer francez, fiica lui Pablo Picasso
Anne Paloma Ruiz-Picasso y Gilot s-a născut la 19 aprilie 1949 în Vallauris, Franța. Este fiica celebrului artist Pablo Picasso și a pictoriței Françoise Gilot. În copilărie, a fost influențată de simbolurile și operele tatălui său, iar numele ei, Paloma, este asociat cu simbolul pe care Picasso l-a proiectat pentru Congresul Mondial al Partizanilor pentru Pace, desfășurat la Paris în același an.
Cariera sa în designul de bijuterii a început în 1968, pe când era creatoare de costume la Paris. Succesul său timpuriu a venit odată cu crearea unor coliere din diamante artificiale, care au atras atenția criticilor.
În scurt timp, a început să creeze bijuterii pentru Yves Saint Laurent și pentru compania grecească de bijuterii Zolotas. În 1980, a început să lucreze cu Tiffany & Co. din New York, iar în 1984 a lansat primul său parfum, Paloma, pentru L'Oréal.
Realizările sale în designul de bijuterii au fost recunoscute la nivel internațional, fiind apreciate și achiziționate de muzee precum Muzeul Național de Istorie Naturală din Washington, D.C. și Muzeul Field de Istorie Naturală din Chicago.
Stilul său distinct se remarcă prin pasiunea pentru culoarea roșu, care a devenit semnătura ei, fiind asociată adesea cu rujurile sale roșii aprinse. În afara carierei sale în design, Picasso a avut o scurtă incursiune în industria filmului, jucând în filmul erotic „Contes immoraux”, în 1973.
1954: S-a născut Radu G. Ţeposu, critic literar și jurnalist
S-a născut pe 19 aprilie 1954 la Şirnea, jud. Braşov. A urmat cursurile liceului „Andrei Şaguna” din Braşov (1969-1973), apoi cursurile Facultăţii de Filologie, secţia română spaniolă, a Universităţii din Cluj-Napoca (1974-1978).
A fost profesor de română şi latină la Mârşa, jud. Giurgiu (1978-1983); secretar general de redacţie la „Echinox” (1974-1978), apoi redactor la revistele „Flacăra” (1983-1987), „Viaţa studenţească” şi „Amfi teatru” (1987-1989), devenind, din 1990, director al revistelor bucureştene „Cuvântul” şi „Amfi teatru”. Şi-a făcut debutul literar în revista clujeană „Echinox” (1975), cu studiul „Funcţia spaţiului în «Zalmoxe» de Lucian Blaga”.
Editorial, a debutat în 1983, cu „Viaţa şi opiniile personajelor”. În 1993 a publicat „Istoria tragică şi grotescă a întunecatului deceniu literar nouă” (a doua ediţie, 1995). A semnat cronici literare, recenzii, studii în multe reviste literare, a colaborat la dicţionarul „Scriitori români”, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi şi Aurel Sasu.
A publicat ediţii şi a prefaţat volume de Ioan Slavici, Aurelian Titu Dumitrescu şi S.M. Vizirescu. Unul dintre cei mai importanţi critici literari ai generaţiei ’80, Radu G. Ţeposu a fost distins cu Premiul revistei „Amfiteatru” pentru critică literară pe anii 1976 şi 1978. A murit la Braşov.
2007: Suspendarea președintelui Traian Băsescu
Senatul şi Camera Deputaţilor, reunite în sedinţă comună, au aprobat propunerea de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, cu 322 de voturi pentru, 108 împotrivă şi 10 abţineri. Hotărârea Parlamentului privind suspendarea din funcţie a preşedintelui României a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 265/19 aprilie 2007.
Se încarcă comentariile...
