17 octombrie: Ziua când s-a născut diplomatul Mircea Răceanu, ultimul condamnat la moarte în România regimului Ceaușescu
0Mircea Răceanu s-a născut pe 17 octombrie 1935 în județul Dolj și a fost fiul adoptiv al fostului ilegalist Grigore Răceanu. Pe 17 octombrie s-a născut și actorul Aurel Cioranu și dramaturgul american Arthur Miller.
1873 - S-a născut matematicianul român Gheorghe Țițeica
Gheorghe Țițeica a fost matematician și pedagog român, profesor la Universitatea din București și la Școala Politehnică din București, membru al Academiei Române și al mai multor academii străine, doctor honoris causa al Universității din Varșovia.
S-a ocupat în special cu studiul rețelelor din spațiul cu în dimensiuni, definite printr-o ecuație a lui Laplace si creatorul unor capitole din geometria diferențială proiectivă și afină, unde a introdus noi clase de suprafețe curbe si rețele care ii poarta numele.
1897 - S-a născut Ştefana Velisar Teodoreanu, prozatoare, poetă şi traducătoare
Ştefana Velisar Teodoreanu, sau Lily Teodoreanu pentru prieteni, a fost soţia scriitorului Ionel Teodoreanu, însă la rândul ei a fost autoare publicată şi premiată. E încă unul dintre numele feminine pe care literatura românească le-a lăsat în urmă, şi chiar şi unii critici, precum Bianca Burţă – Cernat, care o consideră „o prozatoare minoră, în schimb, o excelentă traducătoare de limba rusă”.
Elena Panait are o altă părere, considerând că „există puţine referinţe critice şi contradictorii la adresa operei scrise de Ştefana Velisar Teodoreanu deoarece acestea sunt insuficient cunoscute”.
Cam aşa ar fi cazul, pentru că autoarea s-a mulţumit să rămână în umbra mai cunoscutului ei soţ, deşi cărţile sale au fost apreciate, romanul Calendar Vechi primind premiul Societăţii Intelectualilor Romani, iar Viaţa cea de toate zilele premiul Academiei.
A scris în Revista Fundaţiilor Regale şi Familia, iar în 1939 publică primul roman, Calendar Vechi, iar criticul Eugen Lovinescu spune că are “un talent aşa de fraged”, care nu intră “în cadrul acestei literaturi feminine de erotism psihologic” în care erau incluse Lucia Demetrius, Cella Serghi sau Ioana Postelnicu.
În 1940, Lily Teodoreanu revine cu Viaţa cea de toate zilele, în care personajul principal Baba este în căutarea sinelui, criza intervenită odată cu maturizarea fiului ei, Nucă. Au urmat Cloşca cu pui, Acasă, memoriile Ursitul în 1970, Căminul şi o carte de poveşti pentru copii, Poveste cu “ocei”, în 1975.
1915: S-a născut Arthur Miller, dramaturg american, născut în New York
Arthur Asher Miller (n. 17 octombrie 1915 – d. 10 februarie 2005), dramaturg și eseist american de origine evreiască. A fost laureat al Premiului Pulitzer pentru Dramaturgie precum și soțul lui Marilyn Monroe. In 1947 a castigat un premiu din partea criticilor din New York pentru piesa “Toti fiii mei”, iar doi ani mai tarziu “Moartea unui comis voiajor” a obtinut atat premiul Pulitzer, cat si premiul Drama Critics Circle.
Aceasta din urma lucrare este considerata piesa de rezistenta a lui Miller. Ulterior a mai scris piesele “Vedere de pe pod”, “Vrajitoarele din Salem”. intre anii 1956 – 1960, dramaturgul a fost casatorit cu legendara actrita Marilyn Monroe. A continuat sa scrie pana in ultima clipa a vietii. in februarie 2005, s-a stins din viata in urma unui atac de cord.
1929: S-a născut Aurel Cioranu, un cunoscut actor de teatru și film
Aurel Cioranu, născut pe 17 octombrie 1929, la Bucureşti, și a fost actor de teatru şi film. El a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în anul 1954.
A fost un actor extraordinar, reușind să-și păstreze autenticitatea. Pe vremea când filma pentru „D-ale carnavalului”, Aurel Cioranu a reușit să cunoască mulți actori importanți ai vremurilor, printre care Alexandru Giugaru, Ion Lucian, Vasilica Tastaman, dar și mulți alții.
Pe durata carierei sale, Aurel Cioranu a avut oportunitatea să joace în „Aproape de soare”, „Eu, tu şi Ovidiu” (1977), „D-ale carnavalului”, „Rămân cu tine” (1982), „Porţile albastre ale oraşului”, „Învingătorul” (1981), La „Moara cu noroc”, „De ce trag clopotele, Mitică?” (1981), „Păcală”, „O scrisoare pierdută”, (1977), „Elixirul tinereţii”, „Haiducii lui Şaptecai”, „Explozia”, „Doi vecini”, „Erupţia”, „Și Ilie face sport” sau „Brigada Diverse”.
Totuși, el a fost nelipsit de pe scena Teatrului Bulandra, unde a jucat în: „O scrisoare pierdută”, de I. L. Caragiale, regia Liviu Ciulei, „Ivanov” de Anton Pavlovici Cehov, regia Ioan Taub, „Melodie varşoviană”, „Viteazul”, „Somnoroasa aventură”, „Puricele în ureche”, „Occisio Gregorii”, „Romeo şi Julieta la sfârşit de noiembrie”, „Ziariştii”, „Răzbunarea lui Cupidon”, „Militarul fanfaron”, „Barbul Văcărescul vânzătorul ţării” sau „Noţiunea de fericire”.
S-a stins în data de 8 august 2014, la vârsta de 84 de ani.
1931: Gangsterul italo-american Al Capone a fost condamnat pentru evaziune fiscală și închis pentru 11 ani
Alphonse Gabriel „Al” Capone (italiană: Alfonso Capone, n. 17 ianuarie 1899 la Brooklyn, New York – d. 25 ianuarie 1947 la Palm Beach, Florida), a fost unul din cei mai faimoși gangsteri americani din anii 1920 – 1930. Fiu al unei familii de imigranți italieni din zona Napoli, Al Capone a dominat lumea interlopă din Chicago, ajungând conducătorul unei mari rețele de crimă organizată („Chicago Outfit”), obținându-și veniturile din afaceri de jocuri de noroc ilegale, din rețele de bordeluri, iar în anii regimului Prohibiției în SUA, din trafic ilegal de băuturi alcoolice, la care se adăuga extorcarea de bani sub forma taxelor de protecție.
Până astăzi numele său se leagă de noțiunea de spălare a banilor, Al Capone camuflându-și sursele încasărilor sale, prin unele afaceri aparent banale ca spălătorii, vânzare de mobilă veche și antichități, etc., pe care le prezenta ca fiind ocupația sa oficială.
Deși a reușit multă vreme să se sustragă justiției și să nu fie niciodată găsit vinovat pentru crimele violente comise de «sindicatul crimei » pe care l-a condus, cariera sa de gangster s-a încheiat de fapt în 1931 când guvernul federal a reușit să-l facă judecat și condamnat pentru evaziune fiscală. A petrecut în continuare mai mulți ani în închisori, între care vestita Alcatraz, unde a fost închis în detenția sa cea mai lungă.
1935: S-a născut diplomatul Mircea Răceanu, ultimul condamnat la moarte în România regimului comunist
Mircea Răceanu, fost diplomat român în perioada comunistă, a fost ultimul condamnat la moarte al regimului Ceauşescu. El a fost arestat din motive politice, în ianuarie 1989, fiind acuzat că a spionat pentru Statele Unite. Răceanu este fiul vitreg al lui Grigore Răceanu, membru marcant al Partidului Comunist în perioada stalinistă, de asemenea, Mircea Răceanu este unul dintre semnatarii „Scrisorii celor şase” în martie 1989.
Mircea Răceanu (născut în anul 1935) a fost arestat la 31 ianuarie 1989, pe stradă, în timp ce mergea la reşedinţa ambasadorului Statelor Unite la Bucureşti, unde urma să vizioneze filmul ”Spărgătorul de nuci”, ecranizare după baletul cu acelaşi nume. La momentul respectiv, diplomatul conducea Direcţia ”America” din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. În responsabilitatea acestuia intra urmărirea relaţiilor României cu SUA, Canada şi ţările Americii Centrale şi de Sud. Asupra lui au fost găsite documente pe care intenţiona să le predea americanilor.
Prin Hotărârea judecătorească numărul 39 de la 20 iulie 1989, a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, diplomatul a fost condamnat la moarte şi la confiscarea totală a averii personale pentru trădare prin transmitere de secrete, prevăzută de articolul 157 din Codul Penal. Instanţa a afirmat că inculpatul deţinea funcţia de consilier în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, fiind recrutat de serviciul american de spionaj (CIA), căruia i-ar fi transmis informaţii şi documente secrete de natură a periclita securitatea statului şi relaţiile României cu ţările socialiste în perioada 1974-1989. Recursul său a fost respins de Tribunalul Suprem. Aceasta a fost ultima pedeapsă capitală pronunţată în perioada comunistă. Trei luni mai târziu şi cu doar trei luni înainte de Revoluţie, Nicolae Ceauşescu i-a comutat pedeapsa la 20 de ani închisoare.
Cazul Răceanu a fost mediatizat de puterea comunistă la mai bine de două luni de la arestarea diplomatului. În ziarul „Scânteia” din 14 martie 1989, la numai trei zile de la valurile făcute în Occident de ”Scrisoarea celor şase”, Mircea Răceanu era acuzat că „s-a pus în slujba unei puteri străine”. Anunţul referitor la arestare a fost făcut de agenţia oficială de presă Agerpres. „Scrisoarea celor şase” a fost un document conceput de fostul demnitar comunist de rang înalt Gheorghe Apostol şi semnat de alţi cinci foşti membri marcanţi ai Partidului Comunist Român: Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Grigore Răceanu, Constantin Pârvulescu şi Silviu Brucan. Scrisoarea a fost publicată de posturile de radio BBC şi Europa Liberă pe data de 11 martie 1989 şi critica politica urmată de regimul lui Nicolae Ceauşescu. Semnatarii scrisorii au fost arestaţi, interogaţi şi puşi în stare de arest la domiciliu.
Mircea Răceanu a fost singurul spion judecat în ţară, pentru care s-a pronunţat condamnarea la moarte, în ultimii 15 ani ai dictaturii comuniste. ”l-a trădat personal”. În declaraţiile făcute după eliberarea din închisoare, Răceanu a spus că a fost un adversar al regimului comunist şi că a apelat la metoda ”subminării din interior”, pentru a lupta împotriva acestuia. ”Când am ajuns la concluzia că trebuie să fac ceva pentru a mă confruntă cu sistemul, am luat hotărirea să folosesc poziţia şi posibilităţile pe care le aveam pentru a acţiona în direcţia subminării regimului totalitar. N-am intenţionat niciodată să plec din ţară, deoarece am fost întodeauna de părere că, dacă cineva nu este de acord cu sistemul şi este decis să facă ceva împotriva acestuia, atunci trebuie să acţioneze din interior pentru subminarea regimului de dictatură, fiecare folosind în acest scop mijloacele şi căile avute la dispoziţie”.
Mircea Răceanu a fost eliberat din închisoare în 23 decembrie 1989, în timpul Revoluţiei. A plecat în SUA, s-a stabilit în Washington şi a devenit cetăţean amercian în 1992. În anul 1993, justiţia românească a anunţat că sentinţa de condamnare a diplomatului era încă ”valabilă” şi că acesta a fost eliberat ilegal din închisoare.
Şase ani mai târziu, în 1999, un grup de intelectuali români au solicitat oficial anularea sentinţei pe motiv că Răceanu a fost un ”luptător anti-comunist”, dar sentinţa a rămas în vigoare şi de această dată.
Totuşi, în anul 2000, Curtea Supremă de Justiţie a decis anularea sentinţei şi absolvirea lui Mircea Răceanu de toate acuzaţiile. Acesta a fost decorat în 2002 de preşedintele Ion Iliescu cu Ordinul Naţional pentru Merit pentru ”ajutorul oferit României pentru democraţie”.
În România comunistă au fost executate 104 persoane. Între 1965 și 1989 Tribunalul Militar București a condamnat la moarte 47 de persoane. Pedeapsa cu moartea a fost abolită prin Decretul-Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990 și a fost înlocuită cu pedeapsa închisorii pe viață.
Ultimele persoane condamnate la moarte și executate la noi în țară au fost soții Ceaușescu (25 decembrie 1989).
2020 : A murit Radu Călin Cristea, scriitor și jurnalist
Radu Călin Cristea s-a născut în anul 1955, în comuna Ineu, regiunea Arad. El a urmat un liceu din Arad, iar în 1978 a absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București.
A debutat publicistic în 1973 în revista „Orizont” din Timișoara, iar editorial cu volumul de eseuri „Emil Botta-despre frontierele inocenței”, la Editura Albatros, în 1984. De-a lungul timpului a fost colaborator și, mai apoi, redactor la programul „Actualitatea Românească” difuzat de Radio Europa Liberă (1990 – 2002).
De asemenea, a fost director al Muzeului Literaturii Române din București, iar în vara anului 2012 a fost director general (interimar) al TVR. Apoi a rămas în TVR, ca șef al Departamentului „Literatură. Arte”. Începând din 1990, a fost membru al Uniunii Scriitorilor și membru al secției de critică și istorie literară a Asociației de București a Uniunii Scriitorilor. Politic, Radu Călin Cristea era cunoscut şi ca fiind un apropiat al PNL.
Se încarcă comentariile...
