16 ianuarie: Ziua în care studentul Jan Palach şi-a dat foc, la Praga, în semn de protest
0Pe data de 16 ianuarie se împlinesc 55 de ani de când studentul Jan Palach şi-a dat foc, la Praga, pentru a protesta împotriva invaziei armatei sovietice. Este, de asemenea, ziua de naștere a celebrului model britanic, Kate Moss și a actorului român, Radu Gheorghe.
1927: S-a născut Radu Paladi, compozitor
S-a născut la Storojineț, un oraș din Ucraina, situat la o distanță de 22 km sud-vest de Cernăuți, în apropiere de frontiera cu România. A fost un remarcabil compozitor, pianist și dirijor român, cu o contribuție semnificativă în diverse genuri muzicale.
Radu Paladi a început studiul pianului la Conservatorul de muzică din Cernăuți, avându-l ca profesor pe Titus Tarnavski (1941-1943). Între 1947 și 1956, a urmat cursurile Academiei Regale de Muzică și Arte Dramatice din București (astăzi cunoscută ca Conservatorul Ciprian Porumbescu). Aici, a avut o pregătire de excepție sub îndrumarea unor mari personalități muzicale, studiind pian cu Florica Musicescu, compoziție cu Leon Klepper, armonie cu Paul Constantinescu și orchestrație cu Theodor Rogalski.
Paladi a împărtășit cunoștințele sale ca lector (1954-1963) și ulterior conferențiar (1963-1996) la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București.
Muzician de renume, Radu Paladi a fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România încă de la înființarea acestei instituții în 1949. A susținut recitaluri camerale în țară și în străinătate, evidențiindu-se nu doar ca un compozitor talentat, ci și ca un pianist remarcabil. A avut numeroase contribuții în calitate de dirijor și a ocupat funcția de director și dirijor al Orchestrei filarmonice din Botoșani între 1969 și 1972.
A lăsat o operă vastă și variată, acoperind diverse genuri muzicale. A compus muzică de scenă pentru spectacole precum "Pălăria florentină" (1957), "Sălbatecii" (1958), "Școala Calomniei" (1961), și "D-ale Carnavalului" (1962). De asemenea, a contribuit la industria cinematografică românească, compunând muzica pentru filme precum "Fluierașul fermecat" (1954), "Ciulinii Bărăganului" (1958), "La porțile pămîntului" (1966), și "Pe drumul Thaliei" (1965).
În sfera muzicii corale, Paladi a compus peste 200 de lucrări pentru cor mixt a cappella, cor cu pian, cor cu orchestră, precum și colinde și poeme pentru cor. În plus, a avut contribuții semnificative în muzica vocală și de cameră, precum și în cea simfonică și vocal-simfonică. Printre operele sale notabile se numără Suita simfonică „Fluierașul fermecat” (1954), Cantata „Dar de Nuntă” (1957), Oratoriul „Eliberării” (1959), și concerte pentru pian și vioară.
A murit la data de 30 mai 2013, la București.
1928: S-a născut Virgil Calotescu, regizor
Virgil Calotescu s-a născut la Dobroteasa, județul Argeș (în prezent în județul Olt) și a fost un distins regizor român de filme documentare și de ficțiune, s-a născut la Dobroteasa în județul Argeș (în prezent în județul Olt).
A absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București în 1950, pregătindu-se astfel într-un mod care îi va influența ulterior cariera în lumea cinematografiei.
Debutul său cinematografic a avut loc în cadrul studioului Sahia Film, unde a regizat documentarul "Daruri smulse naturii" în 1952, având un scenariu scris de Pompiliu Gîlmeanu. De-a lungul carierei sale, Calotescu a colaborat frecvent cu Francisc Munteanu la realizarea scenariilor pentru numeroase proiecte.
Filmografie selectivă:
"Daruri smulse naturii" (1952), scenariul Pompiliu Gîlmeanu
"Aurul alb" (1954)
"Pe urmele lui 1907" (1957)
"Reconstituirea" (1960), scenariul Gheorghe Enoiu
"Negru pe alb" (1961)
"Ochii orașului meu" (1963)
"Eroii nu mor niciodată" (1970)
"Dragostea începe vineri" (1973)
"Doftana" (1974)
"Transfăgărășanul" (1975)
"Ultima noapte a singurătății" (1976)
"Rețeaua S" (1980)
"Căsătorie cu repetiție" (1985)
"Partidul, patria, poporul" (1986)
"Păstrează-mă doar pentru tine" (1987)
Virgil Calotescu a lăsat o amprentă semnificativă în cinematografia românească, contribuind la realizarea unor filme cu teme variate și diversificate, evidențiindu-se ca un regizor talentat și dedicat artei cinematografice. S-a stins din viață pe data de 6 mai 1991, la București
1942: S-a născut Aurel Dragoş Munteanu, scriitor, ambasador al României la ONU
Născut la 16 ianuarie 1942 în comuna Buda (astăzi Lăpușna, Republica Moldova), Aurel Dragoș Munteanu a fost un prozator și eseist român, cunoscut și pentru rolurile sale post-decembriste ca primul director al TVR, ambasador al României în SUA și la ONU, și președinte al Consiliului de Securitate al ONU.
A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Cluj în 1964 și a fost asistent la Institutul Pedagogic din Oradea. Debutul său în presa literară și editorial a avut loc în anii '60, iar prima sa colecție de povestiri, "După-amiază neliniștită," a fost publicată în 1967. Ulterior, a continuat să publice romane și eseuri notabile.
Aurel Dragoș Munteanu a fost numit în funcția de director al Radioteleviziunii Române în 1990, dar a fost eliberat din această poziție la cerere pe data de 9 februarie 1990. La 23 februarie 1990, a fost numit ambasador al României pe lângă Organizația Națiunilor Unite.
Opera literară a lui Aurel Dragoș Munteanu include lucrări precum "Singuri" (1968), "Scarabeul sacru" (1970), "Opera și destinul scriitorului" (1972), și "Marile iubiri" (1977). Aceste opere explorează teme precum solitudinea umană în fața timpului, analize psihologice profunde și crizele individuale în fața schimbărilor sociale și politice. Eseurile sale acoperă subiecte variate, de la suprarealismul postbelic la analizele literare ale unor scriitori români și străini.
Decesul său a survenit la New York, SUA, la data de 30 mai 2005, iar înmormântarea a avut loc în orașul Washington D.C.
1951: S-a născut actorul Radu Gheorghe
S-a născut în Tulcea și este un remarcabil actor român cu o gamă variată de modalități de exprimare artistică, inclusiv actoria, pantomima și interpretarea muzicală vocală și instrumentală.
A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București în 1975, fiind elevul profesorului Sanda Manu și coleg de grupă cu personalități notabile precum Vlad Rădescu, Horațiu Mălăele, Dan Condurache și Maria Ploae.
Cu o carieră impresionantă în teatru, film, teatru de televiziune și teatru radiofonic, Radu Gheorghe a devenit cunoscut pentru abilitățile sale remarcabile în improvizație, contribuind semnificativ la promovarea genului Stand-Up Comedy în România. În stagiunea 2011-2012, a încântat publicul pe scena Teatrului Mic din București cu rolurile sale în piesele "Interpretul" și "Profesiunea Doamnei Warren."
În plus față de activitatea sa actoricească, Radu Gheorghe s-a remarcat și în domeniul muzical, având în discografie lucrări precum "Broasca țestoasă" (versuri de Christian Morgenstern) și piese muzicale compuse de Adrian Enescu. Filmografia sa include apariții în producții precum "Decolarea" (1971), "Iarba verde de acasă" (1977), "Ana și «hoțul»" (1981) și multe altele.
1969: Studentul Jan Palach şi-a dat foc, la Praga
La 16 ianuarie 1969, studentul Jan Palach al Universităţii din Praga şi-a dat foc în piaţa Wenceslas din capitala cehoslovacă, în semn de protest faţă de lipsa de reacţie a societăţii în urma invaziei forţelor unora dintre statele Pactului de la Varşovia în august 1968.
Gestul care a dus la decesul lui Jan Palach a generat o reacţie extraordinară atât în Cehoslovacia cât şi în străinătate, indică www.janpalach.cz. Palach s-a născut la 11 august 1948 la Praga. Între 1967-1968, a studiat la Academia de Studii Economice, însă, îndrumat de pasiunea sa pentru fi losofi e, s-a înscris pentru a o studia, în 1968, la Facultatea de Arte din cadrul universităţii din Praga. El a întocmit o declaraţie cu mai multe revendicări, pe fondul invaziei forţelor unora dintre ţările Pactului de la Varşovia, care vizau oprirea încercărilor din ce în ce mai pronunţate ale conducerii de partid şi de stat de a introduce cenzura, de a se împăca cu ocupanţii şi de a limita drepturile cetăţeneşti.
La 6 ianuarie 1969, Jan Palach a trimis o scrisoare lui Lubomir Holecek, lider al studenţilor, în care-i cere să declanşeze acţiuni pentru ocuparea principalei clădiri a Radioului cehoslovac şi să lanseze, prin intermediul postului de radio, un apel la mişcări de stradă ample, potrivit www.janpalach.cz.
Ca urmare a lipsei de reacţie la nivelul societăţii cehoslovace, Jan Palach a redactat în dimineaţa zilei de 16 ianuarie 1969 o scrisoare de rămas-bun pe care a semnat-o „Făclia nr. 1”. A cumpărat două sticle de plastic în care a pus benzină şi în jurul orelor 14.25 şi-a dat foc lângă clădirea Muzeului Naţional afl ată în piaţa Wenceslas, după ce şi-a stropit hainele cu combustibil, transformându-se într-o torţă umană.
A fost preluat de o ambulanţă şi dus la clinica de chirurgie plastică din strada Legerova, unde a murit trei zile mai târziu, conform janpalach.cz. La funeraliile care au fost organizate la 25 ianuarie 1969 au venit mii de cetăţeni de toate vârstele, marşul funerar transformându#se într-o manifestaţie publică împotriva forţelor Pactului de la Varşovia.
La mai bine de o lună distanţă de la autoincendierea lui Jan Palach, la 25 februarie 1969, tot în piaţa Wenceslas, Jan Zajíc, în vârstă de 18 ani, şi-a dat foc. În memoria lui Jan Palach a fost amenajat un mic monument în piaţa Wenceslas în locul în care el şi-a dat foc.
Ulterior, a mai fost ridicat un monument în apropierea Facultăţii de Arte, fi ind vorba despre un ansamblu de sculpturi intitulate Casa Sinuciderii şi Casa Mamei Sinuciderii. Acest ansamblu a fost realizat de arhitectul american de origine cehă John Hejduk. A fost aşezată, de asemenea, o placă comemorativă cu poemul „Înmormântarea lui Jan Palach” al scriitorului american David Shapiro, potrivit www.prague.eu.
Ultimele şase luni din viaţa lui Palach au fost transpuse într-un scenariu semnat de Eva Kanturkova, fi ind realizat şi un fi lm, „Jan Palach”, în regia lui Robert Sedlacek, care a avut premiera în august 2018, conform www.imdb.com. (LIT)
1974: S-a născut top-modelul Kate Moss
Născută în Croydon, Londra, ca fiica lui Linda Rosina Moss și Peter Edward Moss, a crescut în zonele Addiscombe și Sanderstead ale aceluiași cartier. Părinții ei au divorțat când avea 13 ani, iar Moss a urmat școala primară Ridgeway și liceul Riddlesdown High School. A avut câteva locuri de muncă locale în adolescența sa timpurie.
Cariera ei în modeling a început în 1988, la vârsta de 14 ani, când a fost recrutată de Sarah Doukas, fondatoarea agenției Storm Management, la Aeroportul JFK din New York. Prima ședință foto importantă a fost realizat de Corinne Day pentru revista The Face, la vârsta de 16 ani.
A devenit cunoscută în campania "heroin chic" pentru Calvin Klein în 1996. Cu toate acestea, a fost implicată într-un scandal de consum de droguri în 2005, care a dus la îndepărtarea sa temporară din industria modei. A fost însă achitată rapid de acuzații.
Colaborările sale cu Calvin Klein au contribuit la statutul său de icon al modei. Este cunoscută pentru figura ei zveltă și pentru rolul său în moda de tip "size zero".
Și-a continuat cariera în modeling și a fost prezentă în campanii pentru numeroase branduri prestigioase. A avut colaborări de lungă durată cu case de modă precum Chanel, Louis Vuitton, Balenciaga și multe altele. A fost pe coperta a numeroase reviste de modă, inclusiv Vogue, Harper's Bazaar și Vanity Fair.
În 2012, a ocupat locul al doilea în clasamentul Forbes al celor mai bine plătite modele, cu venituri estimate la 9,2 milioane de dolari într-un singur an. A primit numeroase premii pentru contribuția sa la moda, inclusiv premiul British Fashion Awards în 2013, care a recunoscut aportul său timp de 25 de ani la modă. Revista Time a inclus-o în lista celor 100 de persoane cele mai influente din lume în 2007. Tot în 2007, a lansat o linie de haine în colaborare cu Topshop.
Kate Moss a inspirat diverse reprezentări culturale, inclusiv o statuie de aur de 1,5 milioane de lire sterline sculptată în 2008 pentru o expoziție la British Museum.
Pe lângă cariera sa de model, Moss a fost implicată în proiecte muzicale și a apărut în mai multe videoclipuri muzicale. De asemenea, a jucat în câteva filme și a avut o prezență în industria parfumurilor, lansând mai multe linii de parfumuri cu numele său.
În 2016, a fondat agenția Kate Moss Agency, reprezentând modele precum Rita Ora și Jordan Barrett. Kate Moss rămâne un nume de referință în lumea modei și a divertismentului, cu o carieră de peste 25 de ani și o influență semnificativă în industrie.
1995: A murit Ştefan Popescu, poet, prozator şi traducător
Ștefan Popescu, cunoscut și sub pseudonimul Sabin Vasia, s-a născut în București, provenind dintr-o veche familie de armeni din Agân (Turcia), care se stabilit în București încă de la începutul secolului trecut (tatăl român și mama armeanca).
După absolvirea liceului „Matei Basarab” în 1930, Ștefan Popescu a urmat Facultatea de Litere, pe care a absolvit în 1934. Inițial, și-a început cariera ca bibliotecar timp de patru ani, apoi a devenit profesor și redactor la Radio între anii 1945-1948.
Primele sale încercări literare au văzut lumina tiparului în revista liceului și ulterior în „Viața românească”. A fost unul dintre fondatorii revistei „Cadrul”, unde și-a semnat creațiile cu pseudonimul Sabin Vasia.
Ștefan Popescu a debutat în lumea literară ca un adept al stilului withmanian, explorând teme care nu glorificau marile energii colonizatoare, ci, imitând gesturile unui autohton rural și arhaic, se întreba cu simplitate asupra misterului călătoriei umane.
A publicat aproximativ 50 de titluri, inclusiv 18 volume de poezie, 6 de proză, o piesă de teatru pentru copii și 15 traduceri. George Munteanu, critic literar, îl caracterizează drept „un poet cu o expresie adesea complet denudată, înzestrat cu lipsa de prejudecăți, îndrăzneală lucidă și cu o prezentare complet descifrată a personalității sale”.
Pe parcursul decadelor literare 1940-1950, numele lui Ștefan Popescu a fost prezent în publicații precum „Cadran”, „Convorbiri literare”, „Discobolul”, „Gazeta literară”, „Gong”, „Reporter”, „Viața românească” și altele. A avut o contribuție consistentă în proză și eseistică, fiind laureat al Academiei Române pentru volumele sale "Critice I" și "Realități și exigențe literare" în anul 1948.
El a trecut și prin perioade dificile, inclusiv implicarea în „Procesul Pătrășcanu”, care l-a determinat să se retragă temporar din viața literară. După eliberare, a revenit cu romane precum „Premieră de gală” și „Pașala”, precum și cu o serie de eseuri și nuvele. De asemenea, a scris monografii despre Michelangelo, Van Dyck și Delacroix, adăugând unicitate creațiilor sale.
Ștefan Popescu a păstrat o legătură constantă cu familia din partea mamei și a continuat să-și împărtășească gândurile și creativitatea până la trecerea sa în neființă, în 1995, pe 19 ianuarie.
Se încarcă comentariile...
