15 iunie: Ziua în care a murit, acum 135 de ani, genialul Eminescu. Ultimele versuri găsite în buzunarul său
0Tot pe 15 iunie a fost sfințit drapelul tricolor, a fost înființat fondat lagărul de exterminare de la Auschwitz, s-a născut Demis Roussos, cântăreţ grec.
1848: A fost sfinţit drapelul naţional tricolor, cu deviza „Dreptate, Frăţie"
Tricolorul ca simbol al naţiunii româneşti apare la începutul secolului XIX odată cu renaşterea naţională a României : astfel, este de remarcat prezenţa celor trei culori în canafuri şi în picturile de pe pânza drapelului răscoalei lui Tudor Vladimirescu, în cadrul căreia li se atribuie pentru prima oară semnificaţia: „Libertate (albastrul cerului), Dreptate (galbenul ogoarelor), Frăţie (roşul sângelui)”.
Tricolorul a fost adoptat întâi în Ţara Românească, în 1834 ca drapel de luptă, când domnitorul reformator Alexandru D. Ghica a supus aprobării sultanului Mahmud al II-lea modelul drapelelor şi pavilioanelor navale de luptă. Acest model era un „steag cu faţa roşie, albastră şi galbenă, având şi acesta stele şi pasăre cu cap în mijloc”. Curând, ordinea culorilor a fost schimbată, astfel încât galbenul să apară în centru.
În 1848, steagul adoptat de către revoluţionari ca drapel al Ţării Româneşti a fost tricolorul albastru-galben-roşu (cu albastrul sus, deci, conform semnificaţiei „Libertate, Dreptate, Frăţie”). Acest tricolor apare atunci de asemenea în Moldova, în Ardeal (de exemplu la Adunarea de la Blaj) şi până la Paris (unde este arborat la 26 aprilie 1848) de către studenţii români care salutau noul guvern revoluţionar cu un tricolor „ca semn al unirii moldovenilor cu muntenii”.
1889: S-a stins din viață genialul poet român Mihai Eminescu
În dimineaţa de 15 iunie, în sanatoriul de boli mintale al doctorului Şuţu, situat pe Strada Plantelor din municipiul Bucureşti, se stingea din viaţă, la doar 39 de ani, după o cruntă suferinţă,cel care a fost poetul genial al românilor, Mihai Eminescu.
A murit singur, cum au fost de altfel ultimii ani din viaţa sa, dar poezia i-a fost alături până la ultima suflare. Potrivit eminescologului Nicolae Georgescu, în halatul poetului mort s-au găsit ultimele sale versuri, premonitoare:
“Atâta foc, atâta cer
Atâtea lucruri sfinte
Peste’ntunericul vieţii
Ai revărsat, părinte!”.
Pe ultimul drum, poetul a fost condus de puţinii prieteni şi apropiaţi, printre care Mihail Kogălniceanu, Toderiţă Rosetti (fratele Elenei Cuza), Titu Maiorescu, Lascăr Catargiu, mulţi studenţi şi elevi ai Şcolii Normale de Institutori din Bucureşti. Din partea studenţilor a rostit câteva cuvinte emoţionante Gheorghe Calmuschi, botoşănean ca şi poetul. “Şi noi care te am iubit şi te am preţuit atât de mult îţi vom dezmierda cu lacrimi multă vreme mormântul tău şi l vom corona cu flori de tei, pronunţând numele Eminescu, care conţine în el aşa de mult, cât o lume întreagă”.
Necrologul a fost rostit de Grigore Ventura, prim-redactor la ziarul „Adevărul”, care a spsu: „Acela ce zace aici înaintea noastră n-a fost al nimănui, ci al tuturor românilor. Nu e dar de mirare că toţi îl plângem; dar lacrimile noastre, ale tuturor, se vor schimba în rouă roditoare şi binefăcătoare sub razele luminoase ce va răspândi soarele amintirii poetului iubit”.
1940: A fost fondat lagărul de exterminare de la Auschwitz, destinat inițial oamenilor politici din Polonia
Complexul de la Auschwitz-Brikenau a funcţionat, potrivit istoricilor, în perioada mai 1940 – ianuarie 1945, înfiinţat în 1940, în sudul Poloniei, în apropierea unui nod feroviar important care făcea mai accesibil transportul deţinuţilor. Circa 1,1 milioane de oameni au murit în lagăr, iar metoda principală de exterminare au fost camerele de gazare, în care victimele erau ucise cu gazul Zyklon B.
90 la sută dintre victimele lagărului au fost evrei, cărora li s-au adăugat 150.000 de poponezi ne-evrei, peste 20.000 de romi şi 15.000 de prizonieri sovietici, precum şi zeci de mii de oameni de alte naţionalităţi. Mulţi dintre cei care nu au fost ucişi în camerele de gaze au murit din cauza foametei, a muncii forţate, a bolilor infecţioase, a execuţiilor individuale şi a experimentelor medicale. Cadavrele celor ucişi erau arse în crematorii imense.
Lagărul de concentrare nazist Auschwitz-Birkenau, situat lângă Auschwitz, a fost eliberat de Armata Roșie la 27 ianuarie 1945. Între 1941-1945, aproximativ 1,4 milioane de oameni au fost uciși în lagăr, dintre care majoritatea erau evrei, dar și polonezi, țigani și prizonieri de război sovietici. În 1947, pe locul fostului lagăr de concentrare a fost înființat un muzeu memorial.
1946: S-a născut Demis Roussos, cântăreţ grec (d. 2015)
Roussos a atins pentru prima dată succesul ca membru (vocalist şi basist) al formaţiei Aphrodite's Child, în care a fost coleg cu Vangelis. Împreună au înregistrat cântece precum „Rain and Tears”, „Marie Jolie” şi „It's Five a Clock”, iar la începutul anilor '70 au lansat albumul conceptual 666.
După această etapă, Roussos şi-a investit energia în propria carieră solo. În timp ce primul său album a fost un proiect necomercial, Demis Roussos s-a orientat mai târziu spre genul şlagăr, lansând cântece precum „Forever And Ever”, „Goodbye, My Love, Goodbye” şi „My Friend the Wind”. A cântat în mai multe limbi.
De-a lungul carierei sale, Roussos a vândut peste 60 de milioane de albume în lumea întreagă.
1977: A fost inaugurat, la Paris, atelierul lui Constantin Brâncuși
Atelierul a fost reconstituit pe esplanada Beaubourg, intr-o constructie izolata de cladirea Muzeului de Arta Moderna. Spatiul cuprinde 148 de sculpturi si incearca sa redea atmosfera atelierului sculptorului din Impasse Ronsin.
Constantin Brâncuși (n. 19 februarie 1876, Hobița, Gorj — d. 16 martie 1957, Paris) a fost un sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuși a fost ales membru postum al Academiei Române. Francezii și americanii îl desemnează, cel mai adesea, doar prin numele de familie, pe care îl scriu fără semne diacritice, Brancusi, pronunțându-l după regulile de pronunțare ale limbii franceze.
1985: A avut loc, la Ploieşti, ultimul spectacol al Cenaclului Flacăra, interzis de către autorităţile comuniste
Fenomenul numit Cenaclul Flacăra s-a stins într-o noapte furtunoasă la Ploieşti, pe 15 iunie 1985. Concertul susţinut de Adrian Păunescu pe stadionul Petrolului s-a încheiat cu 6 morţi şi 100 de răniţi. Episodul sângeros, trecut sub tăcere de autorităţile comuniste, a dus la interzicerea Cenaclului.
După 12 ani de spectacole şi concerte, demarate în 1973, Cenaclul Flacăra a fost interzis în anul 1985. Ultima reprezentaţie, cea care a dus la închiderea Cenaclului de către autorităţile comuniste, s-a desfăşurat la Ploieşti, pe stadionul echipei Petrolul, în ceea ce se anunţa o frumoasă seară de vară, pe 15 iunie.
Era spectacolul cu numărul 1.615 al Cenaclului condus de Adrian Păunescu, concerte care ajunseseră la acel moment la nivelul actualelor turnee ale artiştilor străini. Sălile de spectacol şi stadioanele din ţară erau neîncăpătoare şi se vorbea deja despre un fenomen, „Woodstock-ul românesc“.
Amintirile unui martor ocular anonim
Sub protecţia anonimatului, un „martor ocular“ a povestit în mediul online experienţa, din perspectiva „puştanului de 17 ani“ pe care îi avea la spectacol. „Am fost pe stadion atunci. La tribuna a doua era întuneric şi lume puţină, răzleaţă, sau cupluri care se îmbrăţişau şi se sărutau. (…) La un moment dat, a început o vijelie năprasnică ce a smuls cortul care acoperea scena unde se ţinea spectacolul, undeva pe gazon în fata tribunei întâi, la mijlocul terenului. Vijelia a fost extraordinar de puternică şi s-a întrerupt şi curentul. Păunescu nu a încetat să vorbească şi să recite poezii. Încerca să ţină lumea în priză, sperând că o să înceteze vântul şi spectacolul o să continue. Dar nu a fost aşa. Ne ţineam de barele de metal de pe ultimul rând să nu ne ia pe sus vântul. Era întuneric beznă şi vântul scotea zgomote puternice, parcă urla“, povesteşte fostul fan al Cenaclului Flacăra.
2019: S-a stins din viață Franco Zeffirelli, regizor italian de film (n. 1923)
Zefirelli, care s-a născut la Florența, a devenit cunoscut pentru spectacolele de operă şi pentru adaptările cinematografice ale unor opere de Shakespeare, pentru care a şi primit două nominalizări la Oscar.
A intrat la Universitatea din Florenţa pentru a studia arhitectura, în anii studenţiei implicându-se în spectacolele companiei de teatru a universităţii. În timpul ocupării Italiei de către trupele germane, în cel de-al Doilea Război Mondial, Zeffirelli a întrerupt studiile şi a lucrat ca translator.
După încheierea războiului, a mers la Roma pentru a urma o carieră în teatru. S-a alăturat companiei Morelli-Stoppa a lui Luchino Visconti, unde a fost atât actor cât şi regizor de scenă. A lucrat cu Visconti la pelicula "La terra trema" (1948), dar şi la alte producţii.
Producţia "Romeo and Juliet", lansată la 8 octombrie 1968, a constituit una dintre cele mai reuşite pelicule ale regizorului italian, care a fost şi nominalizat la Oscar şi la Globurile de Aur pentru cel mai bun regizor, menţionează www.imdb.com. Pentru această producţie a primit premiul "David di Donatello".
Seria televizată "Jesus of Nazareth" (1977) a fost un succes apreciat atât de publicul larg cât şi de critici.
Pelicula biografică "Callas Forever" (2002), un omagiu adus artistei internaţionale Maria Callas, a fost filmată în Bucureşti, Andaluzia şi Paris şi a fost un succes atât din punct de vedere al încasărilor, cât şi în ceea ce priveşte costurile.
În 1999, a fost recompensat cu premiul special al Festivalului internaţional de film "Karlovy Vary" pentru contribuţia sa la dezvoltarea cinematografiei mondiale. A obţinut, în 2003, premiul Festivalului internaţional de film de la Palm Springs pentru munca depusă în calitate de regizor.
Se încarcă comentariile...
