12 februarie: Un an de când Klaus Iohannis și-a încheiat mandatul prelungit de președinte al României
0Pe 12 februarie 2025, Klaus Iohannis și-a încheiat cel de-al doilea mandat în fruntea statului român. Tot pe 12 februarie s-au născut scriitoarea Otilia Cazimir și regizorul Franco Zeffirelli.
1554: Lady Jane Grey, regină a Angliei pentru nouă zile, a fost decapitată pentru trădare
Lady Jane Gray a fost aşezată pe tronul Angliei de intrigantul său socru, deposedată de verişoara sa, însetată de putere, şi condamnată la moarte de trădarea propriului său tată. În dimineaţa zilei de 12 februarie 1554, Jane a fost adusă în locul special amenajat într-una dintre camerele Turnului Londrei. Cu puţin timp înainte a privit cum a fost adus înapoi, într-o căruţă, corpul neînsufleţit al soţului ei, care fusese executat pe un deal din apropiere. Netulburată de spectacolul înfiorător, a înfruntat moartea cu curaj.
A ţinut un mic discurs, stăruind la cei prezenţi să se roage pentru ea şi pentru că au fost orbiţi şi a îngenuncheat pe paiele aşternute special în acest scop si a rostit ultima rugăciune. Fiind legată la ochi, pentru un moment calmul a părăsit-o observând că butucul nu era aproape. „Ce trebuie să fac ? Unde este?” a întrebat panicată. Şi-a recăpătat însă starea în timp ce mâinile i-au fost ghidate către acesta. Câteva momente mai târziu toporul căzu retezându-i capul dint-o singură lovitură timp în care cu hotărâre şi-a încredinţat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Tânăra Jane Gray şi-a trăit moartea ca pe ultima sa datorie fata de această lume vitregă aşa cum a acceptat fără crâcnire, dar cu reţinere numirea pe tronul Angliei , fără să îşi fi dorit sau să fi cerut aceasta, fapt care a aşezat-o în ingrata postură de trădătoare în faţa poporului pe care se angaja chiar în acel moment să îl slujească.
1809: S-a născut Abraham Lincoln, al 16-lea președinte al Americii, care a abolit sclavia
Abraham Lincoln (n. 12 februarie 1809, Hodgenville, Kentucky, SUA – d. 15 aprilie 1865, Petersen House, SUA) a fost un avocat si om politic american, al șaisprezecelea președinte al Statelor Unite ale Americii, funcție pe care a exercitat-o începând cu luna martie 1861 și până la asasinarea sa în aprilie 1865.
Lincoln a condus Statele Unite în timpul Războiului Civil—cel mai sângeros conflict al său, dar și cea mai mare criză morală, constituțională și politică.
Prin aceasta, el a conservat Uniunea, a bolit sclavia, a întărit guvernul federal și a modernizat economia.
1809: S-a născut naturalist englez Charles Darwin, autorul teoriei evoluționiste
În tinerețe, fiind impresionat de pe urma unui contact cu aborigenii în timpul călătoriei în jurul lumii, Charles Darwin a scris în Jurnalul său: „Mirarea pe care am resimțit-o văzând pentru prima dată un grup de oameni din Țara de Foc nu-mi va părăsi niciodată memoria; imediat, un gând m-a cuprins: așa arătau, deci, și strămoșii noștri. Acești oameni erau goi-goluți, (...) părul le era lung și încâlcit, gura le tremura de emoție, iar fața le era sălbatică, teribilă și neîncrezătoare. Nu posedau practic nicio tehnică și, ca niște animale sălbatice, trăiau cu ce prindeau; nu erau conduși de nimeni și erau fără milă față de toți cei care nu aparțineau micuțului lor trib”. Așadar, lui Charles Darwin însuși nu i-a fost străină descrierea populațiilor aborigene într-un limbaj obișnuit pentru secolul XIX, conform dihotomiei „rasă superioară” versus „rasă inferioară”; deși aici Darwin a invocat totuși nivelul dezvoltării lor culturale, nu nemijlocit apartenența rasială.
Comună pentru majoritatea cercetătorilor de atunci era atitudinea negativă față de căsătoriile interrasiale. O opinie populară era că încrucișarea interrasială provoacă alterarea speciei, ducând la pieirea ei din punct de vedere atât fizic, cât și moral, iar Charles Darwin, vizitând Brazilia în timpul călătoriei sale pe vasul Beagle, rămase uluit de faptul că văzuse acolo cazuri multiple de coabitare a albilor cu oameni de altă culoare.
El a scris că diferențele între negrii africani și europeni sunt atât de izbitoare, încât orice anatomist i-ar clasifica drept specii separate și numai tendințele de coabitare observate de el îl făcuseră să mediteze că totuși e vorba probabil de rase (sau subspecii) ale unei singure specii.
În pofida acestor mențiuni și impresii personale, Darwin, în general, avuse o gândire progresistă pentru acele vremuri, nu doar sub aspect teoretic științific, ci și social. El s-a manifestat foarte activ în favoarea abolirii sclaviei, considera că ar fi un prilej de mândrie pentru Anglia dacă ar fi prima națiune europeană care să condamne oficial practica sclaviei. De asemenea, susținea afirmarea femeilor în domeniul științei, contrar stereotipurilor și impedimentelor din acele vremuri.
1884 - S-a născut Otilia Cazimir, poetă şi prozatoare
Otilia Cazimir rămâne până în zilele noastre una dintre puţinele femei care şi-au lăsat amprenta asupra poeziei româneşti.
Supranumită „poeta sufletelor simple”, Otilia Cazimir a povestit într-un interviu, cu doar 3 ani înainte de a se stinge din viaţă, de ce nu i-a plăcut pseudonimul său literar. Mihail Sadoveanu şi Garabet Ibrăileanu sunt cei care au botezat-o.
Talentata scriitoare a publicat în 73 de ani de viaţă, dintre care 55 de activitate literară, aproape 60 de volume, constand în lucrări originale şi traduceri - arată Muzeul Naţional al Literaturii Iaşi.
Scriitoarea s-a îndrăgostit iremediabil la doar 17 de ani de poetul George Topîrceanu, care era mai mare cu 8 ani ea.
Totuşi, cei doi au ales să-şi ascundă relaţia, o legătură întreruptă doar de distanţă, în perioada în care Topîrceanu a fost prizonier de război în Bulgaria (1916-1918).
Nu este cunoscută cauza exactă a morţii Otiliei Cazimir, însă se ştie ca suferea de mai multe boli care au măcinat-o de-a lungul anilor. Printre afecţiunile care au dus la decesul acesteia s-au numărat ”un dezechilibru glandular, cu hipercalcemie, hipertensiune, stare rea a ficatului şi mai ales un surmenaj accentuat” şi se bănuia că avea şi probleme cardiace. Otilia Cazimir a trecut la cele veşnice la 73 de ani, în noaptea de 7 spre 8 iunie 1967, la ora 2.30.
1923: S-a născut regizorul Franco Zeffirelli
Gianfranco Corsi Zeffirelli s-a născut pe 12 februarie 1923 la Florenţa. A urmat cursurile Facultăţii de Arte Frumoase din cadrul Universităţii din Florenţa. Şi-a început cariera ca asistent al lui Lucino Visconti, cu care a lucrat la „La terra trema" (1947), „Bellissima" (1951) şi „Senso" (1952). S-a făcut cunoscut ca actor, scenarist, regizor şi producător. Alte filme care l-au ridicat printre titanii cinematografiei sunt: „Frate Soare, soră Lună“, „Campionul“, „Traviata“, „Otello“, „Hamlet“, „Jane Eyre“, „Un ceai cu Mussolini“ sau „Trei fraţi“.
Creaţiile sale cinematografice au devenit pelicule clasice ale celei de-a şaptea arte. În 1999, la Festivalul Internaţional de Film de la Karlovy Vary, a primit Premiul special pentru contribuţia sa în lumea filmului. Zeffirelli a fost activ până la o vârstă înaintată, deşi sănătatea sa era din ce în ce mai şubredă.
El şi-a petrecut ultimii ani de viaţă în scaunul cu rotile, înconjurat de câinii săi credincioşi la vila sa de la periferia Romei, notează AFP. A cochetat şi cu politica, fiind membru al Partidul Forza Italia şi senator în perioada 1994-2001. Este considerat, potrivit unor înregistrări genealogice, un urmaş al geniului renascentist Leonardo da Vinci.
1974: Dizidentul rus Aleksandr Soljeniţîn este exilat din Uniunea Sovietică
Alexandr Isaievici Soljenițîn (n. 11 decembrie 1918, Kislovodsk, URSS, d. 3 august 2008, Moscova) a fost un romancier rus, activist și dizident anticomunist, care a făcut cunoscută lumii întregi problema gulagurilor și a lagărelor de muncă forțată din Uniunea Sovietică.
Deși, de cele mai multe ori, scrierile sale erau interzise, a reușit să publice o serie de cărți, dintre care cele mai cunoscute sunt: “Arhipelagul Gulag“, “O zi din viața lui Ivan Denisovici” sau “Pavilionul canceroșilor“.
“Pentru forța etică cu care a continuat tradițiile inalienabile ale literaturii rusești”, Soljenițîn a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1970.
A fost expulzat din Uniunea Sovietică în 1974, dar s-a întors în Rusia în 1994, după prăbușirea regimului comunist.
2025: Klaus Iohannis și-a încheiat mandatul de Președinte al României
12 februarie 2025 a fost ultima zi a lui Klaus Iohannis în funcția de președinte al României. După două mandate, prelungite cu aproape două luni, Klaus Werner Iohannis și-a dat demisia din funcția de președinte al României.
Ultimul mandat prezidențial al lui Iohannis urma să se încheie la 21 decembrie 2024, dar Curtea Constituțională a României, după desecretizarea informațiilor primite de la SRI, SIE și Ministerul Afacerilor Interne referitoare la candidatul pentru prezidențiale Călin Georgescu, a decis ca Iohannis să continue funcția până la alegerea noului președinte.
Demisia președintelui a venit pe fondul redepunerii semnăturilor pentru inițiativa de suspendare a președintelui Klaus Iohannis. După două blocaje în Birourile Permanente din Parlament, inițiativa a reușit să treacă pe ordinea de zi a unei ședințe de plen reunit care ar fi trebuit să aibă loc marți dimineață. Partidele de opoziție ar dispus de voturile necesare suspendării și astfel ar fi fost declanșată procedura de demitere, care presupune organizarea unui referendum în 30 de zile.
Situația ar fi bulversat societatea și ar fi avut urmări atât pe plan intern, cât și pe plan extern, a motivat Klaus Iohannis, în contextul în care în luna mai sunt programate alegerile pentru un nou președinte. „Nu va înțelege absolut nimeni ce rost are un astfel de demers când Președintele în funcție va pleca oricum. Mai pe românește, vom fi efectiv de râsul lumii. Pentru a scuti România și pe cetățenii români de această criză, de această evoluție inutilă și negativă, demisionez din funcția de Președinte al României”, a spus Klaus Iohannis.
Funcția a fost preluată de Ilie Bolojan, care a asigurat interimatul până la organizarea următoarelor alegeri câștigate de Nicușor Dan.
Se încarcă comentariile...
