11 martie, ziua în care a fost adoptată Proclamația de la Timișoara. Cum ar fi arătat România astăzi dacă s-ar fi aplicat Punctul 8 VIDEO
0La 11 martie 1990 a fost adoptată „Proclamaţia de la Timişoara“, iar în anul 1985, Mihail Gorbaciov a fost ales Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, fapt ce a marcat începutul destinderii între Est și Vest.
1642: Sinodul de la Iaşi a adoptat „Mărturisirea ortodoxă”
„Mărturisirea ortodoxă” a lui Petru Movilă, mitropolit al Kievului, adoptată pe 11 martie 1642 la Iași, este cea dintâi tipăritură din Moldova.
1888: Marele viscol din 1888
O furtună masivă de zăpadă a paralizat costa de est a Statele Unite. După trei zile și jumătate au fost înregistrate aproximativ 400 de decese.
1908: a murit scriitorul, jurnalistul și pedagogul italian Edmondo De Amicis
Edmondo De Amicis (născut la data de 21 septembrie 1846, la Oneglia) este autorul celebrului roman pentru copii „Cuore”, cunoscut universal, considerat o carte exemplară a primului socialist italian.
Romanul a cunoscut un succes colosal, fiind reeditat de 40 de ori în câteva luni. Ulterior, a fost tradus în zeci de limbi (există peste 200 de traduceri ale cărții).
1931: s-a născut actorul Ion Besoiu
Ion Besoiu s-a născut la Sibiu, unde a şi absolvit Academia de Teatru şi Muzică. A debutat în teatru în 1950, însă consacrarea a venit după turnarea filmului „Toate pânzele sus”, în regia lui Mircea Mureşan, unde i-a avut ca parteneri pe Ilarion Ciobanu şi Jean Constantin.
Produs între 1975 - 1977, filmul „Toate pânzele sus“ prezintă în 12 episoade aventura goeletei Speranţa în drumul său către Ţara de Foc. Anton Lupan (Ion Besoiu), căpitanul navei, pleacă în căutarea prietenului său Pierre Vaillant (Ion Dichiseanu), luat prizonier de către piraţi.
Echipajul format din Ieremia (Sebastian Papaiani), Gherasim (Ilarion Ciobanu), Ismail (Jean Constantin), Mihu (Cristian Şofran), George Paul Avram – Haralamb şi Adnana (Julieta Szönyi), are parte de numeroase peripeţii.
Oamenii sunt curajoşi şi astfel reuşesc împreună să treacă peste toate încercările şi îl urmează încrezători pe căpitan în căutarea prietenului dispărut.
Ion Besoiu a avut parte de o aventură demnă de un scenariu de film şi în viaţa reală, în timpul filmărilor la serial, alături de regizorul Mircea Mureşan şi de căţelul Lăbuş.
Pe litoralul românesc, echipa de filmare a locuit la hotelul Palas. În cel mai luxos apartament al stabilimentului locuia în acea perioadă un şeic, care venise în România ca să cumpere oi.
Într-o seară, în timp ce regizorul îl plimba pe Lăbuş, la intrarea în hotel s-a iscat un scandal între şeicul respectiv şi un taximetrist. Arabul se supărase că şoferul, care aştepta o comandă, parcase pe locul pe care-l utiliza el de obicei.
Spiritele s-au încins rapid. „Cei doi s-au luat la bătaie, iar Lăbuş, care nu suporta scandalul, a început să latre la ei. A apărut şi un marinar de-al arabului, care s-a repezit la şofer, încercând în acelaşi timp să îndepărteze câinele cu lovituri de picior. Speriat că îl loveşte şi ratez filmările, am intrat între ei, ca să-l scot pe Lăbuş. Numai că marinarul m-a lovit cu pumnul în faţă. Mi-am amintit şi eu câte ceva din anii de ucenicie la box şi i-am tras una exact în colţul bărbiei, încât a zburat peste capota taxiului.
A ieşit şi Besoiu cu un pistol în mână şi i-a pus la perete pe arabi, cu mâinile sus. Între timp apăruse şi un Aro al Miliţiei. Un plutonier a sesizat pistolul: «Ce-i cu ăsta?!» Besoiu i l-a pus în mână. Era o jucărie de plastic, dar care imita perfect un Browning. Cei doi scandalagii au fost duşi la secţie, iar eu am ajuns la spital, pentru că aveam o fisură la deget.
Directorul de producţie, Sideriu Aurian, evreu pus pe câştig, a reclamat la miliţie că filmările sunt puse sub semnul întrebării: «Dacă regizorul e indisponibil numai câteva zile şi e foarte mult! Ratăm filmări de milioane!» De fapt s-a filmat, doar nu dirijam cu degetul fracturat. Tămbălăul a luat însă proporţii, s-a interzis ieşirea din ţară a arabilor, a venit de la Ministerul Agriculturii un director alarmat de situaţie, pentru că şeicul tocmai îmbarcase un vapor plin cu oi vii. Pentru că nu se putea să nu existe coincidenţe ca-n filme, tipul, Petrică Munteanu, fusese coleg de clasă cu Besoiu. Ne-a convins să retragem într-un final reclamaţia. Şeicul şi-a luat în scris angajamentul că va plăti daune dacă va fi cazul. N-a fost!“, a povestit Mircea Mureşan pentru Adevărul.
Ion Besoiu a murit pe 18 ianuarie 2017.
1955: a murit bacteriologul scoțian Alexander Fleming, descoperitorul penicilinei, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină
Penicilina este cea mai importantă invenție accidentală. Într-o zi din anul 1928, biologul scoțian Alexander Fleming și-a părăsit pentru mai mult timp laboratorul de lucru fără a-l curăța.
La întoarcere, omul de știință a remarcat ca pe unele dintre culturile sale se dezvoltase un soi de ciupercă necunoscută ce manifesta o caracteristică bizară: bacteriile nu păreau să contamineze acele culturi în special și nici să se dezvolte în jurul lor. Astfel s-a născut penicilina.
1953: s-a născut Ladislau Bölöni, fost fotbalist internaţional, fost selecţioner şi antrenor de fotbal
Ladislau Bölöni (Loți) s-a născut în Târgu Mureș și a copilărit în Târnăveni. Ca fotbalist, a debutat în 1967, la echipa Chimica Târnăveni, unde a jucat până în 1969. Între 1970 și 1984, a jucat la ASA Târgu Mureș, iar apoi a fost transferat la Steaua București.
În anii 1977 și 1983 a fost desemnat cel mai bun fotbalist al României. A avut 108 meciuri în echipa națională, pentru care a marcat 25 de goluri. De 23 de ori a purtat banderola de căpitan al echipei naționale. A fost primul jucător cu 100 de selecții, potrivit Wikipedia.
În perioada 2000 - 2001 a fost antrenor al acestei echipe, iar între 2001 și 2003 a antrenat echipa portugheză Sporting Lisabona. Încă din primul sezon pe banca lui Sporting, a reușit să câștige și Campionatul Portugaliei, și Cupa Portugaliei. A promovat jucătorii tineri, printre care se numără și Cristiano Ronaldo sau Ricardo Quaresma.
Din 2003 până în 2006 a antrenat echipa franceză Rennes, iar apoi AS Monaco. În 2007 a semnat un contract cu echipa Al-Jazeera (EAU), pe care a antrenat-o până în mai 2008.
În 9 iunie 2008 a semnat cu echipa belgiană Standard Liège, iar în mai 2010 a revenit în Emiratele Arabe Unite, unde a semnat un contract cu Al Wahda FC, echipă din Abu Dhabi.
La începutul lui 2011 a preluat conducerea echipei din Ligue 1 RC Lens - Franța, iar în 2020, conducerea tehnică a echipei elene Panathinaikos F.C, fiind demis din funcție la 11 mai 2021.
În 2022, la scurt timp după negocierile eșuate cu FRF (s-a aflat în cărți pentru funcția de selecționer), Bölöni s-a întors în fotbalul francez. Noua provocare profesională pentru Loți a fost Metz.
1985 - Mihail Gorbaciov a fost ales Secretar General al PCUS (Partidul Comunist al Uniunii Sovietice)
Alegerea sa a marcat începutul destinderii între Est și Vest.
La venirea la conducerii Uniunii Sovietice, Gorbaciov va găsi o societate şi o economie cu standarde destul de scăzute. Statul se confruntă cu o semnificativă creştere a corupţiei în cadrul societăţii şi cu o economie prăbuşită, nemaiavând nici mijloacele, nici resursele necesare realizării ambiţiilor propuse. Gorbaciov constata: “Într-un anumit stadiu acest lucru a devenit deosebit de clar, în ultima jumătate a deceniului opt. S-a întâmplat ceva, la prima vedere inexplicabil. Ţara începea să piardă momentul. Eşecurile economice au devenit mai frecvente. Dificultăţile au început să se acumuleze şi să se accentueze;a început să apară stagnarea în viaţa societăţii. Toate acestea s-au întâmplat într-o vreme când revoluţia ştiinţifică şi tehnica deschideau noi perspective pentru progresul economic şi social”.
Pentru rezolvarea situaţiei nefavorabile şi recuperarea decalajelor, Gorbaciov propune, între primele discursuri ale sale, trei direcţii de urmat: uskorenie, glasnost şi perestroika. Gorbaciov aduce critici dure la adresa economiei şi societăţii, îndemnând la o „accelerare”, care până atunci se pare că nu fusese aplicată. Însă pe lângă acest îndemn, mult mai importante şi mai discutabile sunt politica de glasnost şi cea de perestroika.
Analiza cuvântului glasnost implică mai multe interpretări, una dintre acestea fiind aceea de “judecată publică”. Însă în formă substantivala cuvântul face trimitere şi la activitate. Totuşi, accepţiunea des întâlnită în istoriografie se pare că este aceea de “transparență”.
Perestroika, la rândul ei, combină mai multe sensuri decât cel de „reconstrucţie”, putând însemna şi reorientare ideologică. Denumirea de perestroika pare să fie una bine aleasă, deoarece structurile statului erau acelea care trebuiau schimbate. La început se va vorbi şi de o perestroika morală, ideologică, administrativă, psihologică, socială, educativă etc.
Perestroika va cuprinde domenii precum economia, societatea, administraţia şi sistemul politic, cât şi relaţiile internaţionale. Glasnost va avea un succes imediat şi va crea un impact direct, pe când perestroika se va lovi de probleme grave când se încearcă punerea ei în aplicare, scrie Historia.
1990: dictatorul Augusto Pinochet a renunțat la conducerea statului chilian
În Chile, au căzut victime represaliilor lui Pinochet peste 3.200 de oameni, alți 35.000 au fost torturați, iar peste 200.000 au luat calea exilului. Au fost sacrificate și simbolurile spirituale: la cinci zile după lovitura militară de stat din septembrie 1973, cel mai popular cântăreț chilian, Victor Jara, a fost împușcat pe Stadionul Național. La 23 septembrie a fost omorât poetul Pablo Neruda, laureat al Premiului Nobel.
Pinochet a fost silit să se retragă din fruntea statului în urma votului negativ dat de 55% din votanții la referendumul din 5 octombrie 1988 – plebiscit care ar fi trebuit să-i prelungească prezența la putere. Sub presiunea externă, a fost nevoit să-și recunoască înfrângerea. A rămas, însă, comandant al Armatei până în 1998 – perioada aceasta de tranziție din Chile fiind descrisă ulterior ca o „democrație restrânsă”. Apoi, Pinochet a fost senator până în 2002, când a renunțat din motive de sănătate. A murit la 91 de ani, în 2006, fără să fi dat socoteală pentru crimele pe care le-a ordonat.
11 martie 1990: a fost adoptată „Proclamaţia de la Timişoara”
În ziua de 11 martie, în Piaţa Operei din Timişoara a avut loc Marea Adunare Populară la care au participat peste 15.000 de timişoreni. Cu această ocazie, George Şerban a lansat de la balconul Operei „Proclamaţia de la Timişoara”.
Proclamaţia de la Timişoara adoptată la 11 martie 1990 la Timişoara, este un document programatic care anunţa că idealurile Revoluţiei din decembrie 1989 au fost trădate şi că revoluţia trebuia să continue pe cale paşnică.
Mai ales Punctul 8 al proclamaţiei interzicea, prin lege electorală, dreptul de a candida la funcţii în stat tuturor foştilor activişti şi securişti, timp de trei legislaturi. În special „preşedintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărţirii noastre de comunism”. Dar Proclamaţia mai preciza că simpla calitate de membru de partid nu era nicidecum considerată o vină.
După lansarea Proclamaţiei, scrie Enciclopedia României, au început să se strângă semnături pentru susţinerea ei. Dar în acelaşi timp apar şi primele reacţii ostile, în special cu privire la controversatul punct 8. Au loc primele negocieri cu conducerea PCUN cu privire la Proclamaţie. Virgil Măgureanu, consilier prezidenţial, se întâlneşte la 15 martie la Timişoara cu liderii societăţii „Timişoara” pentru a aranja o vizită a lui Ion Iliescu în oraşul de pe Bega, însă trebuie să renunţe din cauza tensiunii din oraş. La 19 martie, o delegaţie a societăţii „Timişoara” formată din George Şerban, Vasile Popovici, Daniel Vighi şi Dorel Mihiţ se întâlnesc la Bucureşti cu Ion Iliescu pentru a discuta pe tema Proclamaţiei. Tot atunci delegaţia obţine de la preşedintele TVR Răzvan Theodorescu, dreptul de a citi proclamaţia integral la Televiziunea Română, la oră de vârf, dar cu condiţia să nu facă nici un comentariu pe marginea textului. Înregistrarea textului citit de George Şerban va fi difuzată a doua zi la emisiunea Actualităţi.
În urma difuzării textului, au loc mai multe mitinguri de solidaritate şi de adeziune la Proclamaţie la Cluj, Lugoj, Bucureşti şi din nou la Timişoara, unde la 11 aprilie se ţine şi un miting de protest împotriva refuzului CPUN de a adopta punctul 8. Acelaşi lucru îl fac şi bucureştenii la 22 aprilie, într-un miting de protest în faţa Televiziunii care se transformă într-un marş către Piaţa Universităţii. Din acest moment începe manifestaţia maraton a Pieţei Universităţii. Au loc primele ciocniri cu trupele USLA care au ordin să disperseze manifestanţii. În ţară sprijinul pentru Proclamaţie devine tot mai mare. Acum au loc mitinguri de susţinere la Sibiu, Arad, Lugoj, Oradea, Cluj, Piatra-Neamţ. La Paris se organizează o manifestare similară în faţa Ambasadei Române. Se organizează marşuri de popularizare prin ţară, se declară „zone libere de comunism” după modelul Timişoarei.
La 20 mai au loc primele alegeri din România post-comunistă, rezultat cu preluarea puterii de către FSN şi a preşedinţiei de către Ion Iliescu, ales cu 85% din voturi.
„Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara s-a concretizat printr-o lege numită Legea Lustraţiei. Interzicea foştilor activişti din Partidul Comunist, foşilor ofiţeri de securitate şi foştilor informatori ai Securităţii să deţină funcţii publice pentru un anume interval de timp. A fost adoptată de Senatul Românie foarte târziu, prin 2006, dar nici aşa nu s-a aplicat putut aplica vreodată, din cauză că Curtea Constituţională a hotărât că este o lege neconstituţională, cu toate că foarme acestei legi se aplică în celelalte state comuniste. La noi a căzut guvernul ceauşist, dar guvernul comunist a continuat, iar efectele continuă până azi. Altfel ar fi arătat România dacă Proclamaţia de la Timişoara s-ar fi aplicat. Poate nu toate punctele, unele au fost naive, pentru că nu aveam experienţa democraţiei”, a spus Florian Mihalcea, preşedintele Societăţii Timişoara.
2003: inaugurarea Curţii Penale Internaţionale (CPI)
Curtea Penală Internațională (numită și Tribunalul Penal Internațional) este o instanță de justiție internațională permanentă, cu sediul la Haga, în Olanda, a cărei menire și al cărei scop este de a judeca persoane care au comis genocide, crime de război și crime împotriva umanității. CPI nu poate judeca cauze retroactive, ci numai dosare de după 1 iulie 2002.
2016: a murit Iolanda Balaş-Soter, campioană olimpică a atletismului românesc
Campioana Iolanda Balaş-Soter (născută pe 12 decembrie 1936) a fost vedeta delegaţiei României de la Jocurile Olimpice de la Roma, din 1960, unde a uimit întreaga asistenţă a finalei la săritura în înălţime. Rămasă fără adversare încă de la 1,73 metri, ea a sărit apoi 1,77 metri, 1,81 metri şi 1,85 metri, în ovaţiile publicului.
După patru recorduri mondiale, autorităţile române i-au spus Iolandei Balaș că nu poate fi plătită pentru toate.
„Ai făcut într-adevăr patru recorduri mondiale, dar noi nu putem să-ţi plătim de patru ori câte 6.000 de lei. O să-ţi plătim doar două. Nu uita, clasa muncitoare face economii!”, i s-a spus atunci marii campioane, care s-a stins din viaţă la 11 martie 2016.
Se încarcă comentariile...
