Cetăţenii Statelor Unite, ca şi ai României trăiesc într-o perioadă de schimbare extraordinară - schimbare care este remodelarea modului în care trăiesc şi lucrează, iar ritmul acestei metamorfoze se va modifica, dacă este să parafrazăm una dintre ideile cu care a debutat alocuţiunea preşedintelui Barack Obama, în faţa legislativului american, cu prilejul rostirii mesajului privind STAREA NAŢIUNII sale.

Obama, în stilul său ofensiv, optimist, deschis, a formulat patru întrebări, de interes general, la care, după părerea sa, o ţară trebuie să răspundă:

"În primul rând, cum putem da tuturor o şansă justă la oportunitate şi securitate în această nouă economie? În al doilea rând, cum putem face tehnologia să lucreze pentru noi, şi nu împotriva noastră - mai ales atunci când vine vorba de rezolvarea provocărilor urgente, cum ar fi schimbările climatice? În al treilea rând, cum putem păstra America în siguranţă şi conduce lumea, fără a deveni poliţistul ei? Şi, în sfârşit, cum putem face politica noastră să reflecte ce e mai bine în noi, şi nu ceea ce este cel mai rău?”

Ca simplu cetăţean român aş fi curios ce răspunsuri ar da omologul  lui Obama, de la Bucureşti, la aceste interogaţii, firesc adaptate la starea naţiunii române.

Şi nu neg că mi-ar place să aud, de la actualul preşedinte mioritic că este de acord că  o oportunitate reală necesită ca fiecare român  să aibă educaţia şi formarea de care are nevoie pentru a obtine un loc de muncă bine plătit. O idee susţinută de Obama, care a reamintit audienţei sale faptul că "reforma bipartizană No Child Left Behind a fost un început important”  în sensul deja menţionat.

Sigur, nu este cazul să ne îmbătăm cu iluzii, deoarece  în timp ce "America oferă, tuturor celor dispuşi să lucreze, o şansă“, la noi acasă situaţia este cu totul alta.

Acum şapte ani, afirma Barack Obama în faţa aleşilor naţiunii americane, SUA a făcut cea mai mare investiţie, una unică, în energie curată:

"În câmpurile din Iowa la Texas, energia eoliană este acum mai ieftină. Pe acoperişuri din Arizona şi New York, panourile solare fac ca americanii să economisească zeci de milioane de dolari pe an, la facturile de energie.”

La noi, panourile solare de pe câmp şi marile elice destinate energiei eoliene ne uimesc când le mai vedem pe drumurile noastre, prin ţară.

Americanii au redus importurile lor de petrol străin cu aproape 60 la sută, şi "au diminuat poluarea cu oxid de carbon mai mult decât orice altă ţară de pe Pământ” cum preciza Obama, insistând şi pe faptul că ”trebuie să accelerăm tranziţia departe de sursele vechi, murdare de energie. Mai degrabă decât să subvenţionăm trecutul, ar trebui să investim în viitor - în special în comunităţile care se bazează pe combustibili fosili. Noi nu le facem nicio favoare atunci când nu le arătăm spre ce merg tendinţele. De aceea am de gând să acţionez pentru a schimba modul în care ne gestionăm resursele noastre de petrol şi cărbune, astfel încât acestea să reflecte mai bine costurile pe care le impun contribuabililor. Acum, nimic din toate acestea nu se va întâmpla peste noapte. Şi, da, există o mulţime de interese înrădăcinate care doresc să protejeze status quo-ul. Dar locurile de muncă pe care le vom crea, banii pe care îi vom salva, planeta pe care o vom păstra – acesta este viitorul pe care îl merită copiii şi nepoţii noştri. Şi acesta este la îndemâna noastră”.

Multe sunt şi la îndemâna românilor, dar numai pe hârtie, practic fiind destule trecute în contul celor care au fost generoşi cu diferiţi responsabili pentru proasta guvernare a României, după 1989 încoace.

Preşedintele Statelor Unite ale Americii îşi atenţiona compatrioţii că democraţia are nevoie de legături de bază de încredere între cetăţenii săi:

"Ea nu funcţionează dacă ne gândim că oamenii care nu sunt de acord cu noi sunt toţi motivaţi de răutate. Ea nu funcţionează dacă ne gândim că oponenţii noştri politici sunt lipsiţi de patriotism sau încearcă să slăbească America. Aceasta este America: vrem să facem mai uşoară participarea oamenilor. Şi pe parcursul acestui an, am de gând să călătoresc în ţară, pentru a presa pentru reforme în acest sens”.

Asta o face preşedintele american în ultimul an al mandatului său, în timp ce omologul mioritic nu pare a fi preocupat de conexiuni reale, nu mimate, cu alegătorii care l-au votat sau cu aceia care au avut altă opţiune, dar care, spre surpriza lor nu a contat, pentru simplul motiv că DNA nu are în atribuţii supervizarea computerelor destinate alegerilor succesive, diferite, din ţara noastră. De unde şi convingerea multora că se înscrie în cursa electorală cine poate şi câştigă doar cine are binecuvântarea venită din inima bătrânei Europe.

Revenind la mesajul preşedintelui Statelor Unite ale Americii şi folosind acest eveniment ca pretext, pentru un schimb de idei, menit a face necesare comparaţii cu realităţi autohtone, am invitat la un dialog, la 6TV, pe ex-consilierul prezidenţial Iulian Fota, pe ex-consulul general al României la Shanghai şi absolvent al Universităţii de Apărare, din Washington D.C., generalul (r.) dr. ing. Alexandru Grumaz, precum şi pe generalul (r.) prof.univ. dr. Stan Petrescu, din Clubul Militar Român de Reflecţie Euroatlantică. Esenţa intervenţiilor celor trei conaţionali este inserată mai jos, unde se află, la finalul acestei postări, şi înregistrarea integrală a emisiunii ZIUA Z, în care au evoluat cu aplomb.

6

IULIAN FOTA:

Discursul despre STAREA NAŢIUNII face un inventar al problemelor interne, cu care America se confruntă şi al celor externe, pe care SUA le are de gestionat. Nu văd ce ar fi rău ca odată pe an, la un moment solemn, festiv, preşedintele României să facă acelaşi lucru. Ar putea fi un lucru bun, cu condiţia să fie un discurs concret, care să conţină problemele specifice definite, cu soluţii. Tendinţa la noi, în ultimul timp, este de a avea discursuri foarte generale, chiar pompoase. Discursul despre STAREA NAŢIUNII este şi un ritual, cu o anumită aşezare în sală, cu o anumită semnificaţie a invitaţilor.

La discursul de anul acesta a fost lăsat un loc liber, în loja Primei Doamne, ca un fel de omagiu adus celor care au fost omorâţi în America, anul trecut, datorită excesului de arme. A fost invitat în lojă acel american care a salvat pasagerii trenului expres, de anul trecut, când a avut curajul, să sară la gâtul acelui islamist care încerca un atentat. Ca să îi onoreze curajul, el fiind şi militar în rezervă, a fost invitat în loja doamnei Obama.

Noi avem 24 ianuarie. Eu cred că noi nu valorificăm suficient acest moment. Noi facem Hora Unirii, de 24 ianuarie. Şi este foarte bine să o facem în fiecare an, pentru că este o altă simbolistică.

24 ianuarie ar putea să fie un moment în care preşedintele, cu ocazia Zilei Unirii Principatelor Române, ar putea avea un mesaj privind necesitatea de a strânge rândurile, mai ales pe vremurile astea proaste. Şi ar putea să facă o radiografie a României, pe plan intern şi extern, şi să se refere la ce avem de făcut. Ar consolida Ideea de Unire.

România şi SUA au avut aceeaşi dezvoltare sănătoasă până la 1944-1945. Din păcate, peste noi a venit comunismul şi peste americani nu. Noi am ieşit de pe calea europeană şi am luat-o pe arătură, până prin 1989-1990. Şi poate că încă suntem pe arătură, dacă ne uităm la calitatea şcolii şi pe problemele mari pe care le avem în România, cu şcoala. Asta în timp ce societatea occidentală a pus întotdeauna accent pe învăţământ, pe cercetare ştiinţifică, pe dezvoltarea spiritului critic.

Progresul Occidentului, progresul Americii se datorează, în primul rând, spiritului critic, pe care occidentalii l-au dezvoltat şi l-au învăţat cu timpul. În universităţile din America, de exemplu, studenţii când intră în clasă se aşază în primele rânduri. Bătălia nu este pe ultimele rânduri, ca la noi. La ei bătălia este pe primele rânduri. Copiii americani ştiu că au patru ani la dispoziţie să stoarcă profesorul de informaţii, să facă transferul de cunoştinţe, să adune cât mai multe date, pentru că, din ce învaţă în facultate, vor trăi, cât se poate de bine după aceea.

În America, dacă ai studii superioare, aproape că ţi se garantează locul de muncă. Şi atunci preşedintele Obama asta vrea să facă. Câţi mai mulţi tineri să aibă o educaţie solidă, pentru ca să îşi poată garanta un loc de muncă.

Cultul pentru armată şi pentru militarii americani este extrem de puternic, pentru că ei, de fapt, sunt un exemplu, pentru întreaga societate.

Legătura Americii cu România este asigurată, în primul rând, în zona militară şi de securitate. Şi cel mai important atu este că noi avem militari care au murit împreună cu camarazi americani. Aceasta este cea mai puternică valută, legătura de sânge. Şi americanii, odată ce te-au bătut pe spate, şi au spus „eşti fratele meu de arme, am luptat împreună, eu nu uit” poţi să fii sigur că atunci când ai nevoie sar în ajutorul tău.

Cel mai vocal contestatar al Americii, în momentul de faţă, este Rusia, dar Rusia, chiar şi cu aceste reorganizări militare, din ultimii ani şi cu rezultatele notabile pe care le-a avut, a se vedea războiul hibrid din Ucraina, Rusia nu este percepută la Washington cu un potenţial atât de mare precum este văzută China. Rusia are o bază economic firavă, China este cu totul altceva. 

Preşedintele Obama a avut o judecată prudentă şi înţeleaptă, după părerea mea, şi beneficiile se vor vedea în următorii ani. Obama a refăcut fundamentele puterii americane, ceea ce mi se pare extrem de important. Obama a scos America din impas. Economia SUA duduie, prin această reindustrializare, prin gazele de şist şi petrolul mai ieftin. America recuperează o parte din industriile pe care le exportase în alte părţi. Şi care nu mai sunt rentabile, pentru că şi chinezii au salariile mai mari, mai sunt cheltuielile de transport, deci din nou este rentabil să faci fabrica în SUA.

Pentru România este cea mai bună veste. Faptul că SUA este aliatul nostru numărul 1 şi continuă să fie cea mai puternică ţară din lume, din punct de vedere economic şi militar. Pentru noi asta este o veste extrem de importantă.

Cu Rusia în coasta noastră şi fără să ne fie clare intenţiile ei, cu Orientul Mijlociu în flăcări, faptul că America, care este stâlpul de garanţie al NATO…inclusiv săptămâna viitoare o să vină un american, la noi în ţară, într-o vizită foarte scurtă. Vrea să lanseze un program despre consolidarea Uniunii Europene. Deci americanii şi-au dat seama că Uniunea Europeană, ca la începutul anilor ’50, a căpătat nişte slăbiciuni, a început să fie firavă.

SUA nu îşi pot permite să lase UE să se destrame. De aceea nici nu cred că Marea Britanie, având drept premier pe David Cameron, va ieşi din UE.

Asta este o veste foarte bună, faptul că Washingtonul consolidează şi UE, pe mine mă face să fiu relativ încrezător în viitor, pentru că dacă pilonii aceştia stau în picioare, SUA ca ţară, NATO şi UE ca organizaţii, viaţa mea va fi inevitabil mai simplă în viitor, cu toate aceste provocări, de jur împrejur.

Anul trecut nu a fost general american chiar cu patru stele, sau trei strele, care să fi trecut prin faţa Congresului SUA, pe la comisiile de specialitate, şi să nu fi prezentat Rusia ca principala problemă de securitate a Americii.

Deci, ideea cooperării Rusiei cu SUA, ca altădată, este puţin probabilă, în anul 2016.

Ruşii vor o nouă conferinţă, ca la Yalta, în februarie 1945. Poate alte teritorii.

Lucrul acesta nu îl vor accepta nici americanii, nici europenii, mă refer la doamna cancelar Angela Merkel. Rusia vrea ca spaţiul fostei URSS să fie sfera de influenţă proprie. Nu vor avea aşa ceva.

Nu trebuie să ne grăbim, să luăm noi decizii de politică externă şi securitate, fără să înţelegem foarte bine tabloul internaţional. Şi cel puţin cum arată acesta pe partea Alianţei Nord-Atlantice, în special a relaţiei cu Statele Unite, avem, în continuare, motive de încredere.

Americanii sunt în continuare puternici, sunt alături de noi şi cred că asta este important. Este cel mai important lucru din discursul preşedintelui Barack Obama privind STAREA NAŢIUNII.

ALEXANDRU GRUMAZ:

Pentagonul este una dintre structurile extrem de importante, alături de diplomaţie , prin care politica externă a Statelor Unite este îndeplinită.

Constituţia SUA are 4.000 de cuvinte, cea a Europei are 1.200 de pagini.

Barack Obama a moştenit o situaţie destul de complicată, de la predecesorul său.

Asta este SUA. America face, la un moment dat, o analiză şi atunci fiecare dintre cei care ori au fost participanţi, ori au asistat la multe din evenimente, îşi spun părerea despre ce se întâmplă. Ceea ce este corect, pentru că la un moment dat lucrurile trebuie să iasă la iveală, aşa cum au fost acestea.

Iranul va primi 100 de miliarde de dolari, care erau îngheţaţi în bănci, până la ora actuală. Are cineva vreo idee de felul în care se va comporta Iranul, în astfel de condiţii?

Sunt 6.000 de firme germane, care au relaţii la ora actuală, cu Rusia.

Ezitările occidentalilor, din Siria, au generat implantarea ruşilor acolo, şi ocuparea zonei de est a statului sirian, pentru vreo 60 de ani, de forţa expediţionară rusă.

Nu e o plăcere că s-ar putea prăbuşi economia Chinei, deoarece valul acesta Tsunami va mătura o parte din Europa, cea care are relaţii strânse cu Beijingul.

Interesul SUA unde este? Unde este încălcat practic interesul naţional, de securitate, al Americii.

La Washington D.C., cea mai apreciată instituţie este armata. Generalii de la Pentagon spun aşa:”Când alţii şi-au făcut bagajele şi au plecat din teatrele de operaţii, românii au rămas acolo. Când au plecat au predat românilor comanda unităţilor rămase.”

Atenţie! Deci nu e biserica, sau orice altă instituţie, pe primul loc al încrederii, la americani, este armata.

Iar armata română este extrem de respectată şi este pe primul loc, la Washington.

La ora actuală, una din chestiunile care pot crea probleme este impredictibilitatea Rusiei, în 2016.

În orice caz, ceea ce este cert, Rusia continuă războiul hibrid, în Europa, fără doar şi poate.

Rusia s-a retras, pe plan militar, din Germania, dar nu a retras spionajul pe care l-a creat, de pe vremea lui Andropov.

Corupţia este una din armele războiului hibrid. Dacă o ţară este coruptă, cu atât mai uşor poate fi atacată prin metodele războiului hibrid.

Rusia va încerca, în anul 2016, ca să despartă Europa de SUA.

Parteneriatul Strategic cu SUA este de o importanţă vitală, pentru România.

SUA este singura ţară din NATO care a acţionat, cu adevărat, în momentul crizei ucrainene, la flancul estic. A trimis militari la Baza Aeriană de la Mihail Kogălniceanu şi în ţările baltice.

Ezitările privind situaţia din Siria i-a costat pe occidentali sosirea ruşilor acolo.

STAN PETRESCU:

Preşedintele Obama, se înscrie într-o tradiţie. A rostit un discurs cu o extremă lejeritate, ceea ce demonstrează o educaţie politică extraordinară şi faptul că America are de ani buni o şcoală a elitelor politice, care trece orice închipuire. 

Este normal ca principalii generali să stea, la mesajul privind STAREA NAŢIUNII, în apropierea preşedintelui. Este normal, doar primul preşedinte al Statelor Unite a fost un general.

Atenţia preşedinţilor SUA se apleacă întâi către naţiune, cuvântul naţiune trebuie să vibreze în fiecare american, şi preşedintele se adresează, în primul rând naţiunii. Preşedintele Barack Obama a afirmat că naţiunea americană este cea mai puternică naţiune a lumii.

Puterea SUA este dată, în permanenţă, de cei cinci proconsuli, care sunt tot timpul dincolo de frontierele Statelor Unite ale Americii. Şi mă refer aici la comandanţii de portavioane, care sunt simbolurile puterii armate americane.

Statele Unite au colaborat cu peste 60 de state, pentru a menţine sub control dezvoltarea acestui Stat Islamic, considerându-i pe combatanţii ISIS adevăraţi criminali.

În legătură cu marile puteri, Barack Obama nu le consideră adevăratele ameninţări, pentru că nu au interes în declanşarea unui conflict, la nivel global, însă SUA s-au implicat în coaliţia ce a executat lovituri aeriene, contra ISIS.

America este o mare putere, de încredere pentru cei ce apelează la SUA. America rămâne un aliat puternic pentru cei ce iubesc democraţia.

Mi s-a părut extrem de interesant faptul că Obama a citat câteva cuvinte ale Papei, prin care acesta susţinea ideea că nu trebuie să ne comportăm, în eliminarea acestor ameninţări, precum tiranii. De aceea preşedintele SUA a afirmat că America nu trebuie să fie considerată poliţistul lumii.

Să nu îl uităm pe generalul Pomuţ, cel născut în Săcelele Braşovului, care a ajuns general în armata SUA. El este acela care a negociat preluarea Alaskăi, de SUA. Generalul Pomuţ era cunoscătorul a opt limbi străine. Şi nu este un mit.

Nu degeaba doamna Victoria Nuland avertiza asupra necesităţii combaterii corupţiei vizând şi Republica Moldova şi Ucraina.