VIDEO Trump şi flancul estic al NATO

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

"Un pont bun pentru golf...încearcă să loveşti uşor şi bine şi prefă-te că nu contează. Apropo, este valabil şi în viaţă." Afirmaţia aparţine lui Donald Trump şi o vedem aplicată şi în viaţa politică internă americană. Niciuna dintre televiziunile de peste Ocean nu este deloc neutră. Şi în mai puţin de trei minute, cât durează o relatare, pe micul ecran, telespectatorul ştie dacă i se adresează un jurnalist republican sau democrat.

Orice ar spune actualul preşedinte al SUA imediat luarea sa de poziţie este etichetată drept afirmaţie mistificantă şi periculos de înşelătoare. Iar cazurile de coronavirus sunt un bun pretext pentru a pleda în favoarea teoriei că Trump minimizează ameninţarea pandemiei, care, conform statisticilor oficiale a ajuns la cifre îngrijorătoare.

Există şi o pripeală a aruncării unor anateme, la adresa actualului şef al statului american, care indică un prea plin al paharului electoral al partidului democrat, ce a găsit cu greu un candidat, mai rar prezent la evenimente publice, dar cu puncte acumulate, în sondajele publice, doar pentru că tace, este teoretic opusul lui Trump şi dovedeşte o imensă răbdare, până la ceea ce va fi confruntarea publică, în trei reprize, menite a limpezi opţiunile alegătorilor americani care vor merge concret, la secţiile de vot. 

Place sau nu, admirat sau hulit, cu susţinători mai entuziaşti şi opozanţi mai violenţi, trădat sau aplaudat în arenele publice, unde mai sunt şi numeroase locuri goale, cetăţeanul american Donald John Trump, al 45-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, când coboară în ringul atenţiei generale ştie să încaseze loviturile defăimătoare, să răspundă adresându-se propriului electorat şi să rămână, ca orice lider republican aparte, adeptul unor măsuri care să răspundă, fără echivoc, la provocările nu tocmai angelice, ale unor manifestanţi adepţi ai violenţei şi înlăturării statuilor care, din punct de vedere strict istoric, ţin de devenirea naţiunii americane. 

Moartea lui George Floyd generată de abuzul unor poliţişti inconştienţi de consecinţele brutalităţii lor a cutremurat America nu numai pentru că a fost un moment de violenţă filmată şi condamnată de toţi lucizii din SUA, ci şi pentru că, pe fondul ieşirii nestăvilite, în stradă, a tinerilor de toate culorile, frustraţi de măsurile generate de lupta contra pandemiei şi de consecinţele economice ale izolării lor, în propriile familii, a pus cetăţenii albi în situaţia de a recunoaşte, inclusiv prin acum faimoasa îngenunchere, culpabilitatea unor predecesori, dar şi a unor contemporani.

"Eroii americani i-au învins pe nazişti, i-au detronat pe fascişti, au răsturnat comuniştii, au salvat valorile americane, au respectat principiile americane şi i-au alungat pe terorişti până la capetele pământului", a declarat Trump sâmbătă seara, la Casa Albă. „Acum suntem în proces de a învinge stânga radicală, marxiştii, anarhiştii, agitatorii, jafurile şi oamenii care, în multe cazuri, nu au absolut niciun indiciu despre ceea ce fac”. Chiar dacă prima frază citată, din alocuţiunea preşedintelui Trump, reflectă realităţi ştiute, a doua afirmaţie ţine pur de campania electorală.

Ziarul Washington Post a publicat azi un material cu un tiltlu bine ţintit:"Ce aţi prefera: agenda lui Trump sau a lui Biden?" Pentru europeni interogaţia este dacă statele democrate membre ale UE, multe şi ale NATO, vor avea parte de parteneriate mai bune cu actualul preşedinte sau cu acela care, dacă îl va învinge, va prelua funcţia de la Casa Albă la... 78 de ani?

Cu intenţia primirii unui răspuns nuanţat, complex, inedit argumentat am invitat la un dialog pe un tânăr expert în securitate internaţională, pentru care drumurile la Bruxelles, ca şi cele peste Ocean sau Beijing ţin de arta comunicării moderne, într-o lume încăpăţânată, la nivel înalt, să ţină cont mai degrabă de monologuri.

image

DR. ALEXANDRU GEORGESCU

"Este un trend, pe termen lung, acela de reducere a trupelor americane în Europa de Est. După încheierea Războiului Rece au existat, într-adevăr fluctuaţii. În acelaşi timp trebuie analizate lucrurile şi din perspectiva relaţiei dificile dintre Statele Unite şi Germania. Să nu uităm că recent, ministrul de externe german a declarat că şi dacă Donald Trump ar pierde alegerile din noiembrie 2020, acest lucru nu înseamnă că relaţia dintre Germania şi SUA ar reveni la situaţia dinaintea mandatului prezidenţial al lui Trump. Dimpotrivă, dacă acum câţiva ani relaţia transatlantică era considerată cel mai important lucru, de elitele germane, iar acest lucru se reflecta şi la nivelul Uniunii Europene, astăzi SUA este un partener, printre mulţi alţii.

Cel mai bun lucru, în relaţia cu Donald Trump, ar fi să îl primeşti în club, să te comporţi cu el ca atare, şi să reuşeşti să îl integrezi în structurile de putere, pentru ca el să nu mai fie un outsider. Ori doamna Merkel a făcut exact opusul. Cu siguranţă că refuzul cancelarului german de a participa la reuniunea G7 / The Group of Seven - Canada, Franţa, Germania, Italia, Japonia, Regatul Unit şi Statele Unite, care sunt cele mai mari economii avansate din lume - a fost privit de restul lumii ca un afront şi prin urmare şi Donald Trump l-a luat ca atare. Oricare ar fi fost problemele legate de coronavirus, doamna Merkel ar fi trebuit să accepte această invitaţie. L-a pus pe Donald Trump în situaţia de a recepta refuzul ca o lovitură de imagine, fie să îl contracareze. Să nu uităm că a spus că G7 trebuie înlocuit cu ceva mai amplu şi că va invita şi Rusia şi un număr de alte ţări, tocmai pentru a da cu tifla refuzului venit de la Berlin.

Faptul că în presa americană este prezentată intenţia serviciului militar rus de informaţii, de a îi plăti pe talibanii care ar lichida militari NATO, pe tărâm afgan, ca o vină a lui Donald Trump reprezintă cea mai nouă iteraţie, a dorinţei de a crea un nou scandal public, care să îi slăbească susţinerea nu doar a Americii, care este foarte divizată, ci şi a propriilor susţinători, mai ales din partidul republican, unde oamenii îl susţin nu doar pentru că este al acestei formaţiuni politice, ci şi pentru că ei înşişi sunt confortabili cu domnul Trump. A fost mai întâi problema cu alegerile americane, care a picat, apoi cu generalul Michael Thomas Flynn, care se pare că va fi achitat de toate acuzaţiile, apoi a apărut problema coronavirusului şi răspunsul administraţiei americane, care a fost caracterizat drept dezastruos şi acum avem situaţia asta, care de fapt este un scandal mai mic, comparativ cu impeachment-ul, încercarea de îndepărtare din funcţie a lui Donald Trump. Şi toate acestea trebuie văzute într-un crescendo, până la alegerile din 2020, mai ales în condiţiile în care Joe Biden a avut un profil mediatic puţin mai scăzut, s-a autoizolat în perioada coronavirusului şi nu beneficiază de expunerea mediatică a domnului Trump.

Detaliul că americanii sunt conduşi de o elită gerontocrată este o iritaţie, atât pentru tinerii politicieni ai partidelor, pentru junii activişti, dar şi pentru populaţie. Dar este normal ca într-o societate liberă să se acumuleze, de-a lungul timpului, aceste inegalităţi. Iar Joe Biden - Joseph Robinette Biden Jr., născut la 20 noiembrie 1942 -, la fel ca şi Hillary Diane Rodham Clinton, a avut capitalul politic personal, relaţiile făcute, istoricul celor patru decenii în Congresul SUA, care l-au determinat să opteze pentru poziţia de candidat, la alegerile prezidenţiale de peste Ocean. Dar, din perspectiva noii Americi, cum i se mai spune, este o problemă majoră. Republicanii, în general, şi-au cultivat mai bine tinerele elite. Asta în timp ce democraţii au ţinut cu dinţii de putere, precum Nancy Patricia Pelosi - care acum are 80 de ani - şi Joe Biden, iar acum tinerii din partidul democrat iau cu asalt porţile, pentru a prelua puterea. Vorbim de figuri politice noi, precum Alexandria Ocasio-Cortez, care au înlocuit actori în vârstă, dar bine cotaţi, ai democraţilor.

Europa a avut de câştigat din politica lui Donald Trump faţă de China, pentru că U.E. a putut să adopte o poziţie oportunistă. Nu a vrut să intre în conflict cu Republica Populară Chineză, dar a avut aceleaşi griji, precum americanii, dar i-au lăsat pe aceştia să fie vârful de lance al "negocierilor", de fapt al războiului comercial, şi ei să îşi implementeze anumite măsuri, cum ar fi directiva pe investiţii non-europene, în sectoare strategice, mai pe ascuns. În acelaşi timp, chiar dacă a existat un disconfort, la nivel european, în legătura cu retorica domnului Trump, legată de necesitatea alocării, de aliaţii europeni, a 2% pentru apărare, totuşi este un lucru bun faptul că statele aliate îşi sporesc cheltuielile pentru defensiva NATO şi pentru apărarea europeană.

România va menţine Parteneriatul Strategic cu SUA şi va continua să îl cultive, ca fiind o sursă importantă de securitate. Dar alegerea următorului preşedinte al Statelor Unite ale Americii nu va înlătura răzmeriţele şi tensiunile din interiorul societăţii americane. Le va amplifica indiferent cine va câştiga, Biden sau Trump. În următorii patru ani vom asista la o mai mare polarizare internă, în societatea americană. Se va slăbi coeziunea societăţii din SUA şi o vor face mai puţin abilă în a-şi urmări interesele la nivel global, inclusiv interesele pe care le împarte cu aliaţi precum România."

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite