Un semnal de înţelepciune, la Washington DC

Întrebarea firească, din aceste zile, premergătoare paradei militare ruseşti, din 9.05.2022, este simplă. Se va încheia invazia Rusiei în ziua respectivă sau va fi amplificat războiul din Ucraina? Dacă este să dăm crezare premierului ungar Viktor Orban, care i-ar fi spus Papei Francisc despre intenţia preşedintelui Vladimir Putin, de a stopa operaţiunea militară specială, atunci este posibilă o încetare a focului. Unilaterală. Dar deloc sigură.

Dar enunţul ofensivului premier de la Budapesta omite varianta în care teribilistul Putin ar putea anunţa mobilizarea generală şi ar declara război Ucrainei. 

O ipoteză în care trâmbiţata operaţiune militară specială devine istorie, una cu peste douăzeci de mii militari ruşi morţi pe târâm ucrainean - circa 10% din efectivele alocate forţei expediţionare ruse, la debutul invaziei -, cu un număr comparabil de militari ucraineni căzuţi în luptă, cu zeci de mii de locuitori din Ucraina deveniţi victimele bombardamentelor de tip nazist şi a condamnabilelor crime de război. 

Şi lista efectelor negative ale acestui război - tipic veacului trecut - ar putea continua. 

Tocmai pentru că Ucraina a arătat o rezistenţă surprinzătoare la invazia Rusiei declanşată la sfârşitul lunii februarie, nu ar folosi nimănui includerea în parada militară din Piaţa Roşie, a unui detaşament de prizonieri ucraineni, care ar mări resentimentele Kievului faţă de Moscova. 

În plus, mobilizarea forţelor de rezervă ar genera, pe planul vieţii politice interne ruse, o altă percepţie a războiului dus în Ucraina, pentru că vor sosi acasă nu doar sicriele celor recrutaţi din îndepărtata parte estică a Federaţiei Ruse, ci şi a celor care au crescut la vest de Urali, un context în care ceea ce pare acum un masiv sprijin popular pentru autoritarismul lui Putin ar putea să se erodeze rapid, cu efecte doar parţial previzibile. 

Mai degrabă nedumerită, decât suficient de lămurită, opinia publică internaţională tot speră într-o încheiere rapidă a epocii lui Putin, fie printr-o lovitură militară de stat - pusă la cale de generali ruşi şi unii exponenţi ai FSB / Serviciul Federal de Securitate al Federaţiei Ruse, principala agenţie de securitate a Rusiei, succesoare a KGB-ului Uniunii Sovietice -, fie ca urmare a unui cancer galopant sau a altor boli invocate, în spaţiul public, cu titlu de ipotetice agravări a sănătăţii preşedintelui rus.

Deocamdată nu doar liderul de la Kremlin vizează supravieţuirea politică, ci şi echipa sa, cu oameni de încredere, care înţeleg că fără Putin se vor încheia şi carierele lor profesionale, la nivel înalt. 

O excepţie fiind doar aceia care ar îndrăzni să gândească şi să înfăptuiască schimbarea sa din funcţie, preţul temerităţii lor fiind menţinerea, o vreme, la putere, dar cu un alt lider, deocamdată necunoscut. 

În esenţă, frica lui Putin este aceea că succesorul său - nu cel ales de el, ci acela impus de evenimente - ar putea să nu fie la fel de permisiv faţă de el, cum a fost Vladimir Vladimirovici faţă de Boris Nikolaevici Elţin, primul preşedinte al Rusiei între 1991 şi 1999. 

În traducere liberă, nu i-ar acorda imunitatea de care a beneficiat Elţin. 

Deocamdată, dincolo de zvonuri, Putin încă se confruntă verbal cu comunitatea democratică euroatlantică, agită tot felul de arme şi sperie pe neştiutori cu tot felul de scenarii, precum intenţia propagandistică rusă, aceea de a fi lovită nuclear Marea Britanie, fiind trecută sub tăcere, la Moscova, concentrarea unor submarine nucleare din Regatul Unit, Statele Unite şi Franţa la Baza Navală Clyde, din Faslane, Scoţia, lângă Glasgow. 

Şi aici este vorba de USS Indiana, un submarin de atac cu propulsie nucleară din clasa Virginia, care a fost văzut navigând spre Clyde, Baza Navală a Marii Britanii, pe 27 aprilie, la numai o zi după ce un submarin de atac cu propulsie nucleară din clasa Rubis a Marinei Franceze a navigat în aceeaşi zonă.

S-ar mai putea ca pe 10 mai, anul acesta, lumea să descopere că din nou a fost indusă în eroare, Putin nu a oprit măcelul din Ucraina, vrea, în continuare, cucerirea integrală a acestei foste republici sovietice socialiste, nu se operează de cancer şi se dă în stambă cu noi declaraţii copy and paste, după cele ale lui Iosif Visarionovici Stalin, dictatorul de tristă amintire. 

Ca majoritatea covârşitoare a predecesorilor săi, la Kremlin, Putin nu concepe alt final personal, decât cu supreme onoruri militare, nicidecum o continuare a vieţii pe alt plan, cum o face Mihail Sergheevici Gorbaciov, care şi la 91 de ani rămâne păstrătorul unor amintiri inedite şi cel care invită la dialog, înţelepciune şi temperare a spiritelor războinice. 

Problema dictatorului actual de la Moscova este clară, el fiind primul, dintre liderii ruşi care i-au urmat lui Stalin, care a fost deja etichetat criminal de război, pentru cele petrecute în Ucraina şi după cum merg lucrurile are toate şansele să fie pe lista celor incriminabili la un tribunal internaţional, pentru fărădelegile forţei de invazie rusă pe teritoriul ucrainean. 

Dacă este să dăm crezare popularului canal Telegram General SVR, în varianta că se va opera, Putin îl va lăsa la timona Federaţiei Ruse pe Nikolai Platonovici Patruşev, ex-ofiţer de securitate şi fost ofiţer de informaţii, care ocupă funcţia de secretar al Consiliului de Securitate al Rusiei din anul 2008, anterior fiind director al Serviciului Federal de Securitate, din 1999 până în 2008. 

În varianta că acesta este numit doar pe timpul orelor de anestezie generală, rolul său se va limita doar la a răspunde la multele telefoane de pe biroul lui Putin, ipoteză în care va amâna luarea unor decizii, fie acestea şi minore, la nivelul administraţiei de stat. 

Dacă perioada interimatului său va fi mai lungă este greu a prefigura raporturile sale de serviciu cu Sergei Viktorovici Lavrov - care este ministru de externe din 24 februarie 2004 - şi cu Serghei Kuzhugetovich Shoigu, general care este ministru al apărării al Rusiei din anul 2012, acesta fiind tot de atunci şi preşedinte al Consiliului Miniştrilor Apărării al Comunităţii Statelor Independente. Mă rog, dependente, dar asta este titulatura... 

Interesant este detaliul că deşi cei preocupaţi pun faţa din ce în ce mai umflată şi capul rotund a lui Putin ca efecte ale consumului de steroizi - un medicament care poate duce la inflamaţie şi umflare - şi este utilizat în mod obişnuit în tratamentul cancerului, nu se ia în calcul şi faptul că a acceptat succesive operaţii faciale estetice, care iniţial pot oferi pasagere satisfacţii, dar în timp, susţin surse avizate, pot genera şi alte reacţii. 

Este firesc ca opinia publică internaţională să spere într-o încheiere rapidă a epocii lui Putin, dar doar în ipoteza că încheie nefericit războiul din Ucraina, va pleca de la putere după cel mult doi ani, după cum estimează cei ce compară diferitele epoci istorice anterioare derulate în Rusia, unde cel ce a tolerat o înfrângere are finalul deja cunoscut, iar cel ce a adus victoria rămâne pe termen nelimitat la putere.

Deocamdată, datorită sancţiunilor economice occidentale, criza financiară bate la porţile Moscovei, iar penuriile în alimentaţia publică din Federaţia Rusă determină Kremlinul să aibă în vedere sechestrarea de alimente din zone ale Ucrainei, pentru a umple rafturile goale din magazinele ruseşti. 

Între timp, peste Ocean, au fost chemaţi, la Congresul SUA, marţi, 3 mai 2022, secretarul Apărării Lloyd Austin şi generalul Mark Milley, preşedintele Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore. 

Ei au afirmat că Ucraina are acum nevoie de arme antitanc, antiaeriene, rachete aeriene, tancuri şi transportoare amfibii blindate. 

Conform agenţiei Associated Press:"Înainte de invadarea Ucrainei de către Rusia la sfârşitul lunii februarie, SUA au furnizat armatei ucrainene aproximativ 1 miliard de dolari în arme şi echipament şi antrenaseră trupe de ani de zile. De la invazie, SUA au angajat încă 3,7 miliarde de dolari în arme şi alte ajutoare şi caută o alocare suplimentară de 33 de miliarde de dolari de la Congres, care să includă o gamă largă de sprijin militar şi de altă natură." 

Secretarul Apărării Lloyd Austin a afirmat că eşecurile timpurii ale forţei de invazie ruse în Ucraina sunt datorate unei logistici deficitare, manifestată prin neasigurarea la timp, în cantităţile necesare, a hranei, apei şi altor provizii necesare trupei, dar şi nereuşitei coordonări dintre acţiunile ofensive duse la sol şi loviturile aeriene date în sprijinul acestora. 

Asta a generat mirări la eşaloanele superioare, au fost trimişi înstelaţi în linia întâi şi unii dintre ei, generali tineri, au fost împuşcaţi de lunetişti ucraineni. 

Diferenţa specifică, între armata ucraineană şi aceea rusă - susţin Austin şi Milley - este că în timp ce comandanţii ucraineni de la primele eşaloane, pluton, companie, batalion, brigadă au avut delegarea de competenţă, pentru a lua decizii pe loc, privind întrebuinţarea în luptă a subunităţilor lor, omologii ruşi depindeau de aprobările superiorilor lor, ceea ce a îngreunat capacitatea lor de reacţie şi a favorizat evident acţiunile adversarului lor. 

În plus, chiar din zilele anterioare invaziei militare ruse în Ucraina, Statele Unite ale Americii au furnizat un flux de informaţii utile Ucrainei, cum ar fi, de pildă, traseele pe care vor veni şi orele la care vor ataca trupele ruse, în prima zi a operaţiunii militare speciale. 

Instantaneu de la o şedinţă de tragere, cu armamentul din dotare, efectuat de militari americani dislocaţi în Germania.

În acest context contează nominalizarea, de către preşedintele Joe Biden, a generalului de armată Christopher G. Cavoli, pentru a-i succeda generalului Tod Wolters, în funcţia de comandant al Comandamentului European al Statelor Unite şi al Comandantului Suprem Aliat în Europa.

Cu ani în urmă, Cavoli a intrat în programul de ofiţer de zonă străină rusă în 1995 şi a absolvit Universitatea Yale cu un master în arte, în rusă şi studii est-europene în 1997. 

În 1999, a devenit şef al operaţiunilor pentru Divizia a 10-a Munte ca maior şi a fost dislocat în Bosnia cu Forţa de Implementare, înainte de a servi ca ofiţer de operaţiuni de batalion de infanterie între 2000 şi 2001. 

Apoi, cu gradul de locotenent-colonel, Cavoli a servit succesiv ca director pentru Rusia, din 2001, în cadrul Direcţiei de Politică şi Planuri Strategice ale Statului Major Comun, în calitate de asistent executiv adjunct al Preşedintelui Comitetului Întrunit al Şefilor de Stat Major, din 2003 şi a devenit senior fellow la Universitatea Naţională de Apărare în 2004. 

Cavoli a beneficiat de burse la Universitatea Naţională de Apărare, la Centrul George C. Marshall pentru Studii de Securitate Europeană, din Garmisch-Partenkirchen şi la Grupul de Studii Strategice al şefului de stat major al armatei. 

Încadrat în infanterie, la Corpul de Instruire a Ofiţerilor de Rezervă, Cavoli a servit în Războiul din Afganistan şi a comandat o brigadă a Diviziei 1 Blindate, Comandamentul Multinaţional Comun de Antrenament al Armatei a 7-a şi Divizia 25 Infanterie înainte de a prelua comanda USAREUR în ianuarie 2018. 

În prezent comandă forţele americane destinate pentru Europa şi Africa, din 1.10.2020. 

Numirea unui general cunoscător al limbii ruse, în fruntea Comandamentului Forţelor Aliate din Europa este un semnal de înţelepciune la Washington D.C., pentru că oricât de lung ar putea fi războiul din Ucraina, pacea va veni şi păstrarea acesteia va implica un dialog continuu, între arealul euroatlantic şi cel aflat dincolo de graniţa de est a NATO.