Testul de interceptare cu succes a unei rachete balistice intercontinentale, efectuat de SUA, pune capăt unei ere a stabilităţii puterii nucleare

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Testul recent de interceptare a unei rachete balistice intercontinentale, primul de pe un distrugător al marinei condus de SUA, riscă să rupă echilibrul dintre atac şi apărare şi să submineze o relativă stabilitate a aşa-numitei vulnerabilităţi reciproce. Puterile nucleare ar putea interpreta testele ca un impuls pentru cursa înarmării. Viitorul preşedinte al SUA este în cea mai bună poziţie să calmeze lucrurile, scrie Andreas Kluth în Bloomberg.

Luna aceasta, SUA au efectuat cu succes un test de interceptare a unei rachete balistice intercontinentale (ICBM): trimisă înspre insulele Hawaii, racheta a fost distrusă de o alta lansată de pe o navă, înainte de a intra în atmosfera Pământului.

Pe fondul unei ameninţări crescânde a bombelor atomice, această detonare a sporit-o din nou, riscând să destabilizeze echilibrul nuclear oricum precar, arată editorialistul Bloomberg.

Racheta intercontinentală balistică care a zburat deasupra Pacificului a fost una falsă, concepută pentru a testa o nouă tehnologie de interceptare. Sateliţii au detectat-o şi a fost alertată o bază aeriană din Colorado care l-a rândul ei a transmis informaţia unui distrugător al Marinei poziţionat la nord-est de Hawaii, USS John Finn. Acesta din urmă a lansat propria rachetă care a lovit şi distrus racheta în zbor.

La prima vedere, soiul acesta de vrăjitorie tehnologică ar fi un motiv nu doar de fascinaţie, ci de celebrare datorită unei promisiuni de protecţie a SUA faţă de atacurile cu rachete venite, de pildă, din Coreea de Nord. Dar în logica ciudată a strategiei nucleare, o inovaţie menită să aducă o siguranţă sporită poate avea rezultatul opus.

Iar asta pentru că această nouă tehnologie de interceptare rupe legătura între ofensivă şi defensivă de la baza tuturor calculelor din scenariile nucleare, scrie Andreas Kluth în Bloomberg.

De la Războiul Rece încoace, stabilitatea, deci şi pacea - a fost conservată prin realitatea macabră a distrugerii reciproce asigurate sau MAD. O altă descriere este vulnerabilitatea reciprocă în care nicio naţiune nu ar lovi prima dacă ar fi sigură de o contrareplică imediată de aceeaşi natură.

Or, dacă unul din jucători se înzestrează cu un scut (sistemele de apărare antiaeriană americane se numesc Aegis) această situaţie nu mai este valabilă. Atunci adversarii, în principal Rusia, dar tot mai mult şi China, vor presupune că propria lor capacitate de descurajare nu mai este eficientă întrucât nu vor avea cum să răspundă cu succes într-o manieră similară.

Din acest motiv escaladarea defensivă a devenit aproape la fel de controversată ca cea ofensivă. Rusia a protestat împotriva sistemelor de interceptoare de la sol ale americanilor în estul Europei şi Alaska. Însă testul de luna aceasta este primul efectuat de pe o navă într-o mişcare ce înseamnă că nu mai durează mult până când SUA sau o altă naţiune îşi va asigura o protecţie din toate direcţiile.

Este o incertitudine de natură să complice o situaţie deja încurcată în care SUA şi Rusia, ce deţin circa 90% din focoasele nucleare ale lumii, au renunţat la două tratate de control al armelor în ultimele două decenii, în timp ce singurul în picioare, New START, expiră pe 5 februarie, la doar 16 zile de la învestirea lui Biden. Tratatul de non-proliferare nucleară, care de cinci decenii împiedică naţiunile ce nu dispun de focoase să le obţină, se află de asemenea în mare bucluc şi va fi renegociat anul următor. Intenţiile Iranului rămân necunoscute.

În acelaşi timp SUA şi Rusia deopotrivă îşi modernizează arsenalele, în timp ce China se dotează cât de repede poate. Între armele noi sunt focoase transportate de rachete hipersonice ce sunt atât de rapide că liderul unei naţiuni vizate nu are decât minute să decidă asupra ameninţării şi cum să răspundă. Arsenalul mai conţine şi aşa-numitele focoase tactice cu încărcături mai mici care le face potrivite pentru războaie convenţionale, ceea ce coboară pragul folosirii lor.

În consecinţă, creşte şi riscul ca un război nuclear să fie pornit accidental, din eroare de calcul sau alarme false mai ales când scenariile presupun terorism, state infractoare sau conflicte în spaţiu. 84 de naţiuni lipsite de focoase nucleare au semnat un Tratat de interdicţie a armelor nucleare ce intră în vigoare anul viitor, într-un soi de protest faţă dec toată această nebunie. Dar niciuna din cele nouă naţiuni ce posedă arme nucleare şi nici aliaţii lor nu îl va semna vreodată.

În schmb, puterile nucleare vor înţelege veştile despre testele de interceptare soldate cu succes ca un impuls pentru o nouă cursă a înarmării, astfel că vor fabrica rachete şi mai rapide prevăzute cu şi mai multe momeli şi contramăsuri, noi focoase cu utilizări tot mai flexibile într-o mai mare varietate de scenarii strategice, se vor dota şi ele cu scuturi.

Această situaţie trebuie oprită. Liderul situat în cea mai bună poziţie să preia iniţiativa şi să pună capăt acestei nebunii este preşedintele american ce urmează a fi învestit. Imediat ce îşi preia mandatul, Biden ar trebui să propună o extindere de cinci ani a tratatului New START pentru a câştiga timp şi simultan să invite China şi alte puteri nucleare la masa negocierilor. Obiectivul prioritar ar fi semnarea unei declaraţii din partea celor nouă naţiuni că singurul scop al focoaselor este descurajarea, iar acestea nu vor fi folosite agresiv. Totodată, aceste naţiuni ar trebui să ofere asigurări cu privire la securitate şi ajutor naţiunilor fără arme nucleare şi să creeze noi protocoale de comunicare pentru criză, în timp ce ar fi acord să limiteze şi să monitorizeze nu doar armele ofensive, ci şi cele cele defensive.

VIDEO Pentagonul a testat în premieră  interceptarea unei rachete balistice intercontinentale de pe apă

Sistemul antirachetă american, o sperietoare de 40 de miliarde de dolari INFOGRAFIE

Rusia a testat o rachetă care depăşeşte de 8 ori viteza sunetului VIDEO

SUA



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite