Industria securităţii a explodat după atacurile din 11 septembrie. Schimbări de paradigmă asociate „războiului împotriva terorismului” FOTO
0
Atacurile de la 11 septembrie au dat naştere unei industrii înfloritoare a contractorilor privaţi de securitate care a transformat sectorul apărării, zona metropolitană a capitalei Washington şi relaţia americanilor cu propriul guvern, relatează WSJ.
Atacurile teroriste au determinat SUA să sporească masiv finanţarea apărării şi au dus la înfiinţarea Departamentului Securităţii Interne, consolidând structurile deja existente. După 2011, Washington-ul a purtat două războaie convenţionale, a efectuat operaţiuni la nivel global împotriva unor reţele teroriste izolate şi risipite, în timp ce a căutat să întărească frontul intern contra unor viitoare atacuri.
GALERIE FOTO
În 2001, SUA era singura superputere mondială şi îşi redusese bugetul militar la o treime din cel alocat la punctul culminant al Războiului din Vietnam şi la mai puţin de jumătate din cheltuielile din timpul preşedinţiei lui Reagan.
Responsabilii politici numeau aceste tăieri „dividende de pace” care, după anii Războiului Rece promiteau instalarea unei noi ere a prosperităţii care să vadă o redirecţionare a lor către servicii sociale şi reduceri de taxe.
„Atacurile de la 11 septembrie au schimbat dinamica lucrurilor”, spune Hawk Carlisle, general în retragere a Forţelor Aeriene, în prezent preşedinte şi director al Asociaţiei Industriale a Apărării Naţionale, un grup comercial care reprezintă industria apărării. După o scurtă perioadă de misiuni de menţinere a păcii şi umanitare, acesta s-a trezit în mijlocul luptei având o misiune complet nouă: combaterea terorismului.
În deceniul ce a urmat atacurilor teroriste, cheltuielile militare s-au dublat la 700 de miliarde de dolari, constituind 20% din totalul cheltuielilor bugetare. În 2011, ajunseseră la 4,6% din PIB. În 2020, au scăzut la 11%, adică 3,5% din PIB.
Acest influx de bani a transformat industria apărării, spun companiile private de securitate.
„Aceşti dolari s-au investit în niveluri formidabile de inovaţie şi capacitate - dar destinate unui mediu diferit, cel al contraterorismului, al celui din Orientul Miijlociu”, spune Carlisle.
Grosul banilor a curs în sectorul privat, o multitudine de companii întrecându-se pentru contracte uriaşe destinate dezvoltării unor capacităţi de securitate tot mai puternice.
În 2001, Departamentul Apărării avea de onorat contracte către 46.000 de contractori privaţi, în valoare de 181 de miliarde de dolari, potrivit unei estimări a Centrului pentru Studii Strategice şi Internaţionale. În 2011, când a fost atins un apogeu, valoarea contractelor a peste 110.000 de companii private a crescut la 375 de miliarde de dolari americani.
Una dintre ele este Beacon Interactive Systems, o mică companie de software din Massachusetts, care care furniza soluţii tehnologice personalizate pentru IBM înainte de 11 septembrie. Apoi compania şi-a schimbat domeniul de activitate pentru a deveni contractor militar pentru Marina SUA şi Forţele Aeriene.
„11 septembrie ne-a determinat să ne îndreptăm atenţia către piaţa de apărare”, spune directorul executiv ML Mackey, care şi-a mutat sediul companiei în Virginia şi are acum de două ori mai mulţi angajaţi decât atunci când lucra pentru mediul de afaceri.
Chiar dacă lanţul de distribuţie al industriei apărării din SUA se întinde în toată ţara şi pe tot globul, cele mai multe companii sunt concentrate în capitală şi în vecinătatea ei, mai ales în nordul Virginiei, pentru că aici chiriile pentru spaţiu sunt mai mici şi se ajunge relativ uşor la Pentagon şi Washington.
Contractele federale acordate acestor companii pentru programe de securitate au avut o creştere medie anuală de 15% între 2001 şi 2011, de aceea a fost şi un boom economic în regiune. Prin contrast, angajările în structurile guvernamentale nu au depăşit un nivel de 1,5% pe an.
Iar asta pentru că guvernul SUA s-a bazat tot mai mult pe contractori care puteau oferi specialişti (analişti, ingineri, consultanţi, dezvoltatori) pentru programe sofisticate în domeniul securităţii naţionale şi contrainformaţiilor.
CACI International Inc era o companie de stat în anii 1960, parte dintr-un ONG finanţat federal, în cadrul căruia a dezvoltat un limbaj de programare. În 1968, a fost privatizată şi listată pe bursă, ca în anii 1970 să se mute la Arlington, Virginia. În ajun de 11 septembrie era un contractor guvernamental de mărime medie, cu circa 230 de milioane de dolari în contracte federale în 2000.
Azi, este o companie de aproape şase miliarde de dolari cu contracte de trei miliarde, fiind pe locul 21 ca mărime din SUA şi furnizând tehnologie de informaţii, capacităţi cibernetice şi de supraveghere mai ales pentru apărare şi spionaj. După atacurile de la 11 septembrie, a achiziţionat alte peste 36 de companii din domeniile apărării, tehnologiilor informatice şi spionajului. Din luna mai are un sediu nou întins pe 41.000 de metri pătraţi în Reston, Virginia.
După 11 septembrie, SUA avea o nouă ţintă securitate, cerută de „Războiul împotriva terorismului”, şi anume reţele teroriste de mici dimensiuni infiltrate în populaţii locale. SUA au fost conştiente că pentru securizarea unor sectoare precum aviaţia şi infrastructura critică erau necesare vaste baze de date şi o autoritate extinsă în privinţa colectării datelor - pentru a decela semnături ale teroriştilor într-o populaţie mare.
„Vă puteţi închipui ce sarcină aveam în 1983. Aveam ochii aţintiţi asupra unei singure ţări: URSS. Apoi în era post-11 septembrie: Vreţi să urmărim oameni? Sau grupuri mici care lucrează din apartamente din Germania sau tabere în munţii din Afganistan? Vă puteţi imagina schimbarea de paradigmă care a trebuit să aibă loc în cadrul comunităţii de informaţii, pentru că nu eram deloc echipaţi pentru noua misiune , spune Robert Cardillo, analist de imagini la sfârşitul Războiului Rece, ulterior director al Agenţiei Naţionale Geospaţiale de Informaţii, retras în 2019.
SUA au fost obligate să dobândească noi capacităţi precum dronele cu ajutorul cărora să efectueze misiuni de supraveghere şi recunoaştere a unor grupuri mici risipite. În plus, invaziile şi reconstrucţiile SUA în Irak şi Afganistan au creat solicitări noi în domeniul logisticii, serviciilor de sprijin, securităţii bazelor şi alte activităţi care în mare parte au căzut în sarcina contractorilor.
Pe plan intern, guvernul şi-a asumat un rol mai extins în reglementarea securităţii călătoriilor aeriene şi a dobândit puteri contrateroriste noi sub incidenţa unor legi precum Patriot Act, adoptată în octombrie 2001. Acestea au presupus colectarea unor cantităţi masive de informaţii despre cetăţenii americani pentru a le compara cu listele de supraveghere şi cu bazele de date ale celor vizaţi de interdicţii de zbor. Au apărut noi tehnologii de scanare corporală a pasagerilor în aeroporturi şi a avioanelor de transport.
Totodată, în secret, agenţiile de informaţii şi-au extins autoritatea pentru a obţine acces la fişierele convorbirilor americanilor şi a putea intercepta telefoane - în circumstanţe speciale, fără autorizaţie.
„A fost o expansiune masivă de colectare a datelor şi a programelor analitice după 11 septembrie”, spune Alan Butler, directorul executiv al Electronic Privacy Information Center care luptă pentru consolidarea libertăţilor civile şi a protejării confidenţialităţii. O tendinţă majoră a fost trecerea de la supraveghere ţintită a unor indivizi la cea de masă, în scopul captării informaţiilor la nivel de populaţie, spune expertul.
Dacă, la presiunea publică, majoritatea programelor invazive de colectare a datelor au fost semnificativ reduse în ultimul deceniu, guvernul a continuat să extindă tot mai mult supravegherea în scopuri de securitate naţională.
Se încarcă comentariile...
