FOTO Grumman X-29: Avionul de luptă imposibil cu aripi inversate

Creat în plin Război Rece de un conglomerat de giganţi – NASA, US Air Force, „oamenii în negru” de la Defense Research Projects Agency (DARPA) şi  colosul aerospaţial Grumman, avionul a zburat pentru prima dată în 1984, ca parte a unei misiuni de a construi avionul de luptă suprem.

Însă designul său experimental l-a făcut cel mai instabil avion din punct de vedere aerodinamic care s-a construit vreodată.

„Nu se putea zbura cu el – la propriu – fără un computer de zbor digital, care corecta traiectoria de zbor de 40 de ori pe secundă”, a spus Christian Gelzer, istoric la Centrul Armstrong de cercetare a zborului din cadrul NASA, locul unde a fost testat aparatul de zbor pentru prima data, potrivit CNN.

„Inginerii au concluzionat că dacă toate cele trei computere de zbor cedau în acelaşi timp, avionul s-ar fi defectat înainte ca pilotul să aibă timp să se catapulteze”.

Avioanele cu aripile inversate, care au un unghi în direcţia opusă faţă de aripile convenţionale sunt rare, însă X-29 nu a fost primul care le-a folosit. Bombardierul german Junkers Ju287, un prototip de succes cu un astfel de design, a zburat pentru prima dată în 1944. Omul care l-a proiectat, Hans Wocke, a aplicat ulterior ceea ce a învăţat pe Hansa HBF 320, un mic avion care a zburat în 1964. Câteva zeci au fost construite şi unele dintre ele au şi zburat – singura aeronavă comercială cu aripile inversate.

Însă în cazul avionului Hansa, aripile sunt inversate pentru a crea mai mult spaţiu pasagerilor, într-o aeronavă care altfel ar fi fost înghesuită, din moment ce această poziţie permite ca aripile să fie plasate mai spre spatele  aeronavei.

De asemenea, aripile Hansa sunt îndreptate înainte cu doar câteva grade, comparativ cu 33 de grade la X-29. O astfel de schimbare radicală însemna schimbarea stabilităţii cu manevrabilitatea, pentru că pentru a face manevre rapide, un avion trebuie să fie instabil încă de la început.

„Un avion de luptă F-18 are un factor de instabilitate de doar 5 la sută. X-29, pe de altă parte, era 35 la sută instabil”, a spus Gelzer.

Însă plasarea aripilor invers are un alt efect imediat. Mici apendice numite eleroane, componente esenţiale pentru a controla avionul, sunt montate aproape de vârfurile aripilor. Atunci când un avion normal este în picaj, eleroanele sunt de regulă primele care încetează să mai funcţioneze. Acest lucru înseamnă pierderea controlului într-o situaţie deja periculoasă.

Forma neobişnuită a aripilor a creat o altă problemă pentru inginerii X-29: greutatea. Aripile inversate sunt supuse unei forţe de răsucire extreme care le poate rupe, aşa că a fost nevoie de o întărire. Însă aripile avionului X-29 ar fi cântărit prea mult dacă erau făcute din metal. În schimb, greutatea era mai mică prin folosirea unor materiale compozite avansate, care acum sunt standard în aeronavele comerciale şi militare.

Avionul avea şi un sistem digital automat  futurist, care folosea o interfaţă electronică pentru a zbura aparatul, în loc de controalele manuale tradiţionale – o altă trăsătură inovatoare care este acum omniprezentă în aviaţie.

Două avioane X-29 au fost construite de Grumman, contractorul din Apărare care e în spatele avionului de succes F-14 Tomcat şi istoricului modul lunar Apollo. Grumman a câştigat contractul, în valoare de 87 de milioane de dolari ( echivalent cu 245 de milioane de dolari în prezent), graţie măsurilor de reducere a costurilor, precum folosirea unor componente de la avioane de luptă deja existente, inclusiv F05A şi F-16 Falcon. Proiectul a fost comandat de DARPA şi de US Air Force. NASA s-a ocupat de testele de zbor. 

Avioanele X-29 au fost folosite în 422 de misiuni de cercetare între anii 1984 şi 1992. 

„Beneficiile nu depăşeau dezavantajele. Dar au apărut şi avioanele invizibile şi trăsătura stealth a devenit cea mai importantă pentru un avion de luptă”, a spus Gelzer.

Pe 25 septembrie 1997 – cinci ani după misiunea finală a X-29 – Forţele Aeriene ale Rusiei au testat Suhoi Su-47, propria versiune rusească a avionului de luptă cu aripi inversate. Supranumit „Berkut” („acvila de munte”), avionul a fost rezultatul unui proiect care a fost lansat în 1983, dar a fost întârziat ca urmare a dizolvării URSS.