El a mai adăugat că o asemenea întâlnire ar putea avea loc în marginea Summitului sau ar putea fi vorba despre o convorbire telefonică, în ideea de a se stabili acelaşi tip de "comunicare directă" deschisă cu Putin.

Dacă va avea loc, întâlnirea între cei doi preşedinţi ar fi primul contact direct la doi ani după reuniunea Trump-Xi cu ocazia Summitului de la Osaka.
 
Este limpede că Biden relansează în forţă sistemul "diplomaţiei personale", în speranţa că aş a va putea deschide mai uşor temele cele mai grele: regimul autocratic impus de partidul comunist în China, încălcarea drepturilor omului şi prevederilor statului de drept, regimul de muncă forţată la care sunt obligaţi copii din diverse regiuni ale Chinei şi problema uigurilor. Este foarte posibil să fie aşa, cum la fel de posibil să fie puncte le care care să se subsumeze marilor mize geo-strategice şi să apară oarecare sâmburi fragili de speranţă pentru viitor.
 
Începe marea negociere privind restructurarea „centurii pacifice”?
 
Din punctul meu de vedere, toate discuţiile se vor subsuma urgenţelor majore din zona Pacificului, zona tuturor marilor tensiuni deschise la nivel conflictual (ideologic, economic şi cu o puternică dimensiune militară în permanentă dezvoltare), infinit mai extinsă şi mai dramatic importantă pentru lumea în care trăim decât acroşajele şi retorica de o parte şi de alta a liniei de separare între UE/NATO şi Rusia în zona de Europa. Poate, dacă acceptaţi să discutăm pe marginea acestei prezumţii de logică elementară politică şi mai ales militară, aşa se explică cu mult mai uşor ordinea marilor întâlniri din agenda preşedintelui Biden. Le-a transmis celor din G7 ce urmează şi spiritul în care vrea să remodeleze harta de putere a lumii, a repetat acelaşi mesaj în termeni mai largi la NATO şi UE şi, mai ales, pe baza acestei poziţii americane devenită acum "linie roşie" pentru Occident, a avut întâlnirea lămuritoare cu Putin în care s-au da asigurările cuvenite şi s-a coborât nivelul şi numărul tensiunilor directe.
 
Deocamdată. Câte de "deocamdată" depinde, printre altele, şi de modul în care se va rezolva ceva din tensiunile acumulate în zona Pacifică unde relaţia explozivă nu este doar între China şi SUA, căci interesele geo-politice care se joacă acolo implică tradiţional şi Rusia, plus grupul ţărilor din Asia de sud-est, Indonezia şi Filipine, dar şi controlul zonelor de trecere maritimă, Strâmtoarea Bering şi cea înspre Oceanul Indian.
 
Va fi o discuţie la nivel primar, invocând forţa, cum o preconiza Trump sau se deschid căi de negociere suplimentare?
 
Ce se află pe "agenda profundă" a discuţiillor care se pregătesc în acest moment?
 
În opinia mea, cred că presiunea enormă care justifică urgenţa negocierilor este produsă de două crize majore, în evoluţie extraordinar de rapidă cu care se confruntă întreaga lume şi care deja produc daune serioase la nivelul marilor economii mondiale: criza sanitară şi criza semiconductorilor. Despre prima
 
nici nu mai este nevoie să vorbim, căci gândiţi-vă la ce poate însemna intrarea omenirii în valul patru al epidemiei, confruntându-se cu o formă mutantă de virus în condiţiile în care capacitatea de rezistenţă psihologică este aproape de limită şi resursele sanitare sunt pe sponci.
 
În această eventualitate de val 4 al pandemiei, numărul de vaccinuri existente şi mai ales capacitatea de producţie existentă, aşa cum s-a văzut, a fost limitată şi, din nefericire, aşa va şi rămâne. Cine va realiza miliardul de doze promis de G7 pentru ţările sărace acum câd se confirmă că doar vaccinarea cu două doze conferă o oarece imunitate? În consecinţă, ar fi logic ca discuţia între cei doi lideri să aducă măcar un început de rezultat privind implicarea Chinei în programul COVAX, cu susţinerea bănuiesc entuziastă a ţărilor din G20.
 
A doua temă pe agendă, la fel de dificilă şi plină de multiple consecinţe, va fi încercarea de răspuns la întrebarea dacă poate fi stabilită o relaţie comercială normală, predictibilă şi protejată cu China, ţara unde se găsesc în cantităţi enorme, câteva dintre metalele şi pământurile rare care intră în componenţa cipurilor, bateriilor pentru motoare electrice şi hibride, telefoanelor inteligente, ecranelor tv, componentelor de rachete, calculatoarelor etc.
 
 
Pentru tema acestui articol, răspunsul care se va găsi - sau nu - este esenţial pentru modul în care vor evolua toate naţiunilor din G7, din NATO şi UE, pentru a nu vorbi decât despre economiile motor ale dezvoltării globale. În industriile lor, toate folosesc semiconductori, toate încep să-şi pună probleme foarte serioase pentru viitorul apropiat în caz că, din cauza unei explozii în relaţiile cu China, s-ar trece la sancţiuni economice la care s-ar putea răspunde în ultimă instanţă cu un embargo asupra acestor produse la export Sau nici măcar la export deoarece, în ciuda argumentaţiilor ideologice, companiile occidentale îşi continuă producţia în China, tocmai datorită avantajului de a avea acces la semiconductori.
 
Două ţări aliate esenţiale din zona Pacificului, Japonia şi Coreea de Sud, pot fi aduse extrem de uşor în pragul

 crizei structurale dacă apare o problemă majoră şi de durată în aprovizionarea cu semiconductori. În fine, este posibil ca la Geneva să se fi găsit un acord privind modul în care americanii şi ruşii (evident alături de chinezi) vor fi de acord cu aplicarea unui sistem hrană contra dezarmare nucleară care să reechilibreze zona pacifică.
 
Rămâne necunoscuta "raportului Wuhan"
 
Cerut de Biden, ar putea să conţină ceva mai mult decât ce ştim până acum. Ştirea-bombă circulată pe diverse canale şi pe care o preiau via New Zeeland Herald ediţia de ieri, este că multe dintre argumentele conţinute în acest raport ar proveni din pachetul de date oferit de unul dintre spionii cu rangul cel mai înalt al Chinei, Dong Jingwei (foto), fost ministru de stat adjunct pe problemele securităţii statului despre care se spune că a fugit, via Hong Kong, pe 10 februarie împreună cu fiica sa, Dong Yang.
 
 
 
Dong a fost şeful contraspionajului chinez în cadrul Ministrului chinez al securităţii, cunoscut sub denumirea de Guoanbu. Dacă zvonurile insistente privind funga lui din China se confirmă, atunci ar fi vorba despre o sursă senzaţională de informaţii. A avut acces, spun colegii din Noua Zeelandă, la studiile chineze despre originea virusului, la modele lor privind răspândirea virusului în lume şi datele financiare privind organizaţiile şi guvernele care ar fi finanţat cercetările de la Wuhan. Se mai spune că ar fi în posesia tuturor identităţilor reale ale spionilor chinezi care activează în China precum şi modul în care chinezii au reuşit să aibă acces la sistemul de comunicaţii al CIA.
 
E un joc uriaş, la dimensiuni planetare, la care ne uită cu acelaşi neostoit interes de până acum, de departe şi cu implicare doar teoretică.