INTERVIU Omul care contează pentru securitatea naţională a Egiptului
0
Într-un moment când Egiptul are viaţa politică internă marcată de violente manifestaţii de stradă, la Bucureşti, liderul comunităţii egiptenilor preferă să îşi asume misiuni pentru care este considerat o personalitate importantă, atât pentru securitatea naţională a Egiptului, dar, după cum o să vedeţi, şi a României.
Fiind prezent la un eveniment organizat la sediul ambasadei Egiptului, în ţara noastră, am avut ocazia să îl cunosc pe unul dintre liderii comunităţii arabilor ce trăiesc pe pământ românesc. Este vorba de preşedintele de onoare al asociaţiei egiptenilor din România, dr. Yashar Hassan Abbas Helmy. Cu care am avut ulterior un dialog surprinzător, de un cert interes general.
Mai important este să ajuţi oamenii, decât să faci bani
De ce aţi decis să veniţi în România?
Totul a început în anul 1993. Anterior, o delegaţie română a vizitat Egiptul şi a dorit să importe medicamente. Au ales compania la care lucrez eu, împreună cu fratele. La data respectivă au importat o cantitate mare de Ginsavit – 1.000.000 de cutii, consumabilă oficial, în România, într-un an de zile, practic, în şapte luni. Aşa s-a născut propunerea oficialilor români să ne înregistrăm compania la Bucureşti, pentru a furniza apoi şi alte produse necesare celor interesaţi de medicamentele noastre. Aşa am ajuns să acţionăm în România. De atunci am ajuns să livrăm circa 50 de produse farmaceutice, unele cu calităţi nutriţioniste, altele cu destinaţie medicală. În acest mod am descoperit că românii sunt apropiaţi de egipteni...
De ce?
Am simţit asta. De când am venit aici. Am fost întâmpinat cu căldură. Iar interlocutorii mei mi-au spus că vor să viziteze Egiptul.
Poate că o explicaţie ar fi căldura sufletească a românilor...
Da. Sunt oameni foarte atenţi. Prietenoşi. De fapt şi aici, în filiala pe care o conduc, lucrez cu românii ca într-o familie. Pentru a consolida şi extinde compania farmaceutică. În Egipt, familia mea deţine şase companii ale căror produse sunt vândute integral, pe piaţa internă şi în lumea întreagă. Acum acţionăm pentru a face noi companii, pentru că tatăl meu a început munca de farmacist lucrând practic în trei schimburi, non-stop. Plăcerea lui a fost să îi servească pe alţii. Şi el ştia că medicina este pentru a îngriji oamenii, pentru a-i vindeca. El este cel care m-a învăţat şi pe mine că mai important este să ajuţi oamenii, decât să faci bani. Când eram tânăr el mi-a spus că dacă vreau să muncesc trebuie să iubesc ceea ce fac. Altfel, nu se merită efortul.
Totuşi, de ce aţi ales, în Europa, ca să activaţi în România, nu în Ungaria sau Germania?
La un moment dat, un premier egiptean, din deceniul trecut, a venit să viziteze compania noastră farmaceutică. Era însoţit de şase miniştri şi guvernatorul de atunci, din Alexandria. A fost prima dată când l-am întâlnit pe acel demnitar, dar tata îl cunoştea. Iniţial, şeful guvernului de la Cairo avea în program să discute cu noi doar 20 de minute. Practic i-au trebuit două ore! Asta pentru că, aşa cum ne-a spus în finalul dialogului nostru, ne considera personalităţi de referinţă pentru securitatea naţională, deoarece prin activitatea şi produsele companiilor noastre protejăm naţiunea noastră, de boli şi epidemii. Deci suntem în serviciul ţării şi orice are nevoie armata egipteană, îi livrăm imediat produse de calitate excepţională. Ne pasă de ceea ce are nevoie naţiunea din care facem parte! Acum, cele şase companii pe care le avem, cu peste 7000 de angajaţi, realizează cam 500 de produse diferite, în Egipt. Pe care le şi exportăm în circa 50 de state din lume. De la vizita premierului, la sediul din Egipt s-a ajuns la prezenţa sa la locul unde începusem să realizez o nouă companie, în România. Atunci, oficialul egiptean şi-a asigurat interlocutorii români şi presa prezentă la eveniment că noi suntem cei mai buni producători de medicamente, din Egipt. Ulterior, ni s-a alăturat, la recepţia care a urmat, şi premierul român, Adrian Năstase...
Nu mă interesează deloc politica
Ştiţi că acum este la închisoare?
Eu sunt faimos prin faptul că nu mă interesează deloc politica. Înaintea acestei revoluţii, din Egipt, şi a preşedinţilor care au precedat-o, noi am avut un rege Farouk. Cei apropiaţi, prietenii susţin că semăn 99% cu acest monarh, aşa că oamenii s-au obişuit să îmi spună…regele.
Este o glumă?
Nu. Practic este o expresie a modului în care oamenii percep ajutorul pe care îl dau fiecăruia, modul în care îi tratez. Pe mine mă onorează această apreciere a lor. Asta şi pentru că sunt convins că fiecare fiinţă umană are şi talente ascunse, calităţi mai puţin ştiute de alţii. Uneori chiar de deţinătorul abilităţilor respective.
La dumneavoastră, una dintre acestea a fost inspiraţia de a veni în România.
După vizita premierului egiptean, acesta l-a informat pe preşedinte, care a apreciat efortul nostru de a contribui la relaţia bilaterală cu România, cu produsele specifice. Atunci le-am spus tatălui şi fratelui meu geamăn că este bine ca ei să rămână în Egipt, să aibă grijă de companiile noastre de acolo, aveam cinci atunci, iar eu mă voi stabili în România.
A fost o provocare pe care singur v-aţi asumat-o…
Prima şi cea mai mare, de a îl concura pe tata, care, anterior, a construit un imperiu farmaceutic, pornind de la zero. Mă confruntam astfel cu Maestrul! Şi până azi el se uită la mine ca la copilul lui.
Şi care a fost soluţia adoptată?
Când am venit la oamenii din compania creată aici, am descoperit interlocutori cu atitudini şi comportamente diferite, educaţii şi concepţii aparte în domeniul medicinii. Ei bine, pentru mine asta a fost o plăcere!
Nu un şoc?
Nu. Am fost crescut ca om al misiunilor imposibile. Îmi place să fac tocmai ceea ce alţii nu pot realiza. Atunci i-am întrebat, pe colaboratorii mei, din România, ce cred ei că este imposibil de întreprins. Mi-au enumerat o serie de obiective. Şi le-am răspuns că acestea vor fi ţintele noastre. Trebuie să scrieţi asta. Pentru oameni. Să se elibereze de temeri. Să facă lucruri pentru alţii.
Bine, dar obiectivele amintite erau irealizabile în absenţa unei finanţări adecvate?
Nu. Am pornit-o cu ei de la zero. Deoarece nu îi cunoscusem înainte. Am început să îmi adaptez mintea la ţara asta. Am fost încântat să cunosc naţiunea română, oamenii de valoare, pe care îi are.
Şi care au fost căile alese de pentru a transforma obiectivele imposibile în chestiuni tangibile?
E suficient să vă spun că am reuşit, în ultimul deceniu, o creştere a companiei cu 69%, în condiţiile în care altele similare, de pe mapamond, reuşesc în medie doar 20%. Din acest punct de vedere am instituit un model de management. Pentru că am grijă de colaboratorii mei. Îi sprijin. Îi învăţ cum să depăşească obstacolele. De altfel, este o chestiune de bun simţ: cum te simţi, dacă eşti o persoană care nu îi ajută pe ceilalţi? Am fost crescut în spiritul acesta.
Al treilea ochi
Este mai bine să investiţi în România, decât în Egipt?
Acum, investiţiile noastre aici reprezintă 5% din ceea ce am investit în Egipt. Nu sunt aici pentru a investi. Transfer bani - din Egipt, aici. A fost plăcerea mea de a veni aici. Am vrut să îmi testez valenţele mele în această ţară. Să văd cum pot conduce compania într-un mediu social, cultural, lingvistic şi ştiinţific diferit. Am vrut să îmi descopăr talentale mele ascunse. Să mi le activez. Când eram tânăr am luat o lecţie interesantă despre cum poţi ajunge inventator. Şi aşa am descoperit că există o glandă extrem de greu de activat...
Al treilea ochi...
Această glandă, pentru a fi activată trebuia ca să gândesc mult şi rapid. Şi m-am antrenat în acest sens. Îmi place să observ lucruri, cum evoluează şi să propun soluţii pe care alţii să le aplice, pentru a modifica în bine o stare prezentă.
Vă place să investiţi încredere în colaboratori?
Când am fost tânăr mi-a plăcut să formez caractere. Să aleg oameni cu care să lucrez. Şi apoi le-am dat trei luni, ca să se acomodeze cu mine, deoarece nu este uşor să lucreze cu mine.
Am văzut cum vă coordonaţi apropiaţii. Dacă iau în calcul vârsta, de 53 de ani, ca un general...
Într-o zi am avut o problemă. Cu un medicament pentru copii. Care-i calmează. În familia care mi-a cerut ajutorul copilul plângea într-una, spre disperarea părinţilor. După ce a luat medicamentul produs de compania noastră s-a liniştit. De altfel, anul trecut îi spuneam preşedintelui României că prin milioanele noastre de livrări, a diferite produse utile copiilor, noi contribuim la creşterea noii generaţii de români. Literar vorbind, produsele noastre sunt în sângele viitorilor profesori, ingineri, arhitecţi, miniştri, preşedinţi. Este o misiune naţională. Nu am venit aici ca să fac bani. Ci pentru a arăta partenerilor, din întreaga lume, ce pot realiza egiptenii. De pildă, m-am întâlnit, cu ani în urmă, cu premierul de atunci al Moldovei, Vasile Tarlev...
Deci aveţi relaţii şi cu cel de-Al Doilea Stat Românesc...
Da. Recent m-am întâlnit şi cu premierul de acum, Vlad Filat. Dar lui Tarlev i-am spus că eu, dacă nu îi pot ajuta pe alţii mă consider...mort. Nu pot trăi altfel. Trebuie să îmi slujesc semenii, să îi învăţ ce ştiu, să îi ajut. Adevărata valoare a unei persoane este ceea ce oferă altora. Şi doar alţii pot să spună cine este şi ce face un om. Pentru ceea ce ofer nu aştept nimic în schimb. Este o binecuvântare de la Dumnezeu să am asemenea posibilităţi. Oriunde mă duc şi atâta timp cât trăiesc nu vreau decât să sporesc imaginea Egiptului.
“Egiptul poate”
Sunteţi implicat şi în proiectul naţional numit “Zewail – oraşul ştiinţei şi tehnologiei”, din ţara dvs., derulat cu motto-ul “Egiptul poate”. Despre ce este vorba?
“Zewail – oraşul ştiinţei şi tehnologiei” este o instituţie independentă, nonprofit, de învământ, pentru cercetare şi inovaţie. Conceptul acestui oraş a fost propus în anul 1999, dar abia după revoluţia din 25 ianuarie 2011 a devenit o prioritate naţională, prin decretul guvernamental din 11 mai, anul trecut. Numele oraşului este dat după cel al laureatului Premiului Nobel, pentru cercetările întreprinse în chimie, prietenul meu Ahmed H. Zewail, consilier actual al preşedintelui Barack Obama. Unul dintre cele şapte institute menite a dezvolta acolo cercetări avansate este şi acela în evoluţia căruia s-a implicat substanţial tatăl meu, mă refer la Institutul Helmy, pentru Ştiinţe Medicale/HIMS.
În cadrul acestuia funcţionează şi “Centrul pentru îmbătrânire şi bolile asociate”?
Da. Utilă întrebare, pentru că astfel pot să semnalez cercetările întreprinse acolo pentru a găsi un remediu la boala Alzheimer. Sper că, până voi părăsi această lume, să se găsească leacul necesar. Sunt de altfel adeptul ideii că timpurile care vor veni vor fi mai bune decât acelea care au trecut.
Ce am făcut pentru România?
În esenţă, revenind la România, în câteva cuvinte puteţi spune ce aţi făcut pentru ţara în care trăiţi acum?
Ce am făcut pentru România? Fostul ambasador în Egipt, Marcel Dinu mi-a scris o scrisoare în care afirma că – prin eforturile mele - am cimentat relaţiile dintre România şi ţara mea. Eu nefiind preşedinte, premier, sau măcar ministru. Era urmarea unei situaţii dramatice, generate, în anul 2005, de inundaţiile survenite în judeţul Bacău. Atunci, ca urmare a demersului ambasadorului Dinu, oficialii locali mi-au spus ce anume au nevoie. A fost o onoare mare pentru mine. Doar mă simt parte a acestei ţări. Iniţial am vrut să telefonez în Egipt. Apoi mi-am dat seama că ajutorul era urgent. Şi în loc să aduc din Egipt, peste 20 de zile, cele necesare, am decis să cumpăr tot ce era nevoie, din România. Şi poate că am plătit astfel de patru ori mai mult, dar am preferat să ajut imediat pe românii aflaţi în impas, decât să fac calcule de acest gen. Asta deoarece nu putem evalua preţul unei vieţi, mai ales a uneia salvate la timp. Aşa că în următoarele ore, lucrurile necesare au plecat spre zona sinistrată. Asta-i plăcerea mea. Să ajut pe alţii, fără ca să ştie asta. Abia după cinci luni am fost dojenit de un ex-consilier, de la ambasada egipteană, deoarece nu i-am informat şi pe cei de acolo.
Un ajutor notabil aţi acordat şi celor ce studiază limba arabă, în Bucureşti.
Este modul meu de a fi. Egiptenii care trăiesc în România sunt parte a acestei ţări şi trebuie să fie alături de cei care îi privesc ca pe egalii lor.
În mod paradoxal, la ambasada egipteană sunteţi considerat o persoană importantă şi pentru securitatea naţională a României…
Asta şi pentru că alţi competitori sunt nevoiţi să scadă preţurile la medicamente, aşa cum fac eu, din grijă reală pentru sănătatea românilor.
Se încarcă comentariile...
