Ultima ieşire la rampă a acestuia la postul Rossia-1 s-a soldat cu o declaraţie belicoasă la adresa preşedintelui ales al R.Moldova, Maia Sandu, care a reiterat la sfârşitul lunii noiembrie dorinţa Chişinăului de retragere a trupelor ruse din Transnistria şi evacuarea muniţiilor ruseşti de la Cobasna. Din nou, ”bătrânul arlechin putinian” şi-a dat în petec, ameninţând Chişinăul ”cu o baie de sânge”, într-o clasică retorică ultranaţionalist populistă.

Cea mai mare greşeală a presei de la Chişinău şi Bucureşti este că mediatizează excesiv în spaţiul public asemenea poziţii tipice unui personaj populist, violent şi gălăgios, care a pretins întotdeauna că vorbeşte în numele poporului rus, chiar şi atunci când a făcut numeroase gafe impardonabile.

Ce credibilitate să aibă un asemenea personaj politic? Să nu uităm de promisiunile fanteziste pe care Vladimir Jirinovski le făcea prin 1991, când promitea votcă şi lenjerie intimă gratuită fiecărui cetăţean rus, dacă ar fi fost ales preşedinte al Federaţiei Ruse. De asemenea, după ce ”s-a scăldat prin valul de antisemitism” de la mijlocul anilor 1990, Jirinovski s-a exprimat deschis pentru reocuparea fostelor state ex-sovietice şi folosirea armelor nucleare împotriva duşmanilor Kremlinului.

Un alt episod la care ar trebui să reflectăm mereu când îl aducem în prim plan pe acest Vladimir Jirinovski s-a petrecut în 1994 într-o vizită a acestuia în Bulgaria când şi-a permis să afirme deschis despre România că este un stat artificial locuit de ţigani italieni, care s-a format prin desprinderea de teritorii de la vecinii Rusia, Bulgaria şi Ungaria. Deşi mulţi analişti au spus că atacurile sale populist-violente au drept ţintă menţinerea activă a publicului său ultranaţionalist, Vladimir Jirinovski este folosit de silovikii de la Kremlin pentru testarea unor reacţii în rândul statelor din spaţiul ex-sovietic unde au interese geopolitice speciale.

Ultimul său atac mediatic a vizat o declaraţie a preşedintelui ales al R.Moldova cu privire la retragerea trupelor ruse din Transnistria şi a armamentului greu de la Cobasna. În fapt, Jirinovski a folosit aceeaşi retorică a Kremlinului în legătură cu acest conflict îngheţat, însă cu scopul de a accentua şi mai mult divergenţele politice din rândul principalilor actori politici de la Chişinău, în ajunul învestirii preşedintelui ales Maia Sandu. În momentul de faţă, se încearcă amputarea celor mai importante prerogative prezidenţiale în favoarea unui Parlament controlat de majoritatea PSRM -Şor.

Citeşte analiza completă pe Jurnaliştii.ro.