Ce aştept de la viitorul comandant al Forţelor Armate ale României?

1. Trecerea în rezervă, fără avansare la gradul următor, a tuturor nevolnicilor din Statul Major General, care au fost, tacit, de acord, cu umilirea camarazilor încă neajunşi la cimitirele militare, dar ale căror pensii au fost scuipate de Impostorul de la Direcţia personal a Statului Major General, comandorul care nu a fost niciodată de marină, decât în analele unor structuri vetuste, cu o conducere duplicitară, politizată, care l-au ajutat să pună pe epolet cusături aiurea. Nicio stimă. Doar dispreţ.

2. Numirea unui general, la comanda Statului Major General, care să redea Armatei României demnitatea pe care o merită. Nu de la Forţele Aeriene, lipsite de relevanţă combativă. Nu de la Forţele Navale, marcate de memoria ruşinoasă a unui amiral de birou, cel ce nici măcar nu a comandat o navă militară. Nicio stimă. Doar dispreţ.

3. Crearea, la nivelul Administraţiei Prezidenţiale, a unui Consiliu Militar Consultativ, unde să fie invitaţi generali în rezervă, care au şi azi un prestigiu în faţa Trupelor Combative ale Armatei României. Am în vedere voci publice cunoscute, deloc cu fruntea plecată în faţa celor ce dau grade după cum pare a le indica canicula verilor de ieri şi de mâine.

4. Desfiinţarea funcţiilor birocratice, numeroase, ale ierarhiei militare româneşti, cu un procent care să asigure creşterea adecvată a posturilor de comandă ale ofiţerilor tineri, gata să îşi asume condiţia lor, de apărători loiali ai independenţei, suveranităţii, integrităţii teritoriale şi nefederalizării României, chiar cu preţul vieţii.

5. Înfiinţarea Gărzii Naţionale, în componenţa căreia să intre toţi bărbaţii valizi, între 18 la 60 de ani, gata pentru apărarea patriei noastre libere, România, in integrum. Până la Nistru.

6. Prezenţa trimestrială, a preşedintelui României, în unităţi militare din Transilvania, liberă de spectrul secesiunii aiurea a secuilor, din Moldova, eliberată de iluzia voronilor, dornici de unificarea cu republica dintre Prut şi Nistru, din Ţara Românească, singură mai puternică, decât Bulgaria şi fostele republici cândva unite în fosta Iugoslavie.

7.  Avansarea meritorie, la gradul de Mareşal, a unora dintre cei mai devotaţi -  României - foşti şefi ai Statului Major General, ca semn al preţuirii şefului statului, pentru Armata României, care, alături de Biserica Ortodoxă a României, îi asigură, susţine şi garantează, legitimitatea constituţională.