Evoluţiile din interiorul Uniunii Europene, rezultatele de la Consiliul European de la Sibiu, din 9 mai despre viitorul Europei ca şi rezultatele la alegerile europarlamentare din 23-26 mai vor fi definitorii pentru perspectivele reale, dar fără să schimbe tendinţele deja conturate la nivel european.

Schimbări fundamentale după explozia euroscepticismului

Trei sunt schimbările fundamentale care au loc în politicile europene faţă de vecinătate, cu implicaţii profunde. Ele sunt generate de problemele de atractivitate şi de proiecţie a principiilor şi valorilor europene în vecinătate, de capacitatea transformativă în involuţie a Uniunii Europene faţă de vecinătate şi mai ales de greşeala de a avea un mandat întreg al Comisiei fără extindere, fără comisar pentru extindere, fapt ce a determinat o prăbuşire de imagine şi perspectivă a UE.

De aceea, în Balcanii de Vest am înregistrat cea mai acută stagnare în negocieri şi pentru statele care nu au deschis încă aceste negocieri concrete. Aşa cum am înregistrat stagnare sau chiar paşi înapoi în privinţa statelor din Parteneriatul Estic. O arată toate rapoartele instituţiilor neguvernamentale, rapoartele de ţară şi de progres ale UE, nivelul atingerii obiectivelor din agenda 20 livrabile pentru 2020 şi convergenţa faţă de criteriile de la Copenhaga, în perspectiva deschiderii negocierilor de aderare.

Partenerii trebuie să dovedească reformele, pentru a atrage sprijinul UE

Astfel, în primul rând e vorba despre întoarcerea asimetriei: dacă la început UE era pro-activă şi încerca convingerea aspiranţilor şi partenerilor pentru mai multe angajamente, reforme şi schimbări mai rapide, convergenţă mai mare şi mai substanţială cu valorile şi principiile europene, din acest moment revine statelor aspirante sarcina să convingă UE că sunt real angajate în drumul european, în reforme substanţiale, în conectare serioasă – sau reconectare în unele cazuri ale Parteneriatului Estic, inclusiv cu state asociate – la UE. Aici eforturile vor reveni mai puternic în sarcina capitalelor statelor aspirante.

În al doilea rând, UE şi-a redus flexibilitatea şi acceptabilitatea în raport cu aproximările principiilor, valorilor şi comportamentelor europene. Pe baza evaluării că o relativizare a liniilor roşii a dus la incoerenţa internă şi la alunecări populiste şi antieuropene, o creştere a euroscepticismului intern, Comisia şi Parlamentul European au marcat foarte clar revenirea la ortodoxia regulilor europene, şi respectarea strictă a principiilor şi valorilor atât pentru statele membre, cât şi pentru statele aspirante, din Balcanii de Vest sau Parteneriatul Estic.

Toleranţă zero faţă de inovaţii, interpretări şi flexibilizarea regulilor europene

Toleranţa a scăzut dramatic faţă de inovaţii legislative şi abordări creative ale regulilor, pe baza unor interpretări originale venite din capitale, fapt dovedit de semnalele partidelor europene în raport cu partidele naţionale membre, de recursul la ameninţarea cu accesul, ba chiar accesarea, în unele cazuri, a prevederilor din Capitolul 7 din Tratatul de la Lisabona privind sancţionarea statelor membre.

Ba chiar şi abordarea Brexitului e o altă dovadă în acelaşi sens. Ceea ce înseamnă că este rolul statelor aspirante să fie mult mai atente şi stricte în abordarea componentelor de principii şi valori europene, în respectarea angajamentelor şi a regulilor europene.

Nu în ultimul rând, e vorba despre perspectivele extinderii UE şi perspectivele europene ale statelor din Parteneriatul Estic. Există 3 state asociate, toate cu aspiraţii europene, dintre care două au reuşit înscrierea în Constituţia proprie a aspiraţiilor europene şi euro-atlantice – Georgia şi Ucraina. În cazul Republicii Moldova, demersul de a include ca normă constituţională a integrării în UE nu s-a putut realiza.

Şi tot Republica Moldova e dovada clară cât de puternică este garanţia constituţională, dacă e să ne uităm la costurile şi dificultăţile create de introducerea neutralităţii constituţionale sau a titulaturii limbii de stat în Constituţie, care nu a putut fi schimbată în ciuda hotărârii Curţii Constituţionale care a depăşit 5 ani de durată de la stabilirea limbii române ca limbă de stat. Şi o majoritatea constituţională e greu de anticipat în următoarea perioadă.

Integrare fără statut de membru, convergenţă fără accedere instituţională în UE

Deci pe tărâmul acestor perspective şi în baza argumentelor de la primele puncte, e de aşteptat ca să migrăm spre o abordare înclinată mai mult pe substanţă decât pe formalism, imagine şi instituţionalizare, la integrare fără statut de membru, la convergenţă fără accedere în organismul european. Adică e nevoie ca reformele să fie făcute, argumente solide să se întemeieze pe convergenţă reală şi înglobare profundă a principiilor şi normelor europene în normale interne, iar acestea toate să fie absorbite în substanţa politicilor statelor aspirante, înainte ca să se treacă la abordarea concretă a paşilor spre formalizarea integrării şi la accederea instituţională în UE.

La 10 ani de Parteneriat Estic, sub preşedinţia României la Uniunea Europeană, trebuie subliniată, însă, realitatea majoră a acestui proces transformativ, forţa reformelor şi capacitatea de integrare a UE, aşa birocratic şi complex cum este acest proces. Regulile şi abordările instituţional-normative au creat o puternică şi concretă realitate a Uniunii Europene, substanţiată şi extrem de prezentă în politicile statelor din vecinătate.

Iar probele sunt cel puţin două: dificultatea de desprindere a Marii Britanii de UE, în ciuda voinţei politice, precum şi costurile dezintegrării forţate prin Brexit; a doua, capacitatea de schimbare a fluxurilor comerciale şi a instrumentarului economic în dirijarea proceselor politice spre convergenţă europeană – şi luaţi ca model Republica Moldova, cu 70% din comerţ dezvoltat cu UE, şi chiar regiunea separatistă nistreană, cu valoarea schimburilor cu România mai mare decât cele cu Ucraina şi Rusia luate împreună.

Un câştig major, chiar dacă valorile, principiile, democratizarea, statul de drept, independenţa justiţiei şi cultura instituţională mai au mulţi paşi de făcut în democraţiile imperfecte şi deseori defecte sau măcar deficitare ale statelor din vecinătatea UE.