Pe de altă parte, este imposibil de prevăzut cum vor reacţiona forurile de decizie politică din ţările europene imediat după ce vor trebui, foarte posibil, să aplice ceea ce ar putea fi o decizie europeană de a susţine (nu de a impune) vaccinarea obligatorie. Discuţia a început deja în momentul în care Ursula von der Leyen, preşedinta Comisiei Europene, a spus că apariţa variantei OMICRON a virusului care provoacă Covid-19 impune luarea în discuţie a vaccinării obligatorii, lucru cu care unele State Membre au anunţat că sunt de acord.

"Pe de o parte, avem virusul şi variantele sale, pe de altă parte avem vaccinarea şi procedeele «booster» , iar eu îmi doresc ca această a doua variantă să fie cea câştigătoare... Nu toată lumea poate fi vaccinată, dar o largă majoritate a populaţiei ar putea fi... Din aceată cauză, după părerea mea, este de înţeles şi firesc să avem acum o discuţie despre cum să încurajăm şi să ne gândim potenţial la aplicarea vaccinării obligatorii la nivelul Uniunii Europene... Asta necesită o dezbatere. Asta necesită un demers comun, dar este o discuţie pe care trebuie s-o avem... Cu doi sau trei ani în urmă, nu m-aş fi gândit niciodată că vom vedea lucrurile la care asistăm acum. Deţinem vaccinurile, vaccinurile salvatoare de vieţi, dar ele nu sunt folosite în mod adecvat peste tot.“  Se referea în mod direct la fractura evidentă şi de mari dimensiuni între grupul ţărilor unde procentul de vaccinare a populaţiei a depăşit procentul de 75% (Portugalia, Malta, Spania, Italia, Irlanda, Franţa şi Belgia) şi grupul ţărilor din est, România, Bulgaria, Slovenia sau Croaţia unde procentul de vacinare este sub 50%: "Dacă ne uităm la cifrele pe care le avem acum, adică să ne confrunăm cu această teribilă pandemie: 77% dintre adulţii din UE sunt vaccinaţi sau, dacă avem în vedere întreaga populaţie, procentul este de 66%; asta înseamnă că o treime din populaţia din Europa, adică 150 de milioane de persoane, încă nu sunt vaccinate".

Austria este prima ţară din UE care a anunţat deja impunerea vaccinării obligatorii începând cu 1 februarie anul viitor, iar în Germania, Olaf Scholtz, viitorul cancelar, a spus că va susţine o propunere privind vaccinarea obligatorie începând cu 2022. Grecia a transmis că vaccinarea va fi obligatorie pentru persoanele de peste 60 de ani, iar cine nu vrea va plăti o amendă lunară până la 100 de Euro. Autorităţile franceze au decis că, din ianuarie, "paşaportul verde" va fi dezactivat în cazul adulţilor care nu au primit doza "booster" la şase luni după ultima injectare.

Problema se complică în mod considerabil dacă avem în vedere că, cel mai probabil săptămâna viitoare, vom avea deja aprobate primele variante de vaccin pentru copiii în vârstă de peste 5 ani, alt subiect extrem de sensibil şi care va genera probleme naţionale deosebit de complicate în organizarea sistemelor de învăţământ. Dar, aşa cum a ţinut să precizeze şi preşedinta Comisiei Europene, decizia finală ţine de competenţa exclusivă a fiecărui Stat Membru, remintindu-ne faptul că politica în domeniul sănătăţii este prerogativa fiecărui stat. De aici şi deosebirile extrem în abordarea valurilor succesive ale pandemiei şi ezitările, la fel de extreme, în recunoşterea inevitabilităţii debutului infectării cu OMICRON, deja apărut în mai multe zone din Europa, cu un prim caz înregistrat acum şi în SUA.

Poziţia României este clară, a fost afirmată de preşedintele nostru şi, în mod evident, va fi asumată, pe linia de comandă şi control, de generalul-premier care va îndeplini ordinul Comandatului Suprem.

 "Vaccinarea se impune, adică este de dorit, este importantă, este necesară. Nu sunt adeptul vaccinării obligatorii. Am spus încă de la început că vaccinarea este voluntară şi aşa va rămâne".

Clar şi simplu, iar asta, respectând principiul predictibilităţii, este desigur şi poziţia pe care o va avea la Consiliul European din 16 decembrie când, cu siguranţă, problema va fi pe lista subiectelor prioritare.

De unde îngrijorările? Problema reală este că liderii de la Bruxelles ştiu că mai există relativ puţine resurse comunitare care să intre în acţiune pentru susţinerea Statelor Membre în cazul unor valuri succesive de infectări, mai ales dacă, aşa cum există deja unele discuţii, varianta OMICRON ar putea să treacă de barierele de imunizare asigurate de vaccinurile de acum. Aşa că este posibil, tocmai fiindă nu se poate impune vaccinarea obligatorie, să fie adăugate oarece condiţionări viitoare în accesarea fondurilor de urgenţă puse la dispoziţie pentru combaterea efectelor pandemiei. Pe de altă parte, este sigur că statele care vor adera la o eventuală decizie de solidaritate europeană în domeniul vaccinării obligatorii, vor înăspri la maximum reglementările de acces (turism sau restricţionarea severă a pieţei de muncă pentru lucrătorii sezonierilu) pentru toţi cei veniţi din ţările cu politici laxe de vaccinare sau despre care circulă informaţii care vorbesc despre reţele de certificate false sau teste medicale trucate.

Dar, repet, dincolo de discuţia despre vaccinare, temerile reale sunt legate de modul în care este testată "tempeatura" populaţiei şi capacitatea sa de reacţie explozivă care, pornind de la simplul pretext al unei decizii privind vaccinarea copiilor, spre exemplu, să poată să cumuleze toate frustrările, deloc puţine, adunate până acum. Deciziile europene, dacă se va ajunge până aici, vor fi cele mai dificile de până acum tocmai fiindcă, în definitiv, vor arăta dacă, în caz de extremă gravitate, Europa există sau nu.

Dacă asta va fi situaţia, credeţi că ar trebui să existe şi la noi o formă de dezbatere democratică, o consultare a populaţiei sau este suficient ce decide preşedintele conform atribuţiilor sale constituţionale?