Treaba polonezilor cum se vor descurca cu asta? Sigur că da, este dreptul lor suveran să-şi trateze partea feminină a naţiunii drept rezervă fertilă, iar a te băga în treburile astea înseamnă amestec în treburile interne ale unei ţări independente şi suverane. 

Dar asta înseamnă - şi asta mă interesează - un abandon total al oricărei speranţe că Uniunea Europeană ar putea să fie vreodată altceva decât un ansamblu de luări de poziţie formale şi cu instituţiile care, pe fond, nu au nici o şansă reală de a forma la un moment dat un ansamblu coerent, cu aspiraţii, legislaţii şi politici comune. În lumina legii poloneze, Varşovia mai dă un brânci pe scări suavelor dorinţe europene, mai degrabă sugestii decât reglementări, propuneri sau decizii ale instituţiilor comunitare în instituţii la care Polonia se uită indiferent şi placid, precum curca-n lemne, cum ar suna o definiţie situaţională dată de înţelepciunea românească.
 
Chiar aş spune că degeaba există Comisie Europeană, degeaba Parlament European cu Rezoluţiile sale când, şi pe această problemă a autorizării avortului, Polonia refuză complet să ia în seamă decizii europene, comportându-se de parcă ar fi o ţară terţă în mijlocul unei uniuni politice, economice şi militare. Şi consideră că pot s-o facă deoarece au experienţa unor decizii sau rezoluţii anterioare ale marilor instituţii europene care păreau să aducă sfârşitul lumii, care parcă anunţau sfârşitul relaţiei bilaterale sau, cel puţini, iminenţa unor sancţiuni exemplare. Vorbe de clacă, şi-au zis polonezii. Şi au mers mai departe, netulburaţi de nimeni tocmai pentru că au descoperit care este limita de sus a puterii europene şi din ce moment anume "non-ingerinţa în treburile interne" este un principiu sub a cărui umbrelă extrem de generoasă se poate desfăşura orice atrocitate sau orice porcărie. 
 
Să ne întoarcem la cazul specific al acestei legi care a produs nenumărate discuţii, care provoacă manifestaţii susţinute de protest în toată Polonia. A fost considerată ca un semnal atât de grav şi împotriva principiilor pe care ar dori Europa să-şi construiască statul de drept al prezentului, încât au fost sesizate instituţiile europene şi, în final, s-a ajuns la o dezbatere urmată de o Rezoluţie în Parlamentul European. Iată, tradus în română, textul adoptat pe 26 noiembrie 2020, îl puteţi accesa aici
 
Merită lecturat ca un document istoric şi relevant pentru posibilitatea care apare, la nivelul oricărei civilizaţii, ca drumul său să devină reversibil şi, prin contaminare de efecte principale sau secundare, să poată periclita însăşi dezvoltarea generală a mentalităţilor zonei respective de lume, să o tragă înapoi cu decenii sau cu secole. 
 
Asta în condiţiile în care, spre exemplu, cum se afirmă în Rezoluţia respectivă, "..accesul la îngrijiri ginecologice în Polonia este foarte limitat şi, în unele regiuni, aproape imposibil, ceea ce duce la un număr mare de sarcini nedorite, la o sănătate reproductivă precară, la o incidenţă ridicată a cancerului de col uterin şi la un acces insuficient la contracepţie; întrucât accesul la servicii de sănătatea sexuală şi reproductivă şi drepturile persoanelor LGBTI+ sunt foarte limitate; întrucât persoanele transgender şi cele care nu se încadrează în clasificarea binară care necesită îngrijiri ginecologice se confruntă sunt discriminaţi în structurile medicale şi adesea li se refuză accesul la îngrijiri". 
 
Acesta este contextul în care parlamentarii europeni au stabilit (tot degeaba, dar măcar la nivel de intenţie este lăudabil deoarece arată distanţa la care se situează acum Polonia de prevederile europene în domeniul aflat în discuţie), Rezoluţia afirmă că lega privind avortul "..este un nou atac la adresa statului de drept şi a drepturilor fundamentale şi o încă o încercare de a limita sănătatea sexuală şi reproductivă şi drepturile aferente (SRHR) în Polonia, unul din numeroasele atacuri din ultimii ani; întrucât aceste încercări au fost iniţial oprite în 2016, 2018 şi 2020, ca urmare a opoziţiei masive a cetăţenilor polonezi, exprimate prin marşurile din „vinerile negre”, puternic sprijinite de deputaţi în Parlamentul European din diferite grupuri politice".
 
În plus, se spune în Rezoluţia PE, "..hotărârea a fost pronunţată într-un moment în care, din cauza celui de-al doilea val al pandemiei de COVID-19, erau în vigoare restricţii legate de sănătatea publică în toate statele membre ale UE, inclusiv în Polonia, fapt care a împiedicat semnificativ orice dezbatere democratică reală şi respectarea garanţiilor procedurale, esenţiale când este vorba despre drepturile fundamentale", ceea ce a dus "...în pofida restricţiilor sanitare şi a riscurilor, au avut loc proteste fără precedent peste tot în Polonia şi în întreaga lume; întrucât mii de demonstranţi protestează în continuare împotriva restricţiilor grave care le subminează SRHR fundamentale; întrucât au fost desfăşurate forţe de siguranţă publică şi forţe ale jandarmeriei pentru a controla protestele, iar organele de ordine publică au folosit forţa excesivă şi violenţa fizică împotriva protestatarilor paşnici, inclusiv împotriva unor membri ai Parlamentului Poloniei şi a unor deputaţi polonezi în Parlamentul European...autorităţile publice au recurs la ameninţări, inclusiv la amenzi substanţiale, pentru a împiedica cetăţenii polonezi şi persoanele care locuiesc în Polonia să participe la manifestări, iar procurorul general şi ministru al justiţiei, Zbigniew Ziobro, a anunţat că vor fi iniţiate acţiuni penale care ar putea duce la o pedeapsă cu închisoarea de până la opt ani împotriva organizatorilor protestelor; întrucât numeroşi protestatari, inclusiv minori, au fost reţinuţi în mod ilegal...la 28 octombrie 2020 viceprim-ministrul Jarosław Kaczyński a încurajat oamenii să apere valorile tradiţionale poloneze şi să protejeze bisericile „cu orice preţ”, ceea ce a condus la acte de agresiune împotriva protestatarilor din partea huliganilor naţionalişti; întrucât valorile culturale şi religioase din Polonia sunt astfel folosite abuziv ca motive pentru a împiedica exercitarea deplină a drepturilor femeilor, a egalităţii femeilor şi a dreptului lor de a decide în legătură cu propriul corp; întrucât o organizaţie fundamentalistă, Ordo Iuris, care are legături strânse cu coaliţia aflată la guvernare, este una din forţele din spatele campaniilor care urmăresc subminarea drepturilor omului şi a egalităţii de gen în Polonia, inclusiv din spatele încercărilor de a interzice avortul, solicită retragerea Poloniei din Convenţia de la Istanbul şi crearea unor „zone fără persoane LGBTI”.
 
Un episod minor şi legat doar de o abordare ultra-conservatoare a perceptelor creştinismului. Posibil. Dar simplă întâmplare nu e, căci Polonia face parte dintre ţările semnatare ale aşa numitei Geneva Consens Declaration, reunire a 32 de naţiuni cu politici anti-aborţioniste severe (printre care SUA, Egipt, Uganda, Brazilia şi Ungaria) şi care se bazează pe o afirmaţie centrală: nu există un drept internaţional la avort şi nici o obligaţie din partea Statelor de a finanţa sau facilita avortul", subliniind că- problema ţine exclusiv de "dreptul suveran" al fiecărui stat.
 
Sigur că se poate şi aşa, dar ce mai rămâne valabil pentru Europa în care fiecare decide (din ce în ce mai mult) doar pentru sine şi în dispreţul (tot mai accentuat) faţă de ceilalţi în ceea ce ar putea să fie un noul Ev Mediu Întunecat?