Libertatea înseamnă ca fiecare să îşi vadă de casa şi de ţara lui

NBC NEWS: Familie de ucraineni plângând după ruda dispărută lângă groapa comună de la Bucia, în Ucraina.

Vă mai reamintiţi? Pe 24 februarie, preşedintele Putin a anunţat "ca răspuns la o solicitare a şefilor republicilor din Donbass, că a luat decizia de a desfăşura o operaţiune militară specială în Ucraina, pentru a proteja oamenii << care au suferit abuzuri şi genocid din partea Regimului de la Kiev, timp de opt ani.>> " Minciună cu premeditare - nici prima, nici ultima.

Acelaşi lider de la Kremlin afirma că "Moscova nu avea planuri de ocupare a teritoriilor ucrainene, iar operaţiunea avea ca scop demilitarizarea şi denazificarea Ucrainei."

Altă minciună cu premeditare.

Ulterior, "când a clarificat evoluţiile care se desfăşoară, Ministerul rus al Apărării a asigurat că trupele ruse nu vizează oraşe ucrainene, ci se limitează la lovirea chirurgicală şi incapacitarea armatei ucrainene".

O gogoriţă cu stea roşie... 

Conform ultimei investigaţii de opinii efectuată de firma independentă de sondaje Centrul Levada, care a chestionat 1.632 de persoane cu vârsta de 18 ani şi mai mult, în intervalul de timp 24 martie - 30 martie, gradul de aprobare al preşedintelui Vladimir Putin a crescut peste 80%, după ce Rusia a invadat Ucraina.

83% au spus că aprobă acţiunile lui Putin şi 15 la sută au afirmat că nu sunt de acord cu acestea. 

Pe grupe de vârstă, 64% dintre persoanele cu vârsta de 55 de ani sau mai mult au spus că aprobă cu fermitate, comparativ cu doar 29% dintre cei cu vârsta de 24 de ani sau mai puţin. 

Centrul Levada susţine că rezultatul sondajului arată că mulţi oameni cred în propaganda creată de guvern. Sondajul mai indică faptul că televiziunea de stat, care difuzează propaganda regimului Putin, este principala sursă de informare pentru persoanele din mediul rural şi pentru persoanele în vârstă, în timp ce tinerii din mediul urban obţin informaţii pe reţelele de socializare. 

Din perspectiva arenei politice interne, conform sondajului menţionat, Putin pare că este securizat şi politica sa externă, care include invadarea Ucrainei, se bucură, aparent, de sprijinul a patru cincimi din numărul cetăţenilor interesaţi de ce se întâmplă, în această primăvară, cu ţara lor. 

Peste Ocean, obiectivul Casei Albe, în privinţa evoluţiilor din Europa de Est este furnizarea către ucraineni - pentru ca aceştia să poată continua să se apere de invadatori  - a unor vehiculele aeriene fără pilot, sisteme de rachete antitanc Javelin şi sisteme portabile de rachete sol-aer Stinger, care sunt prioritatea livrărilor de arme americane către Ucraina, conform precizării secretarului de presă al Pentagonului, John Kirby. 

La finalul săptămânii trecute, Pentagonul a mai informat că va aloca alte 300 de milioane de dolari în ajutor militar Ucrainei, aducând angajamentul total al asistenţei de securitate a SUA la peste 1,6 miliarde de dolari, cum afirma secretarul american al Apărării Lloyd Austin, după o conversaţie telefonică cu ministrul ucrainean al apărării Alexey Reznik. 

Putin a rămas încremenit în proiectul imperial sovietic al celor care, conform sondajului Centrului Levada, susţin refacerea teritoriului URSS în graniţele Federaţiei Ruse, ca expresie a supremaţiei forţei militare asupra dreptului internaţional, în timp ce omologul său american continuă, alături de aliaţi, sprijinirea acelora care apără libertatea, independenţa de stat, suveranitatea naţională şi integritatea Ucrainei - ciopârţită deja de cnutul de sorginte ţaristă. 

Evenimentele ultimelor zile indică darea peste cap a tuturor poveştilor cu retragerea trupelor ruseşti conform unui plan (in)existent anterior, debandada fiind cuvântul potrivit pentru cele întâmplate, până acum, la defluirea unităţilor Forţelor Armate Ruse anterior aflate în nordul Kievului. 

După cum afirma şeful statului ucrainean când s-a adresat - pe 04.04.2022 - Parlamentului României:

 "Numele oraşului nostru Bucia este acum pentru totdeauna în istoria mondială. În istoria crimelor de război. În istoria exterminării oamenilor. Până în prezent, se cunoaşte că peste 300 de civili au fost torturaţi, împuşcaţi sau ucişi în alt mod la Bucia. Locuitori obişnuiţi ai unui oraş obişnuit din apropierea Kyivului. Încătuşaţi la spate, împuşcaţi în ceafă sau în ochi şi ucişi pe străzi. Zdrobeau vehiculele civile cu echipamente militare. Cu oameni în ele! Violau femei şi fete... Şi aceasta este doar începutul anchetei. Nu toate dovezile au fost strânse încă. Nu toate înmormântările au fost încă descoperite. Nu au fost încă inspectate toate subsolurile în care militarii ruşi au torturat oamenii. Există toate motivele să credem că numărul locuitorilor ucişi din Bucia şi din alte oraşe ucrainene din apropiere va fi mult mai mare decât ceea ce cunoaştem astăzi. De ce militarii ruşi au comis aceasta? În aceeaşi zi, 3 aprilie, când lumea a fost îngrozită să vadă cadavrele celor ucişi la Bucia, pe site-ul agenţiei de ştiri de stat ruse RIA Novosti a fost publicat un articol care justifică genocidul ucrainenilor. Numele lui este destul de elocvent, citez: „Ce trebuie să facă Rusia cu Ucraina”. Nu este doar un text. Aceasta este una dintre dovezile pentru viitorul tribunal împotriva criminalilor de război ruşi. Articolul descrie o procedură clară şi calculată de distrugere a tot ceea ce face din ucraineni ucraineni şi poporul nostru însuşi. Pe cei care nu-i vor putea înfrânge şi îngenunchea. S-a spus că trebuie efectuată „de-ucrainizarea” şi „de-europenizarea” Ucrainei. Se spune că până şi numele statului nostru trebuie şters. De fapt, se spune că uciderea cât mai multor dintre oamenii noştri în război este doar binevenită. Vreau să subliniez încă o dată: acesta este site-ul agenţiei de ştiri de stat din Rusia, unde în condiţiile cenzurii de stat deschise, poate fi publicat doar ceea ce corespunde poziţiei ideologice oficiale privind războiul împotriva Ucrainei. Orice lucru care nu corespunde unei astfel de poziţii pur şi simplu nu ar fi trecut prin filtru de cenzură. Adică vreau să mă înţelegeţi: ei nici măcar nu se ascund. Ei vorbesc deschis despre scopul invaziei pe teritoriul Ucrainei. Dacă armata noastră nu ar fi rezistat, dacă poporul nu s-ar fi ridicat în apărarea statului, acestea ar fi făcut ceea ce au făcut la Bucia - dar pe tot teritoriul Ucrainei." 

Au apărut, aproape instantaneu, atât fotografia comandantului unităţii militare ruseşti şi a unora dintre militarii săi, care ar fi acţionat anterior în zona limitrofă localităţii Bucia, cât şi imagini din satelit, confirmate ulterior, de la sol, de fotografii arătând aceleaşi cadavre abandonate pe şosea şi pe câmp, într-un context în care sunt probate maniere naziste, la purtătorii de uniforme ale armatei Rusiei de azi. 

Este timpul ca acolo, în arealul condamnabilelor crime de război să poposească emisari ai Curţii Penale Internaţionale - o instanţă de justiţie internaţională permanentă, cu sediul la Haga, în Olanda - menirea acestei instituţii juridice internaţionale fiind de a judeca persoane care au comis genocide, crime de război şi crime împotriva umanităţii. 

Este încă război - nu operaţiune militară specială, cum minte Kremlinul -, dar probele trebuie de pe acum colectate, verificate, iar cei care au asistat - fie şi parţial la atrocităţi -, trebuie să depună mărturii scrise, pentru a se clarifica rapid circumstanţele, zilele, orele şi criminalii care au generat asemenea oribile dovezi ale transformării unora în animale cu chipuri umane. 

Amiralul Sir Antony David Radakin, al 24-lea şef al Statului Major al Apărării, şeful Forţelor Armate Britanice din noiembrie 2021, afirma că încercarea Rusiei de a lua toată Ucraina, pe timpul invaziei pare să se fi „destramat”, pe măsură ce trupele lui Vladimir Putin se retrag de lângă Kiev. 

Şi se repliază în evidentă dezordine. 

Inspirat, dar şi atent la realităţile zilelor noastre, amiralul britanic l-a etichetat pe Putin ca fiind acum o „figură mai slabă şi mai diminuată astăzi”, decât era înainte de începerea invaziei, 24 februarie. 

„Dar în multe privinţe, Putin a pierdut deja. Departe de a fi manipulatorul cu vedere lungă al evenimentelor pe care ar vrea să le credem, Putin s-a prejudiciat printr-o serie de erori de judecată catastrofale. Ca toţi autoritarii, şi-a permis să fie indus în eroare în ceea ce priveşte propriile sale forţe, inclusiv eficienţa forţelor armate ruse. Ceea ce este foarte clar este că Putin este o figură mai slabă şi mai diminuată astăzi decât era acum o lună. Şi, invers, NATO este mai puternică şi mai unită astăzi decât oricând îmi amintesc.” 

Acelaşi amiral semnala că actuala conducere a Federaţiei Ruse - conştientă de decesul ambiţiei sale de a ocupa întreaga Ucraină - îşi mută atenţia spre estul şi sudul statului ucrainean, concomitent cu retragerea unor unităţi ruseşti pe teritoriile Rusiei şi Belarusului.

Numai că realitatea din teren bate filmul presupuselor decizii ale Statului Major rus, al cărui ordin de a continua bombardarea criminală a marilor oraşe ucranene, contrazice minciuna Kremlinului  "că trupele ruse nu vizează oraşe ucrainene, ci se limitează la lovirea chirurgicală şi incapacitarea armatei ucrainene"."

Deocamdată asistăm la incapacitarea echivalentului a 20 de divizii ruseşti - din care cel puţin una a trecut Styxul...- pe fondul dezinformării trupelor agresoare - care credeau că vin pe post de eliberatori -, a neasigurării hranei necesare combatanţilor, a neajungerii la timp şi la locurile stabilite anterior a convoaielor cu combustibil, a furiei tinerilor luptători, soldaţi şi locotenenţi ruşi, că li s-a spus de o continuare a exerciţiilor militare anterioare şi s-au trezit în plin război, în Ucraina - o ţară cu o armată bine echipată şi antrenată, care are o altă componenţă umană decât aceea din 2014, când Rusia a preluat manu militari Crimeea şi a generat separatismul din Donbas.

Anterior menţionam faptul că amiralul Sir Antony David Radakin a făcut în spaţiul public unele afirmaţii de interes general, una dintre acestea fiind că există „nelinişte la toate nivelurile” ale armatei ruse, iar alta fiind etichetarea ca „nebun” şi „faliment moral” a faptului că ofiţerii ruşi au condus trupele în luptă fără a le informa că a fost ordonată o invazie. 

Nu ştiu dacă toţi comandanţii de plutoane, de companii, de batalioane şi de brigăzi din forţa expediţionară rusă trimisă în Ucraina au respectat acest ordin, dar sunt filmări publice ale adolescenţilor în uniforme militare ruseşti deveniţi prizonieri luaţi în custodie de apărătorii ucraineni, care afirmau, cu lacrimi în ochi, că habar nu aveau că se află pe teritoriul fostei republici sovietice socialiste ucrainene. Iar alţi prizonieri militari ruşi susţineau, tot în faţa camerelor de filmat, că li s-a spus că vin ca pacificatori, urmând a fi întâmpinaţi cu flori. 

Vinovaţii reali pentru asemenea situaţii sunt la Kremlin. Chiar dacă serviciile secrete ruse sunt cele care menţin, de facto, la putere, regimul preşedintelui Putin, de data asta Forţele Armate Ruse sunt umilite, condamnate, puse la zidul infamiei, pe plan internaţional, pentru că au executat orbeşte ordinele celui ce se crede deja ţarul pe viaţă, al Rusiei obligate să înghită minciuna propagandei utile doar celor care au beneficiat şi până acum de avantajele susţinerii publice a septuagenarului şef de stat al federaţiei multinaţionale, care a preluat parţial moştenirea decedatei Uniuni Sovietice. 

Câteva lucruri totuşi trebuie reamintite, celor interesaţi de dosarul geopolitic ucrainean. 

I. Statul ucrainean vecin este suspus unei agresiuni militare aparent nemotivată, dar Kievul putea anterior să abordeze diplomatic, cu Moscova, unele realităţi geopolitice post-sovietice generate de încremenirea într-un proiect al veacului trecut. Sigur că Rusia a declanşat agresiunea militară contra Ucrainei - în mod cert condamnabilă -, dar statul ucrainean a preluat, la decesul URSS, şi teritorii care nu i-au aparţinut niciodată, ba mai mult a impus ca limbă oficială pe aceea naţiunii conduse de la Kiev, minorităţile naţionale, inclusiv cea română intrând - ca să fiu elegant - într-un con de umbră. 

II. Preşedintele Ucrainei ar trebui să fie mai atent la ce discursuri rosteşte ici-colo, pentru că nu a spus ucrainenilor un adevăr simplu. Ucraina nu avea cum să intre în NATO cu problemele teritoriale pe care le are cu Rusia. Şi ca bomboana pe colivă să fie la locul ei, până şi Insula Şerpilor - pierdută de România în împrejutări pe care nu le mai evoc - a devenit bastion rusesc. 

III. Şeful statului ucrainean, în alocuţiunea rostită prin sistemul video, către membrii legislativului românesc afirma:"Cred că leadership-ul României va fi unul dintre factorii decisivi în restabilirea dreptăţii şi protejarea vieţii normale atât în regiunea noastră, cât şi în Europa în ansamblu.Sunt încrezător că România şi companiile româneşti vor participa şi la programul de reconstrucţie postbelică al Ucrainei. Invităm partenerii noştri din Europa să preia patronajul asupra unui oraş, regiune sau industrie care a suferit în urma agresiunii Rusiei. Potenţialul vostru, puterea voastră interioară pot crea un nou exemplu de leadership, în construirea unei vieţi civilizate şi paşnice." Desigur, România ar putea prelua patronajul Bucovinei de Nord şi Bugeacului, pentru a constribui la reconstrucţia ulterioară a Ucrainei şi la garantarea drepturilor europene pentru toate minorităţile naţionale, după cum ţara noastră asigură deja tuturor comunităţilor minoritare care trăiesc în patria mioriticilor, inclusiv celor de origine ucraineană. 

IV. Volodymyr Oleksandrovych Zelenskyy visează frumos:"De îndată ce situaţia va permite, vreau să lansez un dialog cu dumneavoastră asupra unui nou acord atotcuprinzător, care să garanteze protecţia absolută şi dezvoltarea cuprinzătoare a minorităţilor noastre naţionale – comunităţii ucrainene din România şi comunităţii române din Ucraina. Pentru că destinul nostru este să fim atât de aproape cât de mult putem. Destinul nostru este să fim apărători ai libertăţii în regiunea noastră. Destinul nostru este să fim împreună în Familia Europeană." I-a dat o replică, pe măsură, premierul României, generalul în rezervă Nicolae Ionel Ciucă, care i-a sugerat preşedintelui ucrainean să aibă grijă de minoritarii români, cum are grijă ţara noastră de minoritarii ucraineni. 

Nu de acord este nevoie, ci de aplicarea, de către Ucraina, pe teritoriul său, a drepturilor fireşti ale minorităţilor naţionale, cărora nu li se poate lua dreptul la folosirea limbii materne şi la învăţământul urmat în graiul străbun. 

Şi ar mai fi ceva. 

Nu este necesar ca de la Kiev să li se indice celor de pe Dâmboviţa, aflaţi în Bucureşti, capitala tuturor românilor, ce măsuri să ia ca reacţii la agresiunea militară rusă în Ucraina. 

Libertatea înseamnă ca fiecare să îşi vadă de casa şi de ţara lui. 

Epoca indicaţiilor preţioase a murit în 1989 - după cum se pare doar în România.