Programul este un răspuns umanitar de urgenţă la situaţia foarte gravă în care trăiesc aproximativ 30 de comunităţi din zona South London.

Acţiunea, aşa cum este ea prezentată de oficialii UNICEF, presupune acum un angajament în valoare de 34.000 $ pentru livrarea de mic dejun pentru 13.500 de familii şi copii din 25 de şcoli din Southwark (sudul Londrei) în perioada celor două săptămâni de Crăciun precum şi în cele două săptămâni de vacanţă din februarie. Este vorba despre livrrarea a mii de cutii cu mic-dejun care cuprind fiecare câte 10 pachete de mic dejun: „Aceşti bani vor ajuta la clădirea de comunităţi mai puternice în această perioadă în care impactul pandemiei devine din ce în ce mai grav“ -a spus Anna Kettley, adăugând că este neapărat necesar ca, pe viitor, „să fie găsit un răspuns la lipsa de hrană, astfel încât să nu mai existe copil înfometat“.

UNICEF a descris pandemia COVID-19 drept „cea mai mare criză care a afectat copiii de la finele celui de-al Doilea Război Mondial încoace“. Şi asta în contextul în care, chiar de la declanşarea pandemiei, raportarea oficială a UNICEF vorbea despre existenţa în Marea Britanie a 2,4 milioane de copii în situaţie alimentară precară („food insecure“).

Situaţia s-a înrăutăţit începând din luna martie a acestui an, iar rapoartele la zi arată că tot mai multe familii se află în faţa unor dificultăţi crescânde de a procura alimentele necesare, mai ales cu un şomaj în creştere şi, evident, în contextul consecinţelor dramatice imediate pe care le presupune ieşirea fără acord din UE a Marii Britanii. În acest context, formula imaginată de UNICEF împreună cu partenerul local School Food Matters continuă o acţiune de livrare în urgenţă a micului dejun pentru copii defavorizaţi care a început mai devreme în acest an - Food Power for Generation COVID - pe o durată de 18 săptămâni pe durata carantinei şi a vacanţei şcolare.

Apelul pentru declanşarea acestei acţiuni umanitare de acum răspunde la ceea ce este definit ca „urgenţă naţională“ în urma unor date extrem de grave rezultate în urma unui sondaj YouGov comandat de fundaţia umanitară Food Foundation care a pus în evidenţă faptul că, într-adevăr, 2,4 milioane de copii (17% din total) trăiau în condiţii alimentare nesigure, iar în luna octombrie s-a comunicat că încă 900.000 copii au fost înregistraţi pentru a putea beneficia de mâncare gratuită la şcoală.

foto: program School Food Matters

Problema în Marea Britanie exista mai demult, încă din 2018, când Raportorul special al ONU pe problemele sărăciei extreme spunea că în Marea Britanie existau 14 milioane de persoane care trăiau sub limita de sărăcie, iar 9 milioane era membri ai unor familii în care doar o persoană avea de lucru. În acest an, aşa cum se prezintă cifrele oficiale oferite de Institutul pentru studii Fiscale din Marea Britanie impactul economic pandemiei este cu adevărat distrugător.

Reacţia guvernului şi deputaţilor conservatori din Parlamentul britanic a fost doar oarecum surprinzătoare, fiind în perfect acord cu modul în care, de la începutul crizei BREXIT, au negat importanţa fenomenelor negative care se proiectau ca certitudini în viitor şi care se confirmă acum în  totalitate şi nu mai pot fi nici ascunse, nici minimalizate.

Astfel, un membru al echipei lui Boris Johnson a acuzat UNICEF că „se joacă de-a politica“ şi că acţiunea lansată de organizaţia din Marea Britanie nu este altceva decât un „circ politic“. Acuzaţiile au fost reluate imediat de Jacob Rees-Mogg, şeful conservator al Camerei Comunelor, care, la rândul său, a spus că acţiunea celor de la UNICEF nu este concepută decât pentru „a marca puncte politice ieftine“ şi că reprezintă „un scandal real“.

Discuţia este realmente explozivă deoarce vorbim nu despre o ţară din lumea a treia în care, într-adevăr, se obişnuieşte să vezi că există programe unanitare de urgenţă pentru oferirea de pacheţele de mâncare, ci despre Marea Britanie, ţară listată drept cea de-a cincea mare economie a lumii. Cu toate acestea, statisticile oficiale (de-abia acum scoase în plină lumină din cauza scandalului) arată că, la nivelul anului trecut, numărul total al copiilor din UK ajunsese la 3,7 milioane în creştere cu 200.000 faţă de anul precedent în condiţiile în care guvernul conservator tăiase la jumătate prin deciziile luate în 2018 şi 2019, de a înjumătăţi cheltuielile statului în domeniul sănătăţii şi sprijinului datorat copiilor, aşa cum se plâng cei de la Human Rights Watch într-un material dat publicităţii de 24 noiembrie.

Cât de grav este acest semnal?

În opinia mea, răspunsul poate fi deja găsit în evaluarea publicată în octombrie de către Banca Mondială în care avertizează că acum, în condiţiile pandemiei, fenomenul „sărăciei extreme“ (o persoană care trăieşte cu mai puţin de 0,90$ pe zi) va creşte din nou, pentru prima dată după 20 de ani. Primele categorii afectate vor fi cele definite oricum drept „populaţii vulnerabile“ dar, de data asta, se arată că începe să se deseneze un risc global de a vedea cum sărăcia extremă şi imposibilitatea de a avea acces la un minimum de hrană încep să modeleze la modul negativ destinul diferitelor societăţi. Inclusiv dintre cele mai dezvoltate industrial.

Riscul major este să se creadă că această problematică se va rezolva de la sine şi că este legată exclusiv de consecinţele pandemiei. S-ar putea să fie vorba despre ceva mai amplu, consecinţă a mutaţiilor demografice şi mutaţiilor ulterioare de mentalitate. Dar, oricum, chiar dacă situaţia este incredibilă şi la limita imaginaţiei, acţiunea celor de la UNICEF pentru rezolvarea urgenţei umanitare reprezentate de copiii nemâncaţi din UK este ceva de omagiat. Este o lecţie de solidaritate în linia marilor iniţiative ale organizaţiei în momentul marilor crize umanitare din Africa sau Asia, salvând zeci sau sute de mii de vieţi.