Articol scris de Hal Foster

Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor, cu sediul la Bruxelles, spune că 81 de jurnalişti au fost ucişi la nivel mondial în anul 2017. Un număr inferior celui din anul 2016, când au fost 93 ucişi, dar sute de alţi jurnalişti au fost atacaţi pentru munca lor, unii grav, iar numărul jurnaliştilor închişi pe baza unor acuzaţii false a atins cifra record de 262, conform Comitetului pentru Protecţia Jurnaliştilor, cu sediul la New York.   

Având în vedere ameninţarea constantă a intimidărilor şi violenţei cu care se confruntă jurnaliştii, am considerat mereu că trebuie să fim uniţi. Sunt de părere că jurnaliştii adevăraţi – cei care caută să spună adevărul, spre deosebire de propagandişti – sunt fraţi şi surori. Când unul are probleme, îl ajut dacă pot.    

Până acum câteva zile, toţi cei pe care i-am ajutat au fost jurnalişti din fosta Uniune Sovietică şi Balcani pe care i-am cunoscut personal. Dintre aceştia, o femeie a cărei faţă a fost stropită cu acid pentru că scrisese despre corupţia din oraşul ei, un bărbat care a sfârşit prin a fi ucis de o rafală de focuri de arme în scara blocului său pentru că scrisese despre corupţia de la nivel naţional şi un bărbat ale cărui picioare au fost spulberate de o maşină capcană doar pentru că sugerase că părţile beligerante din ţara sa ar trebui să încerce să facă pace.  

Încercarea mea cea mai recentă de a ajuta jurnalişti nu s-a datorat, totuşi, unei întâlniri personale, ci a venit în mod neobişnuit, prin intermediul unui mesaj LinkedIn de la o străină.

Sunt de părere că jurnaliştii adevăraţi – cei care caută să spună adevărul, spre deosebire de propagandişti – sunt fraţi şi surori.

Mesagera, Kanykei Tursunbaeva, este cercetător asistent la un institut de arte marţiale din Odesa, Ucraina, şi scrie şi pentru o publicaţie germană numită „Lumea Artelor Marţiale”.

Supărată pentru că trei prieteni jurnalişti fuseseră bătuţi în Odesa, ea a dorit ca lumea să afle de această atrocitate, pentru a se face ceva în această privinţă. A tastat cuvintele „protejaţi jurnaliştii” în funcţia de căutare a LinkedIn, sperând că va genera numele unor persoane care ar putea ajuta. Al meu a apărut primul.

Kanykei mi-a scris despre ce s-a întâmplat şi m-a întrebat dacă aş putea ajuta. Am fost de acord. Voi scrie despre atac în publicaţii în limba engleză. L-am înştiinţat şi pe Brian Bonner, curajosul editor al ziarului în limba engleză Kiev Post, care conţine informaţii despre corupţia din Ucraina şi alte fapte reprobabile, inclusiv atacuri asupra jurnaliştilor.  

În plus, voi trimite o scrisoare despre bătăi Comitetului pentru Protecţia Jurnaliştilor, care face publice atacurile asupra jurnaliştilor şi pune presiune pe organismele de aplicare a legii şi oficialii guvernamentali pentru a-i identifica şi judeca pe făptuitori.     

Iată ce s-a întâmplat la Odessa, după spusele lui Kanykei:

O firmă de avocatură avea contract cu primăria pentru utilizarea unui loc de parcare vacant de care beneficiau angajaţii şi clienţii săi. Dar un oficial din primărie îşi dorea locul de parcare în scopuri personale, au spus jurnaliştii locali.

Ceea ce s-a întâmplat apoi arată de ce Odesa este cunoscută drept un oraş al mafiei. Un grup de bătăuşi cunoscut sub numele de Garda Municipală, care lucrează pentru înalţi oficiali ai oraşului, a descins la locul vacant de două ori în două zile pentru a încerca să demonteze patru bariere metalice ridicate de firma de avocatură pentru a se asigura că numai angajaţii şi clienţii pot să utilizeze locul de parcare.

Primarul Odesei, Gennadiy Trukhanov, căruia i se subordonează, în principiu, garda, are reputaţia în Ucraina şi pe plan internaţional de a fi unul din cei mai corupţi oficiali ai ţării.

Organismul anticorupţie al Ucrainei l-a acuzat de delapidarea unor fonduri federale care ar fi trebuit direcţionate către proiecte rutiere şi de aeroporturi în oraş. Aceste acuzaţii sunt în curs de cercetare.   

Iar oficialii britanici susţin că acesta a achiziţionat proprietăţi pentru a spăla banii pe care i-a făcut prin mijloace ilegale în Ucraina.

În prima zi a conflictului dintre Garda Municipală şi firma de avocatură, doisprezece membri ai gărzii înarmaţi cu bastoane s-au luptat cu agenţii de pază pe care firma de avocatură îi angajase pentru a împiedica demontarea barierelor de pe locul de parcare. Mai mulţi paznici ai firmei de avocatură au fost răniţi în confruntări, care s-au încheiat când Garda Municipală a plecat înainte ca barierele să poată fi demontate.

În următoarea zi, Garda Municipală şi-a făcut din nou apariţia. De data aceasta, nu au fost agenţi de pază care să riposteze. Angajaţii firmei de avocatură s-au opus încercărilor reluate de a demonta barierele de pe locul de parcare, ţipând la Garda Municipală, iar unii au început să filmeze eforturile gărzii în acest sens. 

De asemenea, jurnaliştii au filmat confruntarea şi au luat notiţe. Garda Municipală i-a atacat cu bastoane şi gaze lacrimogene. Unul dintre ei, Miroslav Bekchiv, de la ziarul „Obshestvennyi Priboi”, s-a ales cu craniul fracturat. Au fost bătuţi şi Vitaly Tkachenko de la „Obshestvennyi Priboi” şi Constantine Slobodyanyuk de la ziarul „Infracţiuni nerezolvate”. Iată un videoclip care surprinde brutalitatea atacului asupra jurnaliştilor.

La un moment dat, doi membri ai Gărzii Municipale l-au imobilizat pe Bekchiv, iar un altul i-a pulverizat în faţă, de foarte aproape, gaz lacrimogen dintr-un mic recipient cu aerosoli. Iată un videoclip care redă incidentul.

Angajaţii firmei de avocatură, jurnaliştii şi alte persoane au sunat de mai multe ori la poliţia oraşului în timpul desfăşurării confruntării. Până când, în sfârşit, a apărut poliţia, Garda Municipală reuşise să demonteze barierele de pe locul de parcare.     

Când un membru al consiliului municipal s-a oferit să conducă o investigaţie pentru a afla dacă atacurile Gărzii Municipale asupra angajaţilor firmei de avocatură şi jurnaliştilor au fost ilegale şi dacă ar trebui anchetate penal, ceilalţi membri ai consiliului i-au respins prin vot propunerea.

Oare mă aştept ca procurorii să aducă acuzaţii pe cont propriu contra membrilor Gărzii Municipale care au bătut angajaţi ai firmei de avocatură şi jurnalişti? Nu. La urma urmei, primarul Odesei, Trukhanov, şi alţi oficiali ai oraşului controlează garda, poliţia şi procurorii.

În multe privinţe, încercarea de a-i proteja pe jurnalişti este o bătălie pierdută. Dar renunţarea ar însemna capitularea în faţa băieţilor răi.

Niciunul din cei care i-au atacat pe ceilalţi jurnalişti pe care i-am ajutat în fosta Uniune Sovietică şi Balcani nu a fost trimis în judecată vreodată. Asta pentru că făptuitorii lucrează pentru oamenii pe care jurnaliştii i-au scos din sărite.

Din experienţa mea, publicitatea este singurul lucru care îi determină pe oficialii răuvoitori de la nivel naţional sau local să renunţe la ordonarea unor atacuri asupra jurnaliştilor.

De aceea, mă alătur altor jurnalişti şi organizaţii de jurnalism, ajutându-i să facă cunoscute aceste atacuri, atunci când este posibil. În caz contrar, numărul jurnaliştilor răniţi şi ucişi va fi, probabil, chiar mai mare.

Ştirile despre infracţiunile oficialilor guvernamentali sunt printre puţinele atuuri împotriva acestora. Când jurnaliştii expun corupţia, îi protejează pe oameni — iar majoritatea cetăţenilor îi admiră pentru acest lucru.

Dar cei care devin putred de bogaţi de pe urma corupţiei ripostează atunci când îşi văd ameninţate stilurile de viaţă extravagante şi puterea. Şi puţin le pasă dacă sunt ucişi sau răniţi jurnalişti când se alătură luptei.

În multe privinţe, încercarea de a-i proteja pe jurnalişti este o bătălie pierdută. Dar renunţarea ar însemna capitularea în faţa băieţilor răi. Aşa că voi continua să lucrez cu alţi apărători ai presei libere pentru a încerca să ajut. La ora actuală, fiind atât de mulţi tirani în lume, este nevoie de jurnalişti curajoşi mai mult ca niciodată.

În cadrul H5 Strategies, Hal coordonează zona de pregătire pentru apariţii media a clienţilor companiei