Croatul

Damir, deşi laureat în drept public, credea că se votează perfect la fel şi nu doar asemănător în Statele Membre. “Votul în Croaţia e pe listă semideschisă, poţi alege ori lista întreagă ori poţi indica un candidat de pe listă”, spune Damir. “La noi problema sunt alegerile naţionale unde votul se dă pe liste închise, ca la voi la europene; e profund nedemocratic şi trebuie schimbat.”

Lista pentru alegerea membrilor Paralmentului European poate fi propusă în mod independent de un partid politic, de mai multe partide politice. Evident, pot candida şi independenţi. Cu toţii trebuie să strângă 5000 de semnături înaine de începerea campaniei. “A fonda un partid politic e relativ uşor, nu s-a plâns nimeni până acum”, încheie croatul.

Cehul

Votul exprimă reprezentare proporţională, există doar o circumscripţie, fiecare partid propune o listă cu 21 de candidaţi. Votanţii îşi exprimă două voturi preferenţiale pentru doi candidaţi de pe listă, explică Petr. Despre garanţii financiare nu ştie nimic, dar le consideră nedemocratice.

Un partid se poate fonda de trei indivizi, cetăţeni cehi, “deşi cred că orice cetăţean al Uniunii Europene ar putea contesta asta în justiţie. Pentru înregistrarea la Ministerul de Interne e nevoie de 1000 de semnături. Despre sistemul cu listă închisă crede că e prea puţin democratic şi, fără să îi sugerez nimic, îl consideră cvasi inutil.

Estonianul

Lista fiecărui partid e deschisă, candidatul care ea cele mai multe voturi trece automat în vârful ei fără să conteze pe ce poziţie era iniţial, explică Tannel. Există o garanţie financiară de 1500 de euro pentru fiecare candidat.

Există câteva condiţii minore pentru înfiinţarea unui partid politic, printre ele e şi cea privind numărul de semnături la înregistrarea formaţiunii politice: 500.

Letona

E un sistem de vot mixt, poţi vota pentru partid sau poţi indica preferinţa pentru un candidat de pe listă, explică Sandra. Nu ştie nimic despre garanţii financiare; deşi acoperă şi teme politice la radioul naţional din Riga, nu a auzit critici legate de sistemul de vot.

Pentru fondarea unui partid politic ai nevoie de 200 de semnaturi.

Lituanianca

Votul e preferenţial pe listă, indici ordinea preferinţelor pe buletinul de vot, spune Dalia; e reporter şi editor “pe politic” la o agenţie de ştiri. Nu înţelege cum e să votezi o listă închisă; “păi liderii partidului îşi pot pune pe listă rudele, nu?” Îmi dau cuvântul că nu am sugerat nimic.

Un partid se înfiinţează după strângerea a 1000 de semnături.

Austriaca

Votantul are două alegeri, explică Eva, jurnalistă la un cotidian vienez; omul voteză pentru partid, dar dacă doreşte poate vota şi pentru o anume persoană de pe lista partidului. Dacă un candidat ia mai multe voturi înaintează în ordinea de pe listă. Partidele se înfiinţează foarte uşor.

Slovenul

Votul e valid dacă alegi toată lista partidului sau dacă indici o persoană de pe listă, deci un vot preferenţial. Cu alte cuvinte, spune Borut, ziarist la cel mai mare cotidian din Liubliana, al treilea de pe listă poate fi primul clasat, deşi asta se întâmplă destul de rar. Partidele trebuie să fie înregistrate, iar fiecare poate propune un maxim de opt candidaţi – numărul europarlamentarilor sloveni. Lista trebuie înregistrată la o lună înainte de alegeri şi are nevoie de susţinerea ori a patru membri ai parlamentului sloven ori de 1000 de semnături.

Fondarea unui partid e facilă, asemnătoare cu a fonda un ONG.

Polonezul

“Avem un sistem foarte mixt”, spune Adrianek. “Marchezi o persoană pe lista partidului, dar votul întâi se contorizează pentru partid. Apoi se calculează proporţional locurile pe care un partid le poate ocupa într-o regiune. Dacă, de exemplu, acest număr e 3, primii trei care obţin cele mai multe voturi se califică.”

Pentru a forma un partid ai nevoie de 100 de semnături.

Grecul

Fotis, editor la televiziunea naţională elenă, nu crede că sistemul de vot face o mare diferenţă; problema sunt extremele antieuropene. Cu toate acestea, la europarlamentare grecii aleg patru nume de pe lista unui partid şi nicidecum sigla unei formaţiuni politice - în număr de 40 la aceste alegeri europene. În ţările occidentale lista închisă nu ar fi o problemă, însă în Balcani un astfel de sistem favorizează interese de grup.

Din câte ştie el, nu există garanţii financiare pentru participarea în alegeri, şi chiar dacă ar fi, par a fi insignifiante. Pentru fondarea unui partid ai nevoie de 200 de semnături.

Bulgarul

Lubomir, jurnalist bulgar la Bruxelles, e şi cel mai hâtru. “Nu contează câţi merg să voteze, nu contează cine candidează pentru că nimeni nu dezbate nimic, nimeni nu se bate pentru locuri în campanie: votezi cu partidul şi gata! Apoi dai vina pe popor.”

Ştie că aceeaşi problemă e şi în România. Totuşi în Bulgaria “e nevoie de vreo 10.000 de semnături ca să aduci partidul în alegeri”.

“Dar pentru România şi Bulgaria trebuie să ne uităm la numărul de analfabeţi funcţional din ambele ţări şi s-ar putea să ne facem o idee nu doar despre calitatea votului, ci şi despre cum politicienii îşi permit să blocheze accesul la viaţa publică.”

Lubomir a făcut de curând cerere pentru obţinerea cetăţeniei belgiene.

Ungurul

Laszlo nu mai poate vorbi despre politică, e deprimat.

Românul

Votează o listă închisă. Pe Monica Macovei nu o pot vota decât împreună cu o turmă de rinoceri. Se pot prezenta la urne 1000 de votanţi sau 10 milioane, rezultatul e cam acelaşi. 70% din voturi sunt hotărâte de clica de la conducerea partidelor, plebeii români votează ultimele locuri de pe liste. Zecile de mii de semnături culese de partide din teritoriu pentru alegeri sunt o cacealma, iar garanţiile financiare o bişniţă.

Înfiinţarea unui partid presupune 25.000 de semnături cu un grad de dispersie teritorială relativ ridicat.

Comparativ, observarăm că clasa politică românească boicotează democraţia.

Mă interesează politicile de mediu europene, sunt implicat în cercetare şi advocacy privind achiziţii verzi, transporturi, utilizarea terenurilor şi conexiuni ecologice; am un sistem de valori care, împreună cu regionalizarea, imigraţia, anticlericalismul ori mariajul gay, converge, în tuşe groase, spre ideologia şi acţiunea politică a verzilor europeni.

Prin votul meu aş vrea să măresc şansele lui Ska Keller şi José Bové să acceadă şefia Comisiei Europene. Votul meu e deja nul.