Declinul Occidentului

Karaganov consideră că Occidentul îşi pierde treptat dominaţia absolută pe care a deţinut-o în lume încă de la prima revoluţie industrială, iar această pierdere va fi una fără precedent. În prezent, puterea militară a Occidentului scade treptat, în timp ce China devine o putere militară dominantă.

Aşadar, o lume condusă de Occident timp de secole nu va mai exista. Dominaţia occidentală asupra lumii a atins apogeul în anul 1991, odată cu prăbuşirea Uniunii Sovietice, urmând în mod inevitabil declinul ei. Este un lucru pe care politicienii occidentali îl conştientizează destul de bine, motiv pentru care în ultimii ani, ţările din Occident au început să reacţioneze cu înverşunare în domenii precum cel economic, diplomatic şi militar,  prin recurgerea la anumite sancţiuni, intervenţii şi a altor metode.

Menţiunea care trebuie făcută este că, în prezent, Occidentul doreşte să se confrunte cu China şi cu Rusia, însă nu dispune de resursele necesare pentru o astfel de confruntare. Deoarece Statele Unite ale Americii (SUA), nu se pot confrunta singure cu China sau cu Rusia, au atras de partea lor o serie de aliaţi, însă nici acest lucru nu a fost îndeajuns să le mulţumească. aliindu-se cu, însă Rusia, care a suferit o serie de pierderi din cauza Statelor Unite, nu s-a lăsat păcălită. Aşadar SUA au început să impună restricţii Chinei şi Rusiei.

Renaşterea chineză şi greşelile Americii

Cu toate acestea, impactul reprimării Statelor Unite asupra Chinei nu este unul devastator, obiectivul Chinei fiind acela de a realiza „marea renaştere a naţiunii chineze”, şi nu de a urmări hegemonia mondială precum SUA. În viitor, China nu va face decât să acumuleze putere, însă nu va deveni la fel de agresivă precum SUA pe plan mondial. Pentru Rusia, China este foarte importantă, dorind să menţină relaţiile de prietenie între cele două ţări, lucru benefic pentru ambele popoare, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung.

Foto : Ministrul chinez de externe Wang Yi salutându-se cu ministrul rus de externe Sergey  Lavrov 

Karaganov consideră că încă de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial în 1945, SUA au făcut o serie de greşeli strategice pe care nu le-au putut remedia nici până în ziua de astăzi.

În primul rând, SUA au devenit o superputere după cel de-al Doilea Război Mondial, profitând de roadele victoriei sovietice. Din 1941 până în iunie 1944, Uniunea Sovietică a fost singura care a luptat împotriva fasciştilor germani în Europa, împingându-i de la graniţa sovieto-germană până la Berlin şi „distrugând fiara fascistă germană cu preţul a peste 20 de milioane de oameni morţi”. Cu toate acestea, Statele Unite păreau să fi devenit învingătoarele acestei bătălii, luând tot meritul pentru înfrângerea Germaniei şi stabilindu-şi cu succes poziţia prin desfiinţarea sistemului colonial britanic şi francez, împreună cu sovieticii.

Până la sfârşitul Războiului Rece, care s-a încheiat cu prăbuşirea Uniunii Sovietice, SUA au devenit singura superputere din lume. Acest lucru a făcut ca Statele Unite să se considere numărul unu în lume şi să adopte o atitudine arogantă. În anii ’90, mai bine de 20 de ani, SUA au făcut frecvent o serie de mişcări prosteşti. Mai întâi au forţat Rusia să devină adversarul lor strategic, după care au lansat două războaie de agresiune împotriva Afganistanului şi Irakului, mişcări care au îngreunat dezvoltarea Statelor Unite.

În secolul XXI, China a avut parte de o dezvoltare naţională complexă, în special pe plan economic şi militar, fapt care a nemulţumit SUA. Pentru a evita o alinţă între China şi Rusia, precum şi să fie întrecute de China, Statele Unite s-au confruntat cu cele două ţări, însă au eşuat. Acest eşec a contribuit, în cele din urmă, la apropierea şi alierea celor două ţări. Statele Unite şi-au săpat singure groapa, iar în prezent, sub administraţia Biden, nimic nu s-a schimbat.

Foto: Forţa navală a Chinei

Odată cu îmbunătăţirea constantă a relaţiilor sino-ruse şi cu creşterea puterii militare şi economice a Chinei, SUA nu vor putea opri ascensiunea acesteia în următorii 10-15 ani, deoarece preţul de a ţine această ţară sub control va deveni prea mare şi ineficient. Statele Unite ar trebui să fie mai cumpătate şi să dezvolte o relaţie mai pragmatică cu China.

Viitorul este al Chinei

Mai mult decât atât, China va fi marele învingător al acestei lupte, pentru că, la final, Statele Unite vor eşua complet în urmărirea, interceptarea şi suprimarea Chinei şi a Rusiei. Desigur, există şi o condiţie, şi anume ca între Rusia şi China să apară probleme majore. În acest caz, modelul celor trei mari puteri se va menţine.

Cât despre posibilitatea ca Europa (UE) şi India să devină cea de-a patra mare putere a lumii, e mult prea devreme să ne pronunţăm, conchide unul dintre cei mai titraţi comentatori de politică externă de la Moscova.

Articol de Paula Toma, cercetător la Centrul de studii sino-ruse (CSSR) din cadrul ISPRI.