Prăbuşirea şi renaşterea Studiourilor Buftea. Cum arată acum platourile de filmare: „Efortul a fost uriaş, chiar s-a muncit 24 de ore din 24“

Prăbuşirea 
şi renaşterea Studiourilor 
Buftea. Cum arată acum platourile de filmare: „Efortul a fost uriaş, chiar s-a muncit 24 de ore din 24“

Cadru surprins la una dintre filmările desfăşurate la Studiourile cinematografice Buftea

În 2018, din Cetatea Filmului Românesc rămăsese doar o ruină, nimic nu mai amintea de vremurile în care pe malul lacului Buftea se plimbau, în pauzele de la filmări, Orson Welles, Kirk Douglas şi Jean-Paul Belmondo. Anul trecut, însă, ceva avea să se schimbe, ca urmare a unor investiţii masive. Cu şase lungmetraje turnate şi alte câteva începute, Studiourile cinematografice Buftea redevin un pion important pe harta industriei de film.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Buftea amputată!“, titra „Weekend Adevărul“ pe 4 mai 2018, atrăgând atenţia asupra situaţiei dezastruoase în care se aflau studiourile cinematografice în care s-a scris mare parte din istoria filmului autohton. La momentul respectiv, soarta Studiourilor Buftea părea de neîntors: nu se mai produceau lungmetraje, puţinii angajaţi rămaşi erau neplătiţi de multe luni, ansamblul nu mai avea utilităţi, fiind în schimb năpădit de buruieni şi gunoaie, iar datoriile continuau să se adune.

Numai că istoria avea să se scrie altfel, într-un mod atipic, am putea spune, în raport cu realităţile epocii postdecembriste. La mai bine de doi ani de la imaginea dezolantă evocată, Studiourile Buftea au renăscut într-un mod spectaculos. Începând din 2019 s-au construit noi cabine pentru actori, s-au modernizat toate cele 19 platouri de filmare, dar şi clădirile administrative, s-a asfaltat curtea, s-a reabilitat vechea cantină şi s-a construit de la zero un nou restaurant.
 
Decorul „Boston“ este construit în exterior şi este de-a dreptul impresionant 
 
„Iniţial, am dorit să întârziem redeschiderea studiourilor, până când toate aceste lucrări ar fi fost puse la punct, dar cererea a fost atât de mare din partea clienţilor noştri încât a trebuit să lucrăm în paralel cu aceste filmări. Efortul logistic a fost unul uriaş, chiar s-a muncit 24 de ore din 24“, explică Ionuţ Simionescu, directorul executiv al Studiourilor Buftea.
 

Colin Farrell şi Jean Reno, la „Buftiwood“

În 2019, la „Buftiwood“ s-au filmat: „Voyagers“, în regia lui Neil Burger, cu actorul irlandez Colin Farrell în distribuţie, „Doorman“, regizat de Ryûhei Kitamura, cu Jean Reno şi Ruby Rose, „Violence of Action“, în regia lui Tarik Saleh, cu Ben Foster şi Chris Pine, „Seacole“, regia Charlie Stratton, cu Sam Worthington, dar şi miniseriile „Washington“, o producţie HISTORY, respectiv „La vita promessa“, o producţie Radiotelevisione Italiana. De asemenea, pe platourile din judeţul Ilfov s-au mai filmat numeroase reclame şi producţii de televiziune.
   
 
Lucrările de renovare ale studiourilor cinematografice continuă şi în 2020, chiar dacă pandemia de COVID-19 a încetinit ritmul şi i-a obligat pe producătorii de film care rezervaseră deja platourile să ia o pauză forţată. În schimb, a fost lansată Academia de Film, Teatru şi Televiziune „Studiourile Buftea“, dedicată tinerilor între 8 şi 18 ani, şi se pregăteşte amenajarea unui muzeu al cinematografiei româneşti.
Am filmat la Buftea «Voyagers», pentru care am construit o întreagă navă spaţială în studiouri. E un film mare şi aveam nevoie ca echipa locală să fie pregătită să facă faţă provocărilor, aveam o mulţime de cascadorii şi secvenţe care au necesitat închiderea unor străzi, iar aici am avut acces la tot ce era nevoie graţie autorităţilor şi echipei locale. Echipa de aici, cu sinceritate, e mai bună decât multe echipe pe care le-am întâlnit în Statele Unite sau în multe alte locuri din lume.
 
Erica Lee, producător de film

Costumele lui Mircea cel Bătrân şi Mărgelatu încă rezistă

Unul dintre principalele atuuri ale Studiourilor Buftea sunt depozitele de recuzită, unde sunt păstrate aproximativ 30.000 de costume şi 50.000 de obiecte. Dacă din alte părţi ale centrului diverse artefacte cinematografice, inclusiv autoturisme, au luat calea centrelor de colectare a fierului vechi, această comoară a rămas aproape intactă, mai ales datorită profesionalismului, pasiunii, dar şi loialităţii faţă de acest loc ale unor oameni ca Ştefan, Gică, Mia, Elena, Rica şi Daniel. Astfel, costume precum cele purtate de Lica Gheorghiu în „De-aş fi... Harap Alb“, de Amza Pellea în „Mihai Viteazul“, de Ştefan Sileanu în „Vlad Ţepeş“, de Florin Piersic în seria „Mărgelatu“ şi de Sergiu Nicolaescu în „Mircea“ (foto dreapta) sunt şi astăzi aproape intacte, precum şi numeroase alte veşminte ce acoperă toate perioadele istorice, începând cu fabuloasele costume create de Hortensia Georgescu pentru „Dacii“ şi terminând cu cele realizate pentru producţiile străine filmate la Buftea după 1990. 
 

„Noi, când auzim că mai vine cineva şi spune: «Ce-i cu gioarsele astea?», înnebunim, pur şi simplu. Costumele acestea realizate în anii ’70 s-au păstrat foarte bine. Se folosea catifea… Pe când multe dintre costumele făcute după ’90, mai mult sintetice, se degradează mult mai repede. Uitaţi-vă la costumele astea romane, vă vine să credeţi că au 55 de ani? Să ştiţi că toate s-au confecţionat aici, noi am avut dintotdeauna ateliere de croitorie, butaforie, mecanică şi de construcţie a decorurilor“, explică una dintre gestionarele depozitelor. Vechile costume sunt la mare căutare şi acum. Chiar şi străinii sunt impresionaţi de calitatea lor: „Am dat costume şi la «Queen Marie of Romania», filmul lui Alexis Sweet Cahill, s-au închiriat şi pentru «Cardinalul» lui Nicolae Mărgineanu, ca să vă spun doar câteva titluri noi. Sunt foarte cerute costumele militare din războaiele mondiale, sunt căutate şi hainele ţărăneşti. Foarte multe au rămas de la filmele lui Sergiu Nicolaescu, care era foarte pasionat şi atent la detalii. Costumul domnitorului Mircea cel Bătrân e foarte atent reconstituit – are 45 de kilograme şi toate zalele sunt din metal. Ce-i drept, pe acesta nu l-a purtat în film Nicolaescu, ci dublura lui, un cascador“.

O nouă viaţă pentru maşina din „Nea Mărin Miliardar“
 
„E chiar ăla din film?“, este probabil întrebarea cel mai des auzită atunci când cineva care nu-i de-al casei dă peste automobilul Cadillac DeVille Convertible, fabricat în anii ’60 şi uşor de recunoscut din celebrul „Nea Mărin miliardar“, dar care a apărut în numeroase alte producţii autohtone de-a lungul timpului. În anii ’90 maşina s-a defectat şi nu a mai fost utilizată decât foarte rar, iar în urmă cu câţiva ani ajunsese într-o stare avansată de degradare, devenind practic un soi de „ornament“ în faţa cortului de evenimente. Actuala conducere a Studiourilor Buftea doreşte însă să salveze autoturismul, care a intrat de curând într-un amplu proces de restaurare. Totodată, au mai fost cumpărate încă două maşini marca Cadillac, cărora mecanicii încearcă, de asemenea, să le redea strălucirea de odinioară. 
 
 
Cadillacul lui Nea Mărin stărluceşte din nou 

Sistemul „cash rebate“, o gură de oxigen pentru industria de film

Prin intermediul H.G. nr. 421/ 2018 Guvernul României a introdus şi  în ţara noastră schema de ajutor de stat privind sprijinirea industriei cinematografice, un sistem „cash rebate“ care prevede ca un producător să primească înapoi până la 45% din cheltuielile eligibile pentru producţia de film efectuate pe teritoriul României, după lansarea filmului şi după efectuarea unui audit. Concret, ajutorul de stat acordat constă în: alocări financiare nerambursabile în cuantum de 35% din totalul cheltuielilor eligibile cu achiziţia, închirierea, fabricarea de bunuri şi/sau servicii ocazionate de dezvoltarea proiectelor de film şi producţie de film în România, precum şi cu onorariile, salariile şi alte plăţi către persoane fizice aferente implementării proiectului, respectiv alocări financiare nerambursabile în cuantum de 10% peste alocarea de bază, cu condiţia promovării unei zone geografice, a unui oraş sau a României în cadrul aceleiaşi producţii. Alocările prevăzute se acordă în condiţiile în care minimum 20% din bugetul total al proiectului se utilizează pe teritoriul ţării noastre. Datorită acestui program, România a redevenit atractivă pentru industria cinematografică, iar Studiourile Buftea au reuşit să profite din plin. După ce în primii doi ani schema de ajutor pentru cinematografie a fost gestionată de Comisia Naţională de Prognoză, din ianuarie 2020 a fost mutată în portofoliul Ministerului Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri, iar ministrul Virgil-Daniel Popescu s-a angajat că va lansa apelul pe anul în curs până la finalul lunii iulie.

Repere cronologice din istoria Studiourilor Buftea
 
1951. Pe 9 iunie, Petru Groza, preşedintele Consiliului de Miniştri, a dat citire actului de înfiinţare: „Astăzi se pune piatra de temelie a centrului de producţie cinematografică“.
 
1959. S-a finalizat construcţia studiourilor, predarea diferitelor obiective făcându-se treptat: ateliere şi platouri – 1954-1955, studioul de sunet – 1957, laboratorul de prelucrare a peliculei – 1958, platoul de filmări combinate – 1959. Centrul de producţie cinematografică mai dispunea de o staţie frigorifică, rezervoare de apă şi combustibil, cantină, pichet propriu de pompieri, policlinică, staţie de pompare, o centrală termică – ce furniza căldură nu doar studioului, ci şi cartierului de locuinţe învecinat – şi de o bază electrică, ce dispunea şi de grupuri electrogene. 
 
 
1998. Fondul Proprietăţii de Stat a vândut, pe 13 martie, 70% din acţiunile Studioului Cinematografic Bucureşti grupului de firme Video Vision International, PRO Video International şi Media Vision. Contractul prevede păstrarea specificului activităţii, precum şi creşterea numărului de personal. „Am făcut acest pas şi din motive sentimentale, dar şi din considerente economice şi sunt convins că putem face din Buftea un studiou la standarde mondiale. Vom plăti circa trei milioane de dolari pentru studio, iar în următorii doi ani vom angaja investiţii de zece milioane dolari. Pe măsura dezvoltării producţiei vom putea găsi de lucru la Buftea pentru mii de români, care vor fi pregătiţi pentru producţie de cinema şi televiziune“, anunţa Adrian Sârbu, creatorul grupului MediaPro. 
 
2009. Adrian Sârbu a vândut studioul companiei americane Central European Media Enterprises, cel mai mare jucător din industria de entertainment din regiune, al cărei CEO era. 
 
Noile cabine ale actorilor 
 
2015. Un grup de investitori, format din producători de film din Statele Unite ale Americii şi România, a preluat studiourile, printre acţionari aflându-se regizorul Bobby Păunescu şi producătorul Donald Kushner. Studiourile MediaPro şi-au schimbat oficial numele în Bucharest Film Studios. 
 
2019. Au început cele mai ample lucrări de modernizare ale complexului din ultimele decenii şi a fost adoptată o nouă denumire: Studiourile Buftea. Astăzi, există aici 19 platouri, inclusiv cel mai mare bazin cu apă din Europa Centrală şi de Est, ce poate fi utilizat pentru filmări subacvatice sau efecte speciale, dar şi impresionantul decor exterior „Boston“.
 

Restaurantul ridicat de la zero în complexul din Ilfov

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: