Trecutul lui Cîmpeanu ca apărător al plagiatorilor

În 2015, ca premier interimar, a emis o OUG prin care permitea plagiatorilor să renunţe la doctoratele plagiate. Fără să dea înapoi banii câştigaţi în urma acestor furturi intelectuale. OUG a fost respinsă la CCR şi „avocatul” plagiatorilor nu şi-a incasat „onorariul”. Principalul beneficiar ar fi fost atunci Victor Ponta, dar n-a fost să fie!

A doua manevră a ministrului Cîmpeanu a fost luna trecută, când a încercat printr-un Ordin de ministru să scoată CNATDCU din verificarea tezelor de doctorat, în vederea depistării plagiatelor. Propunerea  lui Cîmpeanu era în esenţa următoarea: universităţile să se ocupe de stabilirea plagiatelor. Adică, „infractorii” să se ocupe de anchetarea propriilor „infracţiuni”!  Şi să-şi dea cu firma în cap stabilind, eventual,  că: „da, noi am acceptat şi aprobat o teză de doctorat plagiată”! Cine poate crede că s-ar putea întâmpla aşa ceva!

Peste tot în lume, în astfel de situaţii, există organisme independente, nelegate prin salarizare sau funcţii deţinute de autorii „infracţiunilor”. Să-şi păstreze neutralitatea şi obiectivitatea.

Ordinul de MInistru a fost retras, în urma scandalului din opinia publică şi, mai ales, ca urmare a reacţiei preşedintelui Iohannis care declara cu acea ocazie:

„Am toleranţă zero faţă de orice abatere de la cultura integrităţii în mediul academic” şi anunţa că a luat act de scrisoarea deschisă „a unei părţi importante a comunităţii academice şi a societăţii civile”. În aceeaşi declaraţie, preşedintele Iohannis îi solicita ministrului Cîmpeanu „să ţină cont de îngrijorările şi riscurile sesizate în spaţiul public şi să acţioneze în consecinţă”. 

Nu cred că i-ar fi păsat ministrului de opinia publică. Dar de preşedintele Iohannis, care l-a şi propulsat în funcţie, nu avea cum să nu ţină cont! Aşa că a retras Ordinul de ministru cu pricina.

Ministrul continuă manevrele de salvare a plagiatorilor

Acum, ministrul Cîmpeanu vine cu un alt ordin, cu aceleaşi vicii de logică. Ministrul Cîmpeanu, fost şi actual (suspendat pe perioada mandatului de ministru) şef al Consiliului Naţional al Rectorilor, are o singură teorie în cap. Universităţile şi rectorii sunt suverani, fac ce vor ei, fără să dea socoteală cuiva. Deşi trăiesc din bani publici! Faptul că universităţile româneşti se plasează în clasamente internaţionale credibile pe locuri 1000+,  nu are nicio importanţă în concepţiile lui Cîmpeanu. Faptul că sistemul nostru universitar s-a transformat în „fabrici de diplome” universitare, iar nu contează. Faptul că numărul studenţilor s-a înjumătăţit în ultimii ani, pentru că nu obţin competenţele cerute de piaţă muncii,  nu contează. Faptul că cei mai buni elevi pleacă la universităţi străine,  nu contează. În capul dlui ministru Cîmpeanu contează doar ca universităţile să primească cât mai mulţi bani şi salarii mari, luaţi de la infrastructură precară a ţării, de la gura pensionarilor care trăiesc cu 1200 lei pe lună.

În plus, în toată dezbaterea pe această temă nu se pune problema calităţii tezelor de doctorat. Pot fi, unele, neplagiate, dar fără idei noi, cu valoare adăugată zero. Pe acestea cine şi cum le evaluează? Nu de alta, dar posesorii de titluri doctorale primesc o mărire de 25% la salariu! Propria teză de doctorat a ministrului e ţinută la secret. Trimiterea la Biblioteca Naţională este o minciună. Acolo nu ţi se dă voie să iei teza acasă, să o analizezi. Doar s-o citeşti pe un laptop. Bineînţeles că nu e suficient. De fapt, se pare că teza de doctorat a dlui ministru este extrem de slabă calitativ, chiar dacă neplagiată. De ce nu-şi publică ministrul teza pe platforma dedicată a ministerului Educaţiei? Să ne explice acest refuz, dacă poate!

Ordinul de ministru a fost retras, în urma unei scrisori deschise semnate de 800 de universitari cu conştiinţa verticală, şi adresată preşedintelui Iohannis.

Ultima încercare de salvare a plagiatorilor

Ministrul Cîmpeanu a scos o nouă propunere de Ordin de Ministru, prin care speră să păcălească iarăşi opinia publică interesată.

Ministrul Cîmpeanu vrea să oblige universităţile care au acordat titluri de doctor să analizeze „într-un termen rezonabil, un an spre exemplu”, cele 63.552 de teze de doctorat scrise într-un interval de 26 ani (1990-2016). Bineînţeles că nu este posibil aşa ceva. Ce fel de analiză, „ochiometrica”, fără soft antiplagiat, fără să evalueze şi calitatea tezei de doctorat, ar fi aceasta?. Adică, o universitatea să spună acum: da, am acordat titluri de doctor în trecut fiindcă am fost „tâmpiţi”, nu ne-am dat seama că e plagiată sau de proastă calitate! Cine poate crede aşa ceva! Încă o încercare de a ne prosti pe faţă!

În noul Ordin de ministru,  Cîmpeanu pune în dezbatere publică „soluţia”  prin care universităţile vor fi obligate să demareze analizarea tezelor de doctorat după o procedură proprie, stabilită de fiecare universitate în parte. Adică, „infractorii” să se auto ancheteze după propria procedură!

Se ştie situaţia de la Academia de Poliţie, care ar urma să se autoverifice.

Conform Emiliei Şercan, strategia proprie a fostului rector Adrian Iacob, el însuşi declarat plagiator de CNATDCU, a fost să îngroape orice tentativă de curăţire a universităţii. Iar astăzi Academia de Poliţie – ale cărei şcoli doctorale au fost închise din cauza plagiatelor generalizate – este condusă de David Ungureanu, care are două doctorate, ambele plagiate.

Domnul Ungureanu va propune şi pune în practică „strategia” de verificare a plagiatelor, cu bani proveniţi de la contribuabili, unii amărâţi, nu le ajung banii de mâncare şi medicamente!

„Strategia” proprie nu va fi supusă niciunui control extern, obiectiv. Pentru că, nu-i aşa, universităţile şi-au obţinut un nivel de „credibilitate” maxim, în ochii cetăţenilor. Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns!

Mai mult, ministrul Cîmpeanu dă şi bani universităţilor pentru aplicarea acestui ordin. Finanţarea verificării tezelor de doctorat se va face de către ministerul Educaţiei cu 25 de milioane de lei, din care 5 milioane anul acesta. Din fondul ministerului pentru „finanţarea unor situaţii speciale”. Să dai atâţia bani din bugetul de stat, pentru o activitate cu final necunoscut, este cel puţin o prostie. Dacă nu şi o ilegalitate.

Situaţia de criză pandemică reclamă bani, mai ales că suntem în valul patru şi nu se ştie când şi cum se va termina. Aceşti bani ar fi  necesari pentru a fi investiţi în situaţiile de criză,  posibil să apară în următoarele luni.

În absenţa unui soft antiplagiat, a unor persoane credibile, fără legătură cu universităţile care au aprobat plagiatele, totul se transformă într-o mascaradă, pe banii noştri, ai contribuabililor.

Universităţile au  primit bani pentru acordarea doctoratelor. Acum primesc alţi bani să le desfiinţeze! Doar în România este posibilă o astfel de mascaradă, bună de aburit proştii şi naivii!

Ministrul Cîmpeanu a mizat pe faptul că opinia publică nu se prinde, iar universitarii tac din gură pentru că sunt interesaţi să ia bani. Iată că mai există conştiinţe curate şi printre universitari, dacă scrisoarea adresată preşedintelui Iohannis a avut 800 de semnatari!

Soluţia simplă este publicare tuturor tezelor de doctorat pe platforma ministerului Educaţiei, astfel încât cei care se pricep  şi au acces la softuri antiplagiat sa sesizeze CNATDCU. O alta soluţie importantă ar fi accesul unor entităţi străine care se ocupă cu verificarea tezelor de doctorat, şi acceptarea verdictului acestora in cazul tezelor plagiate. Soluţii există, doar că ministrul Cîmpeanu nu vrea sa le vadă.

Domnul preşedinte Iohannis, care se află la originea propulsării dlui Cîmpeanu în funcţia de ministru, trebuie să urmărească în continuare problema plagiatelor, activitatea ministrului Cîmpeanu în această direcţie. Altfel, va rămâne şi domnia sa în istorie în categoria apărătorilor plagiatorilor, adică a hoţilor de proprietatea intelectuală!