Poate pentru media un plagiator nu mai devine o ştire. Sau poate dacă nu sunt cunoscuţi publicului nu sunt o ştire în sine. În fond, ca dascăli ce se pretind, dacă nu sunt în stare să finalizeze la timp studiile doctorale, ce caută in sistem? De la asistent la profesor, procesul educaţional trebuie să funcţioneze. Studentului să-i fie trezită şi menţinută curiozitatea de către asistentul universitar. Tot cum asistentul petrece mai mult timp cu studenţii ar trebui să explice ceea ce aceştia au audiat în timpul cursului şi nu numai. Să dezbată, să analizeze, să aducă noi surse bibliografice etc.

În schimb ei, circa 3000 după cum citim în presă, nu sunt în stare să-şi finalizeze propria teză de doctorat. În aceste circumstanţe cum poate un asistent universitar sau un lector doctorand să facă recenzii, să se documenteze, să scrie, să participe la conferinţe dacă nu poate să-şi finalizeze propria teză. Mai ales în condiţiile de astăzi când doar cine nu vrea nu devine doctor.

În condiţiile în care mulţi doctori nu-şi găsesc de lucru sau se văd nevoiţi să lucreze în alt domeniu decât în cel care s-au specializat, guvernul printr-o Hotărâre de Guvern îi menţine în funţie pe cei care nu au chemarea necesară pentru meseria de dascăl. Aşa consideră premierul Victor Ponta şi ministrul educaţiei Sorin Câmpeanu să rezolve situaţia. Poate şi studenţii ar merita o explicaţie, şi anume, de ce să nu aibă profesori competenţi ci profesori de meserie doctoranzi?

Anul trecut am avut un întreg scandal cu plagiatul lui Victor Ponta, cu înfiinţarea sau desfiinţarea de comisii pentru a putea scăpa de acuzele publice. Am ajuns chair unicat în lume când printr-o ordonanţă de guvern putem să renunţăm la titlu de doctor sau orice altă diplomă. Nu cred că este cineva care să nu fie convins că această ordonanţă a fost cu dedicaţie.

Luna trecută un alt ins, ajuns general probabil cum a ajuns şi doctor este dovedit că a plagiat, conform deciziei comisiei de etică a Universităţii Bucureşti. Nu numai că a plagiat dar a făcut parte şi din Comisia care i-a acordat titlul de doctor finului său V. Ponta. Acest „interes naţional” care coordonează doctorate la rândul său fără ca el să fie în stare să-şi finalizeze propria teză de doctorat.

Din analiza celor de la Hotnews.ro reiese că cei care au ieşit doctori din mâna forte a lui Gabriel Oprea se numără cunoscutul ministru Mihai Stănişoară, prim-adjunctul procurorului general al României Bogdan Licu, judecătoarea Florica Diaconescu, celebra secretară Adela Popescu (Neagu), fostul director general al Direcţiei de Combatere a Criminalităţii  Organizate Toma Vasile Rus, fost deputat şi fost preşedinte al Comisiei Parlamentare pentru controlul activităţii SIE, Romeo Raicu etc.

Am trecut şi funcţiile acestor reprezentanţi ai interesului naţional pentru a sublinia gravitatea situaţiei. Oameni pentru care moralitatea şi corectitudinea ar trebui să fie mai presus de orice. Nu putem fi siguri dar putem bănui că tezele acestor doctoranzi ai generalului Oprea sunt construite din capitole sau fraze copiate de prin alte cărţi sau studii. M-aş mira ca vreunul dintre ei, de la coordonator la doctorand să fi trecut pragul unei biblioteci sau vreunei arhive. Iar aceşti oameni fac parte din instituţii importante ale statului român. Câţi dintre noi am vrea de exemplu să fim judecaţi de doamna Florica Diaconescu după ce am aflat că a fost doctorandul profesorului Gabriel Oprea?

Cu siguranţă că nu doar gaşca de profesori asemenea generalului profesor Oprea ar trebui blamată ci şi cei care au făcut parte din comisia care a acordat titlul de doctor. Spre exemplu am vrea să ştim care au fost membrii comisiei care au acordat titlul de doctor domnului Stănişoară. Cum se aplică legea în cazul acestora, care au semnat – bănuiesc că au semnat – declaraţia că nu au plagiat? Dovediţi acum că au plagiat, rămân miniştrii? Profesori? Generali? Parlamentari?

Soluţie?

Ministerul Educaţiei ar putea foarte uşor rezolva situaţia. Sunt state care au un sistem funcţional în ceea ce priveşte lucrările publice. Fie că sunt lucrări de licenţă, de masterat, de doctorat, ele se încarcă pe un site şi devin publice. Atât ele cât şi numele conducătorului.  Cu siguranţă că în asemenea situaţie conducătorul verifică aşa cum trebuie lucrarea – cum ar trebui – pentru toţi interesaţii se poate consulta, cât şi pentru specialiştii din domeniul respectiv care pot consulta munca colegului lor. Încărcate pe un site în format PDF sau Word ele devin operabile în timp util. Spre exemplu dacă cineva din Cluj-Napoca vrea să consulte teza de doctorat a domnului profesor Victor Ponta sau Gabriel Oprea nu trebuie să vină la Biblioteca Facultăţii de Drept a Universităţii Bucureşti ci o poate descărca de pe internet. Scuteşte efort, timp, bani. În fond, aşa cum ar trebui să se ştie, toate tezele de doctorat sunt publice.

Poate ar fi cazul ca cei care au plagiat să fie nevoiţi să părăsească pentru totdeauna funcţiile publice. După cum se vede, bunul simţ nu i-a caracterizat niciodata.