Şi totuşi, zeci de şcoli au renunţat la acest program, spre disperarea părinţilor şi nemulţumirea elevilor. 

În plus, elevii erau ajutaţi la efectuarea temelor pentru acasă, pentru consolidarea competenţelor, învăţare remedială şi accelerare a învăţării prin activităţi educative, recreative şi de timp liber.

Toate bune şi frumoase până când a intervenit ministrul Liviu Pop şi a dat totul peste cap

Dacă resursele materiale pentru masa elevilor, spaţiile de derulare a activităţilor erau asigurate de primării şi contribuţiile părinţilor, la plata învăţătoarelor şi profesorilor care asigurau ŞDŞ lucrurile s-au încurcat brusc.

Pe de o parte, recentul Cod de Etică interzice profesorilor şi învăţătorilor să facă meditaţii plătite cu proprii elevi. Şi de aici imposibilitatea remunerării profesorilor şi învăţătorilor din banii părinţilor, pentru participarea la ŞDŞ. Decizia aceasta este cel puţin discutabilă. Nu este obligatoriu ca profesorii să lucreze la ŞDŞ cu proprii elevi. Pot lucra cu elevii colegilor. În al doilea rând, aceste activităţi nu se încadrează la „meditaţii“, pentru că este vorba în primul rând de supraveghere, de ajutor la toate lecţiile, nu la materia pe care o predă un anumit profesor.

Legea Educaţiei Naţionale prevede:

Art. 108. — (1) Unităţile de învăţământ preuniversitar de stat pot obţine venituri proprii din activităţi specifice, conform legii, din donaţii, sponsorizări sau din alte surse legal constituite.

(2) Veniturile proprii nu diminuează finanţarea de bază, complementară sau suplimentară şi sunt utilizate conform deciziilor consiliului de administraţie. La sfârşitul anului bugetar, sumele necheltuite rămân în contul unităţii de învăţământ care le-a realizat şi se reportează pentru bugetul anual următor.

(3) Directorul şi consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ cu personalitate juridică răspund de încadrarea în bugetul aprobat, în condiţiile legii.

 Ce a intervenit?

Curtea de Conturi a început în urmă cu 4 ani audit pe programul Şcoala după şcoală (SDS). Când inspectorii Curţi au ajuns la capitolul bani, nu au mai putut verifica, pentru faptul că tot circuitul financiar se făcea prin Asociaţia de părinţi. Atât Curtea de Conturi, cât şi ANAF au atras atenţia că banii colectaţi de părinţi pentru programul ŞDŞ trebuie introduşi în contabilitatea şcolii, conform articolului 108 din Legea educaţiei. Metodologia şi legea spun într-un fel, asociaţiile de părinţi au făcut altfel. Altfel spus, directorii trebuie să asigure întreg circuitul financiar în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Bomboana pe coliva programului ŞDŞ a pus-o ministrul Liviu Pop, care a modificat metodologia de funcţionare a ŞDŞ, astfel:

7. Articolul 15 se modifică şi va avea următorul cuprins

Art. 15. - Implicarea personalului din învăţământ (în ŞDŞ-n.n) se face în următoarele condiţii:

a) ca activitate cuprinsă în norma didactică (maximum 4 ore/săptămână), conform prevederilor art. 262 alin. (1) şi art. 263 alin. (3) din Legea educaţiei naţionale nr.1/2011, cu modificările şi completările ulterioare;

b) ca activitate în afara activităţii desfăşurate în intervalul de timp zilnic de 8 ore, respectiv 40 de ore pe săptămână.

8. Articolul 16 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 16 – În cazul în care cadrul didactic efectuează orele în cadrul normei didactice, conform prevederilor art.15 lit. a) din prezenta metodologie, aceste ore nu sunt retribuite separat; în celelalte cazuri, care se referă la activităţile de educaţie, complementare activităţii didactice, precum şi la activităţile de susţinere şi de dezvoltare personală a elevilor, aceste ore sunt retribuite, în condiţiile legii, din sursele de finanţare prevăzute la art. 17.“

Cu alte cuvinte, orele prestate de către profesori şi învăţători nu se mai plătesc distinct, ci intră în norma didactică de 8 ore/zi, 40 de ore/săptămână. În cel mai bun caz, intră la plată cu ora, mai prost remunerată, comparativ orele din încadrare pe funcţia didactică. Un altfel de muncă voluntară.

Mai simplu spus. Cât timp profesorii erau plătiţi direct de părinţi, inclusiv cu plata impozitelor către stat, prestaţia în cadrul ŞDŞ era rentabilă şi tentantă. Dacă nu mai este plătită, sau doar plătită modest, la plata cu ora, nu se mai găsesc amatori să se înhame la o astfel de activitate.

Care este soluţia?

Un parteneriat şcoală, primărie, părinţi. Parteneriat prevăzut, de altfel, în legislaţia aferentă. Şcoala, primăria, Consiliul Local să se ocupe de resursele materiale necesare proiectului, iar Comitetul de părinţi pe şcoală, având personalitate juridică, de plata cadrelor didactice, într-un cadru legislativ ce poate fi creat. Altfel, o iniţiativă lăudabilă, utilă elevilor, părinţilor, şcolii, riscă să-şi dea obştescul sfârşit, ca atâtea alte proiecte pornite cu entuziasm şi sfârşite în obtuzitatea autorităţilor.