Ce ar trebui să facă viitorul ministru al Educaţiei

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Din păcate, s-a pierdut un an în reconstrucţia sistemelor de educaţie şi formare profesională, după dezastrul lăsat de PSD. Nu s-a progresat cu nimic, în arhitectura curriculară, în numirea unor manageri capabili, în adaptarea şcolii la condiţiile aduse de pandemie. Este una din neîmplinirile importante ale guvernării Orban. Şi nu este vorba de opoziţia parlamentului.

Nu s-a făcut nici ce se putea face, fără să fie nevoie de acordul parlamentului.

De unde preia şcoala românească viitorul ministru al Educaţiei

De pe ultimul loc în Europa la testele PISA. Riscul cel mare este să nu repete greşeala altor miniştri, adică să devină prizonierul „structurilor” din minister şi instituţiile subordonate. „Structurile”, „colegii” noştri din minister şi sindicate vin la urechea ministrului şi îi spun: fără noi nu puteţi face ceva. Trebuie să ne ascultaţi. Şi le-a ascultat. De asta n-a progresat educaţia. De asta am ajuns pe ultimul loc în Europa la calitatea în educaţie şi formare profesională. Iar premierul Orban a girat aceasta nemişcare prin menţinerea ministrului Anisie la cârma Educaţiei.

Iată tabloul actual al educaţiei din România

  • România este ruşinea Europei, pe ultimul loc în Europa la testele PISA;
  • În World University Rankings QS, România este prezentă în Top 1000 doar cu Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi Universitatea din Bucureşti, ambele ocupând un loc în categoria 801+;
  • Numărul de student s-a înjumătăţit, la 450.000.
  • 42% dintre elevii de 15 ani sunt analfabeţi funcţionali;
  • 35% dintre absolvenţii de gimnaziu nu iau 5 la examenul de matematică la Evaluarea Naţională pentru că nu ştiu cele patru operaţii aritmetice şi formule simple de arii şi volume;
  • Doar 55-60% dintre elevi, înscrişi în clasele terminale, promovează examenele naţionale;
  • Funcţionăm cu planuri cadru, programe şcolare, discipline vechi de 50 de ani;
  • Un milion de elevi au făcut liceul degeaba, în ultimii 15 ani. N-au luat Bacalaureatul sau nu s-au înscris la acest examen;
  • Zeci de licee funcţionează în continuare cu zero promovare la Bacalaureat;
  • Avem 15-17% abandon şcolar, iar la trecerea de la clasa a VIII-a la liceu abandonul este de 27%;
  • Populaţia şcolară a scăzut în ultimii 15 ani cu 1,2 milioane elevi. Scădere demografică, dar şi abandon şcolar masiv;
  • 200.000 de elevi sunt trecuţi în scripte şi cataloage, fără să vină la şcoală. Un abandon şcolar ascuns;
  • Doar 15% dintre elevi sunt la Şcoala Profesională, în timp ce în Germania sunt 70%. Drept urmare, au dispărut specialiştii din piaţa muncii, fapt ce afectează grav firmele româneşti şi descurajează investiţiile străine.
  • Nu există suficiente trasee educaţionale, pentru ca şcoala să se plieze pe nevoile, cerinţele, elevilor şi societăţii. Şcoala se comportă ca un malaxor, în care intră toţi elevii şi scapă cine poate;
  • Nu există Orientare Şcolară şi Profesională de calitate, care să îndrume elevii pe traseele educaţionale potrivite cu personalitatea lor;
  • Nu avem mecanisme de urmărire a eficienţei cheltuirii banilor, prin măsurarea progresului şcolar al elevilor.

Problemele importante la care trebuie să găsească soluţii viitorul ministru al Educaţiei.

Cadrul legislativ. Menţine, cum a făcut dna Anisie, cele 65 de OUG-uri date de PSD, care au schimonosit Legea Educaţiei Naţionale, Legea Miclea-Funeriu? Sau revine la acea lege din 2011, pe care o completează cu ce a apărut nou şi necesar.

Arhitectura instituţională. Ducem clasa a IX-a la gimnaziu, schimbăm managementul în Educaţie, depolitizăm şcoala, aducem părinţii în conducerile şcolilor? Ce facem cu liceele tehnice cu zero promovare la Bacalaureat? Cum repornim învăţământul profesional?

Arhitectura curriculară. Cum schimbăm planurile cadru (acum 7 ore/zi la gimnaziu), cum aerisim programele şcolare, cum eliminăm prăpastia dintre şcoală şi piaţa muncii, cum introducem dimensiunile transdisciplinară şi aplicativ-practică în programele şcolare?

Mecanisme de urmărire a eficienţei cheltuirii banilor. Sunt absolut necesare. Altfel, banii se duc ca apa în nisip. Este necesară introducerea unui sistem standardizat, unitar la nivel de ţară, bazat pe aplicaţii informatice, care să măsoare progresul şcolar al elevilor.

Salarizarea bazată pe performanţă şi rezultatele în obţinerea progresului şcolar al elevilor. Dacă nu introducem motorul motivării salariale, pentru pregătirea profesională şi pentru progresul şcolar, nu se va schimba nimic în educaţie.

Învăţământul rural. Trebuie căutate şi găsite acele căi şi mijloace pentru a relansa învăţământul rural, acum în grea suferinţă. Campusuri şcolare, atragerea profesorilor tineri şi capabili în mediul rural cu facilităţi diverse, investiţii în infrastructură, să nu mai avem în anul 2021 şcoli cu wc-ul în curte, fără condiţii de igienă elementară.

Mai multe trasee educaţionale. Şcoala se comportă acum ca un malaxor, intră cine vrea şi scapă cine poate. Şcoala trebuie să se plieze pe nevoile, interesele, talentele, înclinaţiile elevilor, pornind de la deviza „toţi elevii sunt valoroşi în felul lor”. De aceea este necesară multiplicarea traseelor educaţionale, pentru ca fiecare elev să-şi găsească traseul apropiat de personalitatea sa.

Iată exemple de modul în care se poate acţiona.

O posibilă listă de trasee educaţionale, gimnaziale şi post gimnaziale

  • Separarea, începând cu clasa a V-a, a doua filiere educaţionale: filiera tehnologică şi filiera teoretică, după modelul german.
  • Educaţia nonformală şi informală, prin ucenicie la locul de muncă, finalizată cu certificare în instituţii de stat.
  • Formare profesională de scurtă şi medie durată, prin contract cu angajatorii, care asigură şi instruirea practică (duală).
  • Formare profesională de lungă durată, (3 ani), prin contract cu angajatorii, aşa cum e prevăzut în lege (duală).
  • Formare profesională generală, de 2 ani, fără contracte cu angajatorii, în funcţie de resursele umane şi materiale ale şcolilor
  • Filiera profesională în cadrul liceului, de 4-5 ani, pentru meserii pretenţioase, fără examen de bacalaureat şi fără acces la facultate, fără discipline teoretice, excepţie făcând informatică şi comunicarea. Se termină cu examen de competenţe profesionale
  • Filiera tehnologică, finalizate cu examen de bacalaureat şi obligaţia de a continua la universităţi tehnice.
  • Filiera vocaţională, cu acces doar la facultăţi corespunzătoare profilului urmat în liceu, aşa cum este în prezent
  • Filiera teoretică, aşa cum este în prezent, cu acces la facultăţi corespunzătoare profilului urmat în liceu.

Proiectarea unui curriculum pe fiecare disciplină ar trebui să cuprindă:

  • Detalierea competenţelor (conţinuturi, abilităţi, atitudini), pentru fiecare clasă (V-IX), în trei variante: minim, mediu, aprofundare.
  • Elaborarea programelor analitice, de asemeni în variantele de la punctul 1.
  • Elaborarea manualelor pentru elevi (pentru prima clasă, a V-a), îndrumătoarelor metodice pentru profesori, a altor auxiliare didactice
  • Elaborarea listelor de itemi, minimale şi maximale, în variantele de la punctul 1, în vederea evaluării.
  • Realizarea unor aplicaţii informatice care să genereze teste personalizate, prin care elevii să-şi poată autoevalua nivelul de pregătire la un moment dat, iar profesorii să le folosească în evaluarea curentă şi sumativă.
  • Precizarea temelor, modulelor capitolelor ce ar trebui studiate în varianta de aprofundare a curriculei.
  • Indicaţii metodologice pentru curriculumul realizat în şcoală (CDS)

Sunt foarte multe de spus şi făcut, lucruri pe care le-am spus actualului ministru şi eu şi alţii. Sigur, într-un an nu se puteau realiza toate aceste obiective, dar începutul dezbaterilor, în echipe de experţi independenţi de minister, de politic, se puteau face. Nu s-au făcut. Şi acum plecăm de la zero.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite