7 din 10 elevi spun că au fost victime ale bullying-ului, iar celor mai mulţi le este frică să o recunoască

7 din 10 elevi spun că au fost victime ale bullying-ului, iar celor mai mulţi le este frică să o recunoască

7 din zece copii sunt victime ale bullying-ului în şcoală, arată studiul Asociaţiei Telefonul Copilului

Asociaţia Telefonul Copilului cere introducerea temelor anti-bullying în curriculumul şcolar, în cadrul orelor de consiliere şi orientare, dirigenţie şi în manualele de Educaţie civică, după studiul naţional din 2019.

Ştiri pe aceeaşi temă

În nesiguranţă în şcoală. Aşa se simt 72% din elevii din România, care spun că sunt victime ale abuzului de tip bullying. Cel puţin, asta arată rezultele primului studiu sociologic la nivel naţional, „Faţă în faţă cu fenonomenul bullying”, realizat în acest an, de către Asociaţia Telefonul Copilului, la care au luat parte elevi, cadre didactice şi părinţi. Specialiştii spun că este necesar ca triada şcoală – profesor – elev să funcţioneze proactiv, nu doar reactiv, în sancţionarea agresorilor. 
 
Concret, studiul arată că aproape trei sferturi dintre elevi au trecut prin bullying cel puţin o dată în ultimul an. Doar 40% din aceştia au avut curajul să vorbească despre ce li s-a întamplat. Apoi, 62% din victimele bullying-ului spun că au fost agresate de un alt elev, iar o treime de către un grup de elevi. 
51% din copiii care trec prin bullying la şcoală spun că au fost agresaţi din cauza aspectului fizic. La rândul lor, 7 din 10 profesori recunosc că există bullying în şcoala unde predau.  
 
Violenţa psihologică (bullying) este „un comportament ostil/de excludere şi de luare în derâdere a cuiva, de umilire şi are loc atunci când un copil este etichetat, tachinat, batjocorit în cercul său de cunoştinţe sau de către colegi, care îl strigă într-un anume fel (făcând referire la aspectul fizic sau probleme de ordin medical/familial). Uneori aceste tachinări se transformă în îmbrânceli sau chiar, în unele cazuri, în atacuri fizice”, exemplifică preşedinta Asociaţiei Telefonul Copilului, Cătălina Surcel. 
 
Este greu să fii victimă şi să nu ai forţa să spui ce ţi se întâmplă, arată experţii. „Victima e descurajată şi asta induce un sentiment de vinovăţie, are teamă de a spune ce i se întâmplă, se teme de consecinţe pentru că agresorii îşi ameninţă victimele cu bătaia. Copiii trebuie învăţaţi cum să reacţioneze în calitate de martori la agresiune”, explică psihologul Mihai Copăceanu. 
 
Hărţuirea psihologică repetată induce stări de frică, de ruşine victimelor, cu efecte negative auspra perfomanţei rezultatelor şcolare şi dorinţei de a mai merge la şcoală, mai punctează expertul. Pentru a ajuta victimele, trebuie să existe o viziune unitară şi clară. „Politica şcolii, prin care orice caz de bullying este repede identificat şi sancţionat scade frecevenţa fenomenului. Directorul şi profesorii trebuie să fie siguri pe ei şi abili în a identifica primele semne ale abuzului şi cum să intervină. La asta se adaugă instruirea părinţilor, pentru a observa diferite comportamente ale copilului (supărare, evitarea de a merge la şcoală, automutilare). Elevii trebuie instruiţi şi ei, despre cum pot fi martori activi, cum să descurajeze agresorul, deoarece fenomenul descreşte şi prin acţiunea martorilor care decid să se opună agresorului”, consideră Copăceanu. 
 
CE SPUN AGRESORII
 
În ceea ce priveşte motivele agresiunii, studiul arată că 50% din elevii care îşi agresează colegii spun că victimele lor au meritat acest tratament,  în timp ce  36% au spus că şi ei au fost hărţuiţi, la rândul lor, de copilul respectiv şi au simţit nevoia să se răzbune pe acesta. Bullying-ul e folosit şi pentru creşterea sentimentului de putere, 29% şi-au hărţuit colegii pentru a se impune. 15% au spus că doar  s-au comportat cum au văzut la alţi colegi. „Avem o lege antibullying, dar asta nu schimbă comportamentul agresorilor. Sancţiunile  concrete pot diminua pe moment comportamentul acestora, dar nu îl schimbă. Reacţiile de tip pompieristic, de a duce victima bullying-ului la psiholog şi pe agresor în comisia de disciplină, nu schimbă situaţia. Trebuie o politică la nivel de şcoală. Şi trebuie să ai comportamente prosociale, să dezvolţi mecanisme prin care să încurajezi relaţii sănătoase şi egale între copii, prin care aceştia să devină prieteni”, explică Copăceanu.
 
Referitor la măsurile pentru prevenirea şi combaterea fenomenului, 81% din elevi consideră că este necesar ca dascălul să vorbească la clasă despre bullying. „Acest fenomen este prea mult prezent în viaţa elevilor inclusiv datorită neimplicării şcolii şi implicit a profesorilor, în relaţiile sociale dintre elevi care se evidenţiază în pauze, în activităţi extracurriculare, în drumul spre şcoală. Din păcate, recentele modificări legislative nu sunt suficiente pentru a reduce acest fenomen”, arată preşedinta Centrului pentru Politici Publice, Daniela Alexe-Coteţ.
 
Momentan, România se situează pe locul trei în Europa în ceea ce priveşte bullying-ul, potrivit unui raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: