WSJ: Într-o răsturnare de situaţie, vecinii Rusiei constrâng acum Gazprom să le acorde reduceri la preţul gazelor

Când Bulgaria a cerut, în 2009, o reducere la preţul gazelor naturale, gigantul rus Gazprom a refuzat. Anul trecut, însă, s-a schimbat roata, iar Bulgaria a obţinut o reducere de 20%.

„Nu ne mai pot brusca în modurile în care puteau anterior, iar slăbiciunea lor în negocieri a arătat asta”, a declarat fostul ministru de Finanţe Simeon Djankor, care a negociat înţelegerea. „Am simţit că ei au nevoie mai multă de noi decat noi de ei, şi ne-am folosit de asta”, a completat el. Bulgarii au mai obţinut şi opţiunea de a renegocia preţul peste cinci ani şi promisiunea ca Gazprom să sponsorizeze o echipă de fotbal.

Polonia îşi diversifică sursele

Polonia a urmat aceeaşi tactică. În 2006, şefii PGNiG au zburat la Moscova pentru a semna un contract pentru livrări adiţionale de gaz, anticipând o creştere de 10% a preţului. „Nu am avut ce face. Eram încolţiţi”, a spus Piotr Wozniak, ministrul polonez al Economiei, care a negociat contractul.

Dar de atunci Polonia şi-a crescut capacitatea de interconectare cu Germania, pentru a putea importa mai mult. Germania este cel mai mare client al Gazprom şi a reuşit să obţină preţuri mai bune. Iar anul trecut, Polonia a început să construiască un terminal de gaze naturale lichefiate la Marea Baltică, care îi va permite să importe gaze de la alţi producători.

În 2011, PGNiG a cerut Gazpromului o reducere a preţurilor şi a dat în judecată gigantul la o instanţă internaţională. Runda finală de negocieri a surprins, având loc la Varşovia şi nu la Moscova. Oficialii ruşi au fost de acord cu o scădere a preţului de aproape 20%, ceea ce înseamnă economii de un miliard de dolari pe an pentru PGNiG. De asemenea, nemţii de la E.ON şi italienii de la Eni au obţinut în 2012 reduceri retroactive ce totalizează 3 miliarde de dolari.

Alternative europene

În Europa, Gazprom avea reputaţia dictării preţurilor. Dar deja apar alternativele.
Gazele naturale lichefiate – super-răcite şi transportate cu nave speciale - sunt acum trimise spre Europa, şi nu spre SUA, ţară către care erau iniţial destinate. Qatarul, cel mai mare exportator mondial de GNL, şi-a crescut cota de piaţă în Europa de patru ori între 2008 şi 2011, ajungând la 10% din livrări. Cota Rusiei a scăzut în tot acest timp.

De asemenea, clienţii europeni s-au plâns că cererea de gaze scade, ceea ce înseamnă că ar trebui să plătească mai puţin, conform legii cererii şi ofertei. Gazprom ţine, însă, preţurile legate de barilul de ţiţei, ceea ce înseamnă că sunt în continuare mari. Acest lucru a fost speculat de norvegienii de la Statoil, care şi-au crescut livrările de gaze în Europa.

Cărbunele, inamicul Gazprom

Revoluţia gazului de şist începe să prindă, încet dar sigur, şi Europa, dar într-un mod deosebit. Acestea au forţat termocentralele din SUA să ardă gaze, ceea ce a eliberat, în schimb, cărbune ieftin pentru a fi livrat în Europa. Aici, producătorii de energie au trecut de la gazul scump la cărbunele ieftin.

În fapt, chiar purtătorul de cuvânt al Gazprom, Sergei Kupriyanov, a recunoscut pentru publicaţia americacă că acum cărbunele afectează mai mult Gazprom decât gazul natural lichefiat, care este mai greu de descărcat şi transportat. „Ne afectează şi pe noi şi afectează şi mediul”, a spus el.

Gazprom a anunţat azi că profitul său net a scăzut cu 6,5 miliarde de dolari, sau 15%, în 2012, pe măsură ce livrările către UE au scăzut cu 9%.

Investigaţie europeană

Practicile Gazprom au atras şi atenţia braţului executiv al Uniunii Europene, care a declanşat o investigaţie ce urmăreşte să determine dacă Gazprom şi-a folosit dominaţia pentru a distruge concurenţa şi a fixat preţuri incorecte în centrul şi estul Europei. Drept răspuns, Rusia a dat un decret ce interzice companiilor sale să coopereze cu autorităţi străine de reglementare.

Cu toate acestea, CE spune că investigaţia rămâne în vigoare. Iar Gazprom ar putea fi amendată cu 10% din cifra sa de afaceri, ceea ce înseamnă 15 miliarde de dolari. În plus, ar putea fi forţată să îşi schimbe modul în care vinde gaze în Europa, inclusiv legarea preţului gazelor de cel al petrolului.

Putin, tot mai nemulţumit de Gazprom

Mai mult, Vladimir Putin e din ce în ce mai nemulţumit de Gazprom. Preăedintele rus a avertizat grupul pentru declinul exporturilor. În octombrie, Putin a cerut Gazpromului să îşi adapteze strategia la „revoluţia gazelor de şist”. Şi asta deoarece afectarea exporturile de gaz acontează 10% din exporturile totale ale Rusiei. O scădere în exporturile de gaze ar duce la scăderi ale veniturilor bugetare ale statului.

Kremlinul analizează deja ideea spargerii monopolului Gazprom pe exporturile de gaz, pentru a da şansa unor alţi competitori care au fost mai iuţi de picior să vândă gaz natural lichefiat în alte colţuri ale lumii. Rusia are doar 4% din acest segment al pieţei.

Curând giganţii americani vor începe să exporte în Europa gaze de şist. Cum vede Gazprom acest lucru? Vorbind la televiziunea de stat, directorul executiv al Gazprom, Alexei Miller, a declarat pe 30 martie că „gazele de şist sunt o bulă care se va sparge în curând” şi că nu vede niciun risc.