Vremuri grele pentru apicultura românească: Producția de miere a scăzut drastic. Le ce poate fi utilizată mierea de iarbă neagră
0Apicultura românească traversează una dintre cele mai dificile perioade din ultimele decenii, confruntându-se simultan cu efectele schimbărilor climatice, absenţa unui sprijin financiar şi lipsa unei campanii de promovare a mierii autohtone.
La acestea se adaugă costurile tot mai ridicate pentru hrănirea familiilor de albine şi presiunea importurilor masive de miere ieftină din afara Uniunii Europene.
Potrivit preşedintelui Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România (ACA), Răzvan Coman, pierderile de producţie din acest an au depăşit în unele zone 50%, iar mulţi apicultori se gândesc să renunţe la meserie. În paralel, TVA-ul ridicat pentru zahărul utilizat ca hrană pentru albine şi preţurile de dumping la mierea importată pun presiuni suplimentare pe un sector esenţial pentru biodiversitate.
„Este un an dramatic pentru apicultură. Din toamna anului trecut, seceta a determinat lipsa polenului, iar familiile de albine au intrat slăbite în iarnă. A urmat un ger puternic în februarie şi martie, care a compromis culesul la salcâm şi tei. Practic, doar floarea-soarelui a mai salvat câte ceva, dar producţia rămâne cu 70% mai mică faţă de un an bun", a declarat, pentru Agerpres, Răzvan Coman.
România abia produce o treime din cât producea normal
Dacă într-un an normal România producea între 20.000 şi 25.000 de tone de miere, în 2025 abia s-a ajuns la o treime din această cantitate.
Pe lângă pierderile cauzate de vreme, apicultorii români se confruntă cu o altă problemă gravă: concurenţa neloială din partea mierii importate la preţuri foarte mici, în special din China şi Ucraina, susţine şeful ACA.
„La nivel european, piaţa mierii este distorsionată de aceste importuri masive. Preţul de dumping îi forţează pe apicultorii români să vândă sub costuri. Anul trecut, kilogramul de miere polifloră se producea cu 11 lei, dar trebuiau să o ofere spre vânzare cu 8-9 lei. Un preţ derizoriu. O mare parte dintre apicultori a renunţat pentru că este imposibil să rezişti în aceste condiţii", atrage atenţia Răzvan Coman.
Problema trasabilităţii accentuează situaţia: odată intrată în Uniunea Europeană, o parte din mierea de import îşi pierde eticheta de origine şi apare pe piaţă ca "produs european". „Rezultatele cercetărilor EFSA arată că peste 80% din mierea venită din afara UE este adulterată, dar controalele sunt insuficiente, se fac doar pe eşantioane mici, cred că undeva sub 4%", susţine reprezentantul apicultorilor.
O altă problemă ridicată de noul preşedinte al ACA se referă la regimul fiscal aplicat zahărului utilizat ca hrană pentru albine. În timp ce pentru hrana animalelor TVA-ul este de 11%, pentru apicultori acesta este la 21%.
"Am solicitat în repetate rânduri un ajutor de minimis, dar se pare că datorită condiţiilor economice prin care trece România, nici măcar nu am fost băgaţi în seamă. Am apelat la noua guvernare şi la o serie întreagă de deputaţi şi senatori pentru a fi tratată şi hrana pentru albine la fel ca furajele pentru alte specii. Este singura specie din zootehnie care foloseşte zahărul pentru că este singurul substitut de hrană pentru albine, dar legislaţia nu ţine cont de această realitate. În momentul de faţă, noi plătim TVA 21% pentru hrana animalelor, plătim dublu faţă de ceilalţi fermieri, ceea ce ne pune într-o situaţie şi mai dificilă, deşi legea spune clar că TVA la alimente pentru hrana animalelor trebuie să fie de 11% numai că în aceeaşi lege spune clar că zahărul are TVA de 21%, referindu-se practic la zahărul din sucuri şi din alte produse, ceea ce este altceva", explică preşedintele ACA.
E mai profitabil să vinzi miere în târguri
În opinia sa, mulţi apicultori au ales să-şi vândă mierea în târguri, direct către consumatori, pentru a obţine preţuri mai bune şi a evita intermediarii.
„Apicultorii preferă să îşi comercializeze mierea direct la târguri şi prin reţele proprii, pentru că doar aşa se asigură că primesc un preţ corect şi că produsele lor ajung la consumatori în forma naturală, fără amestecuri cu surogate venite din afară. Aici la târg mierea poate fi cumpărată la preţuri între 20 de lei şi până la 50 de lei/kg. Cea mai scumpă ar fi mierea de salcâm şi de mană, pentru că anul acesta s-a obţinut o producţie foarte mică", a mai spus Coman.
De asemenea, târgurile organizate de ACA rămân o modalitate importantă prin care apicultorii reuşesc nu doar să îşi vândă marfa, ci şi să explice consumatorilor beneficiile consumului de miere.
„Pe apicultori îi interesează să-şi vândă marfa în târguri, dar de fiecare dată când vând, furnizează cu drag şi informaţii. Le explică oamenilor ce înseamnă polen, păstură, ce înseamnă miere de salcâm. Noi încercăm să-i stimulăm să vină la Târgul Naţional al Mierii (TNM), să familiarizeze consumatorul cu aceste produse apicole. Din păcate, în ultimii doi ani le este din ce în ce mai greu, pentru că sunt costuri ridicate. Avem însă apicultori din toată ţara - din Suceava, Maramureş, Piatra Neamţ, Sălaj, Arad, Constanţa, Mehedinţi sau Dolj - cu sortimente variate, de la mierea de rapiţă din sud până la mierea specială de iarbă neagră. Este o miere greu de extras, deoarece cristalizează rapid, dar are foarte multe substanţe nutritive şi, din punctul nostru de vedere, este chiar mai valoroasă decât mierea de Manuka", a explicat Răzvan Coman.
Reprezentantul apicultorilor a menţionat că la nivel european, state precum Noua Zeelandă au investit milioane de euro pentru promovarea unor sortimente de miere premium, precum manuka, în timp ce România, deşi are produse de calitate recunoscute la export, nu a beneficiat de programe similare.
„Studiile realizate la universităţile din România au demonstrat că mierea polifloră românească are calităţi nutritive superioare celei de manuka. Din păcate, lipsa promovării face ca produsul nostru să fie mult subevaluat pe pieţele externe", avertizează liderul ACA.
Chiar şi aşa, mulţi apicultori continuă din pasiune, nu doar din raţiuni economice. "Nu mai putem vorbi de o afacere profitabilă pentru toată lumea. Cei care rezistă o fac din dragoste pentru albine şi pentru tradiţie. În multe cazuri, apicultura se transmite din generaţie în generaţie", a mai afirmat Coman.
Cu toate acestea, preşedintele ACA spune că în lipsa unor măsuri ferme de sprijin, apicultura românească riscă să piardă o parte importantă din producători şi solicită din nou intervenţia Guvernului pentru alinierea TVA la hrana albinelor, intensificarea controalelor asupra importurilor şi sprijin financiar adaptat schimbărilor climatice. „Albina nu produce doar miere, ci polenizează culturile agricole, asigurând biodiversitatea şi siguranţa alimentară. Este paradoxal ca un sector atât de vital să fie lăsat de izbelişte", a tras concluzia preşedintele ACA, Răzvan Coman.
Afirmaţiile preşedintelui ACA au fost susţinute de doi apicultori din Olt şi Mureş, prezenţi la TNM, care au vorbit deschis despre dificultăţile, dar şi despre valoarea reală a mierii româneşti.
Mierea, considerată îndulcitor în legile românești
Apicultorul Cosmin-Ionel Măndică din Slătioara, judeţul Olt, ridică problema preţurilor de dumping şi a calităţii îndoielnice a unor produse de pe rafturile supermarketurilor. "Vă dau un exemplu, într-un supermarket, un borcan de miere se vinde cu 13,50 lei. Păi numai borcanul, capacul, eticheta, transportul şi TVA-ul costă aproape atât. Cum e posibil să vinzi 900 game de miere la preţul ăsta? Eu cred că acolo nu e miere, e un surogat", a precizat, pentru Agerpres, apicultorul din Olt.
Acesta atrage atenţia şi asupra unor posibile falsuri. „Am văzut borcane de 720 ml care cică aveau doar 900 grame de miere. Matematic, e imposibil, pentru că densitatea mierii e de 1,4225. Asta înseamnă că un borcan de 720 ml ar trebui să aibă peste un kilogram. Din păcate, din China vin tot felul de substanţe fără gust şi miros, amestecate cu un procent mic de miere, şi apoi sunt etichetate ca origine UE", a mai spus acesta.
În opinia sa, problemele de reglementare şi lipsa unor controale eficiente fac ca apicultorii locali să fie puşi în dificultate. „Nu e corect ca mierea să fie trecută în legislaţie la îndulcitori, alături de zahăr. Asta le permite supermarketurilor să facă tot felul de mizerii", a adăugat producătorul oltean, care livrează în reţele locale şi încearcă să reziste prin calitate. "Noi nu avem mai mult de 80 de familii de albine, sunt doar eu cu soţia şi facem ceea ce vedeţi. Vindem în târguri dar am reuşit să intrăm şi în reţeaua Profi. Livrăm în şase magazine în judeţul Olt, în cinci magazine din Braşov, în Drăgăşani, am început şi în Bucureşti", a adăugat el.
Acesta susţine că în momentul de faţă este greu să trăieşti exclusiv din apicultură. "Înainte de Revoluţie, cine avea 100 de familii de albine putea să trăiască bine: casă, maşină, tot. Acum, indiferent câte familii de albine ai, nu mai e la fel, dar tot nu poţi să renunţi, odata ce ţi-a intrat microbul, veninul cum spun eu. Eu nu am întâlnit apicultori care să nu aibă măcar un stup în curte până în ultima zi a vieţii lor, deşi preţurile înt-adevăr au căzut masiv, inclusiv la nivel mondial", a subliniat apicultorul Cosmin-Ionel Măndică din Slătioara.
La ce poate fi utilizată mierea de iarbă
La rândul său, Mihai Gama din judeţul Mureş, singurul apicultor recunoscut ca tezaur uman viu al României - un titlu acordat pentru păstrarea şi transmiterea tradiţiilor apicole autentice - ne povesteşte despre mierea de iarbă neagră.
„Mierea de iarbă neagră este considerată unică prin compoziţia sa. Este tixotropă, adică are consistenţa unui gel. E foarte greu de scos din rame şi mai ales să o treci printr-un filtru. E foarte multă tehnologie în spate şi am investit o grămadă de bani. Mierea de iarbă neagră este bună pentru tot ce ţine de funcţia endocrină, de colon, infecţii urinare, tranzit, glandă tiroidă. Mierea de iarbă neagră, la Congresul Apimondia din Turcia în 2022, a luat medalia de aur. A fost un francez cu ea, nu eu, dar vă întreb şi eu de ce nu a luat manuka, de ce a luat mierea de iarba neagră medalia de aur? Numai că la manuka are cine să facă publicitate şi la asta nu. Eu am o suprafaţă de 2.000 hectare de iarbă neagră. Este un produs rar, dar extrem de valoros", afirmă Grama.
Apicultorul se laudă şi cu mierea de iulişcă, care în opinia sa este „cea mai bogată în antioxidanţi şi resveratrol dintre toate tipurile de miere". Cu toate acestea, iulişca, originară din Japonia şi Asia de Est, este considerată de specialişti drept una dintre cele mai invazive zece plante din lume.
Apicultorul deţine în jur de 120 de stupi şi face această îndeletnicire împreună cu soţia sa. Are şi 12 produse montane certificate prin schema europeană "Produs Montan" şi trimite mierea atât în ţară, cât şi la export. "Trimitem prin curier în toată Europa, inclusiv în Japonia. Suntem doar eu şi soţia mea. E muncă grea, mergem cu stupii în zone alpine, mergem acasă la urs, cum se zice, îmi rup maşina în două, dar îmi asum, pentru că facem un produs de top", a mai spus apicultorul, care deţine Prisaca Fermecată din Munţii Apuseni.
Acesta s-a remarcat şi prin faptul că a dus mai departe meşteşugul apiculturii româneşti tradiţionale, combinând metodele vechi cu tehnici moderne, şi prin faptul că educă tinerii şi comunităţile în privinţa valorii produselor apicole.
„Acum 100 de ani, stupii se făceau din coşniţe împletite din alun şi lipite cu lut şi bălegar de cal. Erau folosite în mănăstiri şi gospodării. Astăzi, mai ştim pe degetele de la o mână cine poate împleti o coşniţă. De aceea, organizez ateliere cu copii, să înveţe şi să nu se piardă acest meşteşug. Eu trăiesc doar din apicultură şi asta o fac de o viaţă, de când mă ştiu. Am crescut între albine, bunicii, străbunicii mei, părinţii au avut albine", a adăugat apicultorul Mihai Gama.
Se încarcă comentariile...
